Social

REPORTAJ// Strigătul de ajutor al părinților elevilor cu deficiențe de auz în pandemia de COVID-19: „Copiii noștri au dreptul să învețe”

Foto simbol, CIJM
Autor: Irina Odobescu
09/04/2021 4683

Incluziunea socială și dezinstituționalizarea elevilor cu nevoi speciale presupune ca toți școlarii să locuiască și să studieze într-un mediu comun, unde să le fie respectate drepturile. În acest sens, au fost închise școlile speciale de nivel regional. Copiii care studiau în aceste instituții rezidențiale învață acum în școlile generale din satele și orașele de baștină. 

Acomodarea a fost anevoioasă, deoarece a coincis cu perioada pandemică. Măsurile de distanțare socială impuse din cauza pandemiei Covid-19 au perturbat sistemele de educație din întreaga lume: începând cu primăvara anului 2020, școlile generale au fost închise în 189 de țări, elevii continuând să învețe de acasă. Nu este o excepție nici țara noastră. 

Dacă închiderea școlilor i-a marcat și pe părinți, și pe copii deopotrivă, trecerea din sistemul clasic de învățare la clasă în mediul online a creat dificultăți unice pentru copiii cu nevoi speciale și părinții lor, îndeosebi pentru cei cu deficiențe de auz. Chiar și în absența unei amenințări globale, copiii care trăiesc cu nevoi speciale se numără printre cele mai vulnerabile categorii, iar distanțarea socială în contextul actualei pandemii îi marginalizează și mai mult. 

Foto simbol, CIJM

Daniel are un an de zile de când nu comunică cu semenii 

Daniel are 15 ani și este elev în clasa a VIII-a într-o localitate din raionul Telenești. Băiatul e unul dintre cei 11 elevi care au studiat la Școala internat din Hârbovăț, Călărași, instituție destinată pentru copiii cu deficiențe de auz. Dacă înainte Daniel venea acasă doar de sărbători și în vacanțe, acum  zilnic e în sânul familiei și învață la școala din sat, împreună cu alți copii.

Daniel își pregătește temele. Foto: CIJM

Adolescentul se deplasează greu, așa că mereu are nevoie să fie însoțit de un matur. Lumea înconjurătoare o percepe mai mult cu ochii, pentru că sunetele nu le-a auzit niciodată. Bunica lui Daniel, Maria Șeghev, merge zilnic cu el la școală, dar mai mult de atât nu îl poate ajuta. Femeia nu știe cum să-i explice nepotului în limbajul mimico-gestual cuvintele specifice obiectelor de studii. Bunica cunoaște doar câteva semne, așa că lecțiile pentru Daniel se rezuma deocamdată la a„copia texte, sensul cărora nu le înțelege”. 

„Eu sunt bucuroasă că Daniel merge la școală, este acasă, este mai bine deservit, dar este nevoie de mai mulți specialiști care să cunoască limbajul semnelor,” a spus Maria Șeghev. 

Daniel este unicul copil cu deficiențe de auz și vorbire din întreaga școală care necesită cel mai mare suport din partea pedagogilor.Inga Corciu, o învățătoare cu peste zece ani de experiență, activează la instituția unde învață Daniel. Ea este cadru de sprijin și psihopedagog la Centrul de Resurse și îl ajută pe băiat să-și facă temele. Este o autodidactă și învață limbajul semnelor ca să-l poată ajuta pe Daniel și să-l înțeleagă mai bine.  

„Daniel este patru ore pe săptămână la Centrul de Resurse. O oră pe săptămână vin specialiști de la Serviciul de asistență psihopedagogică din raion și se ocupă cu el. Îi facem fișe și duce corespondența dintre imagine și cuvânt, desenăm, scriem, calculăm în limita la 10, apoi la 20”, a spus Inga Corciu. 

Țurcan: „Copilul meu nu are cu cine vorbi la școală”

În aceeași situație este și fiica Lidiei Țurcan, Marina, care învață în clasa a VI-a și poate rosti doar silaba „ma”, așa că unicul cuvânt spus este „mama”. Limbajul mimico-gestual este unica modalitate de comunicare, pentru că fetița Lidiei are surditate profundă severă și poate desluși doar zgomotele puternice. 

Din martie 2020 copilul a revenit acasă și învață la școala din sat, din raionul Ștefan -Vodă. Pentru Marina perioada de adaptare, care a coincis cu pandemia, a fost complicată.

Fata Lidiei nu participă la orele online. Profesoara i-a dat să copieze texte și să facă unele exerciții cu părinții. La matematică e mai complicat, pentru că nici profesoara și nici mama nu știe cum să îi explice fetei cum se rezolvă ecuațiile, cum se adună fracțiile, iar de exerciții mai complexe nici nu mai poate fi vorba. 

„Profesorii se străduie ca și copilul meu să învețe. Eu sunt lucrător auxiliar la școală și ea merge cu mine dimineața. Acum se duce și vine singură. Dar ea îmi spune că nu mai vrea să meargă la școală. Foarte mult îi lipsește comunicarea,” zice mama Lidia. 

Totuși, femeia spune cu bucurie că două fete din mahala din curiozitate și joc au învățat câteva semne ale limbajului mimico-gestual așa că fata Lidiei este acum mai fericită când poate să discute cu ele.

Marina își pregătește temele. Foto: CIJM

„Îi las un bilet pe masă: Eu nu-s acasă. Și el înțelege”

Un alt exemplu în acest sens este băiatul Ludmilei Glavațchi care este în clasa a IX-a și învață într-o localitate din Glodeni. Percepe doar 17% din sunete, se descurcă la citit, dar mai greu îi este la formularea propriilor propoziții. 

Mama îl crește de una singură, dar a făcut ce i-a stat în puteri ca băiatul să învețe. A mers la grădiniță în Bălți, apoi la școala specială din Călărași. Își amintește cu lacrimi în glas că le-a fost greu când trebuiau să se despartă după vacanțele petrecute acasă, dar acum situația e la fel de complicată, chiar dacă băiatul e în sânul familiei. 

„Temele pentru acasă se rezumă la scris și copiat texte. El înțelege ce scrie, pentru că poate și să citească. O propoziție de la sine, însă, nu e în stare să o compună. Dacă îi las un bilet pe masă Eu nu-s acasă - el înțelege”, a spus mama. 

Foto simbol, CIJM

Anul acesta va absolvi gimnaziul, și mama lui vrea ca el să fie independent și să-și continue studiile. Ar urma să învețe să facă tâmplărie sau cizmărie.

Părinții copiilor cu deficiențe de auz apreciază efortul depus de cadrele didactice de la Centrele de Resurse din școli, dar este nevoie de și mai mult suport pentru ca și copiii lor să se simtă pe deplin parte a sistemului educațional și să obțină cunoștințe. 

„Elevii sunt incluși în sistemul de învățământ, dar incluziunea lor este formală, dacă acești copii nu pot înregistra reușite școlare. Nuelevii cu nevoi speciale trebuie să se adapteze la mediul comun, ci invers”, a punctat Elena Stajila, juristă la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități. 

Ciubotaru: „Surditatea nu-și pune amprenta asupra dezvoltării psihice a copilului”

Strategia educației incluzive a Republicii Moldova pentru anii 2011-2020 prevede că toți elevii au șanse și drepturi egale la educație. Pentru o dezvoltare armonioasă a copilului cu deficiențe de auz trebuie să existe un parteneriat dintre școală, părinți, autorități publice locale și autoritățile centrale. 

Ciubotaru Natalia, lector universitar, UPS „Ion Creangă” spune că se nasc tot mai mulți copii cu dizabilitate de auz și această deficiență este tot mai gravă. Incluziunea copiilor cu deficiențe de auz în școlile generale este o reformă foarte bună, dar trebuie să fie oferite acele condiții, urmați pașii ca elevii să fie eficient incluși în mediul educațional general.

„Doar prezența fizică la lecții înseamnă lipsa dezvoltării cognitive și aceasta este regretabil. Pe termen mediu și lung neparticiparea la lecții va duce la rezultate negative. Surditatea nu-și pune amprenta asupra dezvoltării psihice a copilului. Cu alte cuvinte este un copil obișnuit, care trebuie ajutat eficient”, a spus Ciubotaru.

Ciubotaru a accentuat că specialiștii trebuie să se ocupe cu elevii cu deficiențe de auz și vorbire în fiecare zi în funcție de vârsta copilului. Pentru o recuperare eficientă timpul alocat zilnic este de la 30 de minute până la o oră și jumătate.

Foto: CIJM

Măștile -  o adevărată provocare pentru copiii cu dizabilități senzoriale

Chiar și în absența unei izolări sociale legate de o amenințare globală cum este Covid-19, copiii cu dizabilități senzoriale, trăiesc într-o stare de relativă izolare, numărându-se printre cele mai vulnerabile categorii. Iar obligativitatea purtării măștilor este o adevărată provocare pentru ei. Asta pentru că citirea pe buze este un element indispensabil în procesul de comunicare al hipoacuzicilor.

În plus, pentru copiii cu dizabilități, școlarizarea la domiciliu este deosebit de anevoioasă. Ei au nevoie nu doar de acces la internet, dar și de tehnologii asistive, programe de educație specială, care corespund nevoilor specifice de învățare ale copilului, precum și asistență psihopedagogică. 

Pentru a reduce din acest efect de dublă izolare, pe tot parcursul pandemiei, și pentru a facilita învățarea pentru acești copii, care au nevoie să citească pe buze, UNICEF, cu sprijinul USAID, a pus la dispoziția Serviciilor de Asistență Psihopedagogică din întreaga țară peste 10 mii de măști cu fereastră în dreptul gurii, de care vor beneficia educatori care prestează servicii copiilor cu cerințe educaționale speciale, inclusiv celor cu deficiențe de vorbire; psihologi, logopezi, psihopedagogi din instituțiile de învățământ general și specialiști din cadrul Serviciilor de  Asistență Psihopedagogice.Datorită acestora, copiii și profesorii vor putea comunica prin mimică și gesturi, nefiind îngrădiți de masca medicinală obișnuită. 

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii