Social

Strigăte, discriminare și sexism în fotbal – abuz sau metodă de a „căli” sportivii

Autor: Cristina Cucoș
27/07/2022 10486

Doi copii - Vasile și Ion, se ceartă pe terenul de fotbal, din cauză că primul a ratat ocazia de a înscrie un gol. Ion îl învinovățește pentru eșec și-l împinge… Andrei plânge din cauză că echipa lui a pierdut meciul, iar antrenorul strigă către el: „Nu plânge, că nu ești muiere”… Ana se antrenează pe teren, băieții din jur râd de ea, îi spun că fotbalul nu este un sport pentru fete și că ea va avea picioarele strâmbe.

Sunt cazuri reale care se întâmplă la lecțiile de educație fizică sau la antrenamente, pe terenul de fotbal al liceului, clubului de fotbal sau al școlii sportive. Sunt comportamente care umilesc, rănesc, descurajează copiii și promovează sexismul.  

„Sunt singura fotbalistă din sat. Băieții mă evitau, părinții nu au fost încântați de alegerea mea”

Părinții Lilianei Toma (15 ani), din s. Frăsinești, r. Ungheni, nu au fost prea încântați de ideea că fiica lor dorește să joace fotbal și nici nu au intuit vreodată că ea va deveni cea mai bună portară din zona Centru (desemnată în acest an), precum și singura fotbalistă din sat. Atunci când era mică, nu avea cu cine să bată mingea pe teren, fetele nu jucau fotbal, iar băieții o evitau pentru că este fată.

Liliana Toma, cea mai bună portară din zona Centru. Sursa foto: suntparinte.md 

Cel care i-a propus să facă parte dintr-o echipă de fotbal feminin este antrenorul FC „Elada” Măcăreşti, Ion Sacacol. Astfel, Liliana a început să frecventeze antrenamentele în satul vecin, Măcărești. Era în clasa a III-a când a pășit pentru prima dată pe un teren de fotbal, alături de o echipă de fete.

De la început și până în prezent, este portara echipei. Îi place acest rol, chiar dacă vânătăile și loviturile sunt la ordinea zilei, recunoaște ea:

„Niciodată nu mă uit în ochii adversarului, pentru că s-ar putea să mă mintă astfel. Privesc doar către minge. Când ajung pe teren, las toate emoțiile. Da, am zgârâieturi, lovituri și vânătăi, dar nu mă las de sport”.

Părinții ei nu se pot obișnui nici astăzi că fiica lor a ales fotbalul, chiar dacă și fratele ei mai mic joacă fotbal. În cazul lor, ei au o explicație: „E normal, el e băiat”.

Acum are 15 ani și nu mai ține minte numărul meciurilor la care a participat – între sate, apoi între raioane, până la cele republicane. Cea mai mare realizare a echipei din care face parte o constituie clasarea pe locul II în cadrul Campionatului Republicii Moldova la Fotbal Feminin din acest an, la categoria de vârstă WU-14, zona Centru.

„Antrenorul e foarte calm, nu e sever. Dacă pierdem, ne spune că totul va fi bine, că vom câștiga data viitoare, ne încurajează. Nu-s de acord că fotbalul este doar pentru băieți, sportul e pentru toți. Datorită fotbalului, mi-am dezvoltat logica și rezistența, am învățat ce înseamnă spiritul de echipă, unitatea pe teren, cum să trec peste înfrângere, chiar dacă sunt dezamăgită și vreau să las mâinile în jos. Prin muncă ajungi la succes”.

Vladislav Oleatovschi. Sursa foto: Arhiva personală 

Și specialistul în protecția copilului, din cadrul organizației „Terre des hommes (Tdh) Moldova”, Vladislav Oleatovschi, este de părere că, în societatea noastră, fetele sunt subapreciate și fotbalul continuă să fie perceput ca sport masculin:

„Sunt cazuri când antrenorii aplică anumite comportamente abuzive și discriminatorii nu din dorința de a-i face rău copilului, ci din neștiință. Sunt cazuri când copilul se află acasă într-un mediu abuziv, iată de ce, dacă nu putem schimba mentalitatea părinților, cel puțin le putem da o șansă copiilor - să se simtă în siguranță atunci când vin să facă sport. Urmează o cale lungă de informare, de sensibilizare, de schimbare a percepțiilor și stereotipurilor. Vom considera că ne-am atins scopul atunci când tot personalul va înțelege importanța creării unui mediu sigur pentru copii, a unui mediu în care fiecare copil să simtă plăcere și să se dezvolte, indiferent dacă este fată sau băiat, dacă face sport pentru amatori sau de tip profesionist”. 

„Dacă vreun copil greșea, era dat afară de pe teren, în văzul tuturor”

În ultimul an, 1 din 10 copii din țara noastră s-a simțit în nesiguranță în cadrului clubului de fotbal în care se antrenează. Fenomenul afectează în special fetele, copiii de 12-13 ani și cei din mediul rural. Sunt datele unui studiu realizat în 2020, de către Federația Moldovenească de Fotbal (FMF), în parteneriat cu Terre des hommes Moldova. Chestionarea a avut loc online, pe un eșantion de 391 de persoane de pe ambele maluri ale Nistrului, printre care fete și băieți care frecventează școli sportive sau cluburi de fotbal, părinți care-și însoțesc cel mai des copiii, antrenori și conducători ai cluburilor de fotbal și școlilor sportive.

Lipsă de siguranță au simțit și frații Mihai și Petru, care au decis să părăsească clubul de fotbal din care făceau parte. Mihai avea aproape 8 ani, iar Petru – 10 atunci când au început să practice fotbalul la un club din Chișinău. Mama celor doi copii spune că, la început, ei se duceau cu mult entuziasm la fiecare antrenament și aveau o relație foarte prietenoasă cu antrenorul. Așa a fost circa 8 luni.

Pentru unii copii sportul este o experiență frustrantă. 

„Ceva se întâmplase în viața/activitatea antrenorului și atitudinea lui față de copii s-a schimbat. Au început jignirile și descurajările față de copii, nu doar față de ai mei, cu excepția unor favoriți. Dacă vreun copil greșea, era alungat de pe teren, în văzul tuturor. De două ori, copiii au fost lăsați singuri pe teren, pentru că au pierdut meciul. Copiii mei au început să simtă frică la antrenamente și la meciuri, le era teamă că vor fi alungați de pe teren. Și eu urmăream stresată fiecare meci, nu mai primeam nicio plăcere, simțeam aceeași teamă. „Căscatule”, „Alintatule”, „Muiere”, „Fugi de aici, nu mai veni la antrenamente” erau cuvinte pe care le auzeam pe teren. Și modul în care o spunea nu era strigăt, ci urlet. Împreună cu alți părinți, am încercat să discutăm cu antrenorul, dar de fiecare dată ne spunea că așa este el și că nu se va schimba. Copiii erau într-atât de afectați și stresați, încât nici nu mai obțineau victorii. Din 10 meciuri, doar unul era câștigat. Observam că și entuziasmul copiilor mei se stinge treptat”.

Mai întâi, unul dintre copii a plecat, după ce a fost dat afară din echipă, din cauză că a ratat două goluri. După trei luni, a plecat și al doilea copil, fiind afectat de unele incidente din timpul unui turneu. Acum, cei doi frați merg la un alt club de fotbal, au avansat în poziții, echipele lor ocupă doar locuri de frunte la meciuri. Aici, spune mama, antrenorul mereu îi încurajează, îi laudă, chiar dacă greșesc. Copiii sunt prietenoși și nerăbdători să se întâlnească la fiecare meci.

Cazul celor doi băieți este tras la indigo cu cel al lui Andrei, un adolescent de 15 ani. El a început să joace fotbal la vârsta de 6 ani. Tatăl lui ne povestește că, până pe la 8-9 ani, antrenorul era foarte prietenos cu toți copiii, deși nu erau toți încurajați, apăruseră favoriții și asta era vădit vizibil. Până la 11 ani, Andrei a mers la același antrenor. Tatăl lui era prezent la fiecare antrenament și la fiecare meci, respectiv a observat că fiul lui se schimbă și devine nesigur de sine:

„Era frustrat, pentru că se simțea inferior. Nici măcar nu era nevoie să-mi spună ce se întâmplă, eu vedeam că el devine timid și retras. Dacă încurajarea nu vine de la antrenor sau dacă îi reproșezi copilului, îl pedepsești și îl scoți de pe teren pentru orice nereușită, rezultate nu vor fi. Toți copiii merită să fie încurajați și să aibă șanse egale. De la vârsta de 11 ani, îl luam periodic cu mine la antrenamente, pe terenul de fotbal pentru maturi. Acolo am descoperit alt copil, unul care se descătușa și arăta ce poate”.

Andrei a fost transferat la un alt club de fotbal, după ce părinții au aflat că terenul cu iarbă artificială poate fi nociv pentru sănătate. Iarna însă, din cauza lipsei unui spațiu pentru antrenamente, Andrei a revenit la vechiul club de fotbal. Inițial, a făcut parte dintr-o echipă nouă, cu un nou antrenor:

„Devenise mai comunicativ, îi apăruse zâmbetul pe față. Apoi a fost transferat în echipa precedentă, la vechiul antrenor, reapăruseră blocajele psihologice la meciuri, antrenorul nu-i permitea să joace ambele reprize. Erau și cazuri când antrenorul le spunea băieților că sunt ca niște fetițe pe teren. Greșeau toți, însă, atunci când greșea băiatul meu, era menționat neapărat în văzul colegilor și al părinților pe stadion. Când veneam acasă, evitam această temă, discutam despre altceva și abia în ziua următoare reveneam la subiectul respectiv”.

„Ei sunt copii, încă învață, e și normal să greșească. Nu sunt profesioniști, dați-le voie să-și desfacă aripile. Inițial, ei trebuie să primească plăcere de la acest sport, ca ulterior, pe la 15-16 ani, să lupte pentru rezultate. În pandemie, când antrenamentele au fost sistate, ne-am ocupat acasă și băiatul meu a avansat foarte mult”, adaugă tatăl.

Psihologul Sergiu Toma. Sursa foto: Suntparinte.md 

„Strigătele, etichetările și discriminarea din partea antrenorilor sunt o formă de abuz. Mai grav este că abuzul este încurajat și de părinți, deoarece e privit ca o metodă de educație. Abuzul poate influența comportamentul copilului și, în anumite condiții, îl poate determina să fie mai furios, mai hotărât sau mai determinat să obțină o anumită performanță sportivă din sentimente de vină sau din încercarea de a demonstra că nu merită să fie etichetat/discriminat. Dacă acest comportament este folosit ca metodă de motivare, atunci antrenorul trebuie să fie oprit”, atenționează psihologul Sergiu Toma.

Potrivit lui, „a căli” un copil înseamnă a-l expune, în mod gradual și adecvat vârstei, la provocări sportive, verificând periodic dacă starea lui de bine nu este afectată. Scopul sportului este de a valorifica potențialul. Abuzul față de copil, în acest caz, poate genera o serie de efecte negative: agresivitatea față de semeni și bullyingul, tulburări de sănătate mintală, tulburări de alimentație, randament scăzut la școală.

Politica de protecție a copilului în fotbal – premieră în Republica Moldova

Pentru a face fotbalul captivant și sigur pentru toți copiii, indiferent de vârstă, gen, etnie, mediu social, religie, capacități sau dizabilitate, Federația Moldovenească de Fotbal (FMF) a elaborat „Politica de protecție a copilului”, în parteneriat cu organizația „Terre des hommes Moldova”, cu susținerea financiară și după modelul UEFA. Documentul a fost aprobat de FMF în aprilie 2021.

Svetlana Patraș. Sursa: fmf.md 

Svetlana Patraș, coordonatoarea Proiectului „Fotbal sigur pentru copiii din Moldova” și coautoare a Politicii, susține că „documentul este primul de acest fel din Republica Moldova. În prezent, există doar o Politică de protecție a copilului în instituția de învățământ, elaborată de Ministerul Educației și Cercetării, doar că ea are alt specific și nu răspunde necesităților și provocărilor din sport. Prezenta politică este aplicată tuturor organizațiilor afiliate FMF - școlile sportive și cluburile de fotbal ale amatorilor și profesioniștilor”.

Faptul că există carențe la nivel de implementare a cadrului normativ în școlile sportive și cluburile de fotbal o demonstrează și un Studiu național de cartografiere, realizat de FMF, în perioada mai – septembrie 2020. Deși cadrul normativ național stabilește obligativitatea dezvoltării și aprobării unei Politici de protecție a copilului la nivel de club/școală sportivă, Studiul arată o altă realitate:

  • În jumătate dintre cluburile/școlile sportive participante la studiu nu a aprobată o astfel de Politică.
  • Jumătate dintre cluburi nu au aprobat un Cod de Etică/Conduită a angajaților.
  • Doar în ¼ dintre cluburile participante la studiu este desemnat un coordonator pentru protecția copilului.
  • Cluburile/școlile sportive nu au o procedură sigură de recrutare a personalului.

Actualul document explică în detaliu fiecare formă de violență, ce înseamnă protecția copilului și integritatea fizică (inclusiv ceea ce ține de accesul în vestiare și dușuri), de ce este necesar să fie desemnat un specialist responsabil de protecția copilului în sport, cum ar trebui să fie organizate călătoriile cu ședere peste noapte etc. Astfel, FMF își propune ca toți adulții implicați în sport să fie bine informați, pentru a preveni violența și pentru a ști cum să intervină în situații de risc.

Deja de mai mulți ani sunt organizate instruiri în cadrul proiectului „Open Fun Football Schools”, prin intermediul cărora antrenori de fotbal și manageri ai instituțiilor sportive sunt informați despre psihologia si protecția copilului, egalitatea de gen, încadrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale. În acest an, Federația Moldovenească de Fotbal a semnat un Memorandum de colaborare cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu scopul de a-și consolida eforturile de promovare și de protecție a drepturilor copiilor.

UEFA, în calitate de organ de conducere al fotbalului european, îndeamnă toți membrii afiliați să asigure un mediu sigur și captivant pentru oricine, indiferent de gen, etnie, statut social etc. De exemplu, Proiectul UEFA PlayMakers, implementat și în Republica Moldova, este conceput pentru fetele cu vârste între 5 și 8 ani, prin crearea unui mediu sigur care să le stimuleze dezvoltarea fizică, psihologică și socială. Mai mult, în acest an, a fost introdus un modul nou – „Politica de protecție a copiilor în fotbal”, obligatoriu în cadrul cursurilor de formare profesională a antrenorilor care doresc să obțină Licența C-UEFA. Un aspect la fel de important este faptul că și comunitățile, familiile, copiii și alte părți interesate vor fi familiarizați cu Politica de protecție a copilului, vor înțelege cum să recunoască și să raporteze orice formă de abuz. Toate cluburile de fotbal afiliate FMF au primit deja acest document.

Respectarea prevederilor Politicii de protecție a copilului este obligatorie pentru toți salariații și voluntarii permanenți din instituțiile afiliate FMF. În prezent, fiecare club de fotbal/centru de pregătire se obligă, prin semnarea unui Angajament, să respecte Politica și Procedurile privind Protecția Copilului FMF, prin urmare să prevină violența față de copii și să întreprindă acțiuni concrete pentru a răspunde imediat în asemenea situații.

Copiii, părinții și antrenorii cunosc prea puțin situațiile de încălcare a drepturilor copilului

Studiul sociologic „Cunoștințe, atitudini și practici de protecție a copilului în fotbal” a mai scos în evidență faptul că adulții și copiii cunosc prea puțin situațiile de încălcare a drepturilor copilului în fotbal:

  • Doar 4,9% dintre copiii chestionați au putut identifica în mod corect cele 11 situații de încălcare prezentate.
  • 4,9% dintre copii nu au putut identifica nicio situație corectă din cele propuse.
  • Doar 8% dintre părinți au putut identifica în mod corect cele 14 situații propuse.
  • În cazul antrenorilor, doar 5,3% au indicat corect cele 16 afirmații.

În acest context, Politica de protecție a copilului face referire la Serviciul „Telefonul Copilului”, disponibil 24/24, care poate fi apelat gratuit, anonim, la numărul 116 111. De asemenea, este disponibil prin Skype: TelefonulcopiluluiMoldova 116 111 și pe chat-ul de pe pagina www.telefonulcopilului.md.

Gabriela Tudureanu. Sursa foto: Arhiva personală

Gabriela Tudureanu, psihologă și managera Serviciului, ne-a spus că, la numărul 116 111, dintotdeauna au fost recepționate apeluri în care copiii menționau că au fost supuși unor situații de violență fizică și psihologică, neglijare și altor forme de abuz, din partea profesorilor, educatorilor, profesorilor de educație fizică și altor angajați ai instituțiilor unde copiii studiază sau participă la activități extrașcolare:

„Nu avem înregistrat niciun apel care face referire la cazurile de abuz în fotbal, dar asta nu înseamnă că ele nu există. Atunci când persoana abuzatoare este în poziție autoritară, copiilor le este frică să vorbească, de multe ori ei preferă să tacă, decât să ceară ajutor. În alte cazuri, copiii nici nu știu unde să se adreseze pentru a raporta un caz de violență. Multe dintre cazurile de abuz în instituția școlară au loc în cadrul orelor de educație fizică. Dacă așteptările pedagogului nu sunt adeverite, copiii sunt umiliți, înjosiți față de colegi sau chiar loviți. Este și cazul unui copil despre care am aflat în urma unui apel din 2021: copilul, fiind obosit, a ieșit din linie, iar acest fapt l-a nemulțumit pe profesor, care l-a lovit cu palma peste cap și i-a adresat următoarele cuvinte: „Fii bărbat, nu femeie”.

Un alt caz se referă la câteva fete care erau deseori agresate verbal și alungate de la orele de dansuri, din motive neîntemeiate. De exemplu, profesoara nu agrea încălțămintea sau hainele de schimb ale elevelor. Mai târziu, ele au fost presate emoțional, înjosite și etichetate”.

Un alt caz a fost raportat la Telefonul Copilului chiar în acest an, de către un tată care era îngrijorat de faptul că fiica lui, de 14 ani, a fost telefonată de către fostul profesor de dansuri și felicitată de ziua ei, chiar dacă ea abandonase acel club de dansuri de mai bine de un an. În plus, el a declarat că nu înțelesese de ce fiica lui a refuzat să mai meargă la orele de dans, pe care le îndrăgise mult. Ulterior, a aflat că profesorul avea un comportament straniu față de fete, insista ca ele să aibă costume provocatoare, avea o manieră stranie de a comunica cu ele și le contacta pe rețelele sociale fără un motiv întemeiat.

 „Noi, antrenorii, suntem foarte slab instruiți despre aspectele psihoemoționale. Da, avem nevoie de cursuri”

Adrian Gușanu, antrenor la Academia de Fotbal „Radu Rebeja”, susține că informația destinată antrenorilor se referă, în mare parte, la siguranța fizică a copiilor pe teren (traumatisme, echipament necesar etc.), dar mai puțin la siguranța psihoemoțională a copiilor:

Adrian Gușanu. Sursa foto: Arhiva personală

„Este o normă de conduită și de respect față de persoana care se află în fața ta, indiferent că e vorba de un copil sau un grup de copii. Noi, antrenorii, suntem foarte slab instruiți despre aspectele psihoemoționale, în general nu se vorbește despre asta. Noi vorbim între noi, citim cărți, ne informăm. Părerea mea este că e nevoie de traininguri, dar nu de tip seminar, ci practic – ce simte copilul atunci când este lovit, ce vocabular trebuie să folosim în raport cu copiii, ce impact au toate aceste comportamente față de copil, cum să determinăm un copil să fie mai disciplinat, cum îl motivăm etc. Ar fi bine să organizăm dezbateri, jocuri de rol, să facem schimb de experiență, să aflăm exemple concrete de comportament pozitiv. Antrenorii sunt persoane de încredere pentru copii, sunt cei care insuflă copilului dragostea față de sport și motivația. Succesul copilului constă dintr-o muncă în echipă: copil-antrenor-părinți”.

„Ca să se dezvolte, copiii au nevoie de siguranță”

Organizația „Terre des hommes” este specializată, la nivel mondial, în protecția copiilor împotriva abuzurilor de orice fel. Pornind de la premisa că sportul trebuie să fie sigur pentru copii, Tdh a dezvoltat parteneriate durabile cu organizații sportive, precum UEFA, și a semnat, la începutul anului 2019, un acord de colaborare cu FMF, prin care acestea își propun să-și consolideze eforturile de promovare și protecție a drepturilor copilului.

Vladislav Oleatovschi, care este și coautor al Politicii, susține că fiecare organizație destinată copiilor ar trebui să aibă o politică în domeniul protecției copilului, precum și unele proceduri care ar asigura un mediu sigur, în care copiii să se dezvolte și să se simtă protejați:

„Eu, la fel, am frecventat o școală de sport. Cunosc, din experiența personală, noțiunile de strigăt, presiune pe discipoli ca să câștige. Când am făcut sport, foarte des am fost pipăit de antrenori în locuri în care nu aș fi vrut. Nimeni nu mi-a explicat atunci că nu se poate, că trebuie să ceară voie dacă dorește să mă atingă. La fel este în cazul vestiarelor și cabinelor de duș. Când făceam sport, eram vreo 40 de persoane la antrenament. Din 3 cabine de duș deschise, lucrau doar două. Evident, se forma rând și persoana dezbrăcată, care făcea duș, era privită de toți ceilalți.

Am auzit și când două fete minore au fost invitate în camera antrenorului, ca să discute cu ele, adică un bărbat adult, într-un spațiu închis, cu două fete minore. Am mai fost martor, și nu doar eu, ci un grup de vreo 40 de băieți, când antrenorul „educa” mai mulți băieți de vreo 10 ani cu o gheată - îi lovea peste fund. În viziunea lui, aceasta era o măsură educativă. Cert este că mulți copii și părinți nu știu că așa nu se poate, că este o formă de abuz și că trebuie să fie raportată. „A strigat sau i-a dat o palmă, pentru că a meritat” - asta auzim adesea de la părinți. În schimb, copilul nu este întrebat cum s-a simțit, dacă are nevoie să vorbească sau să ceară ajutor. Ca să se dezvolte, copiii au nevoie să se simtă în siguranță, să primească plăcere din sportul ales. Dacă sunt înjurați, umiliți, loviți și dacă le este frică, ei nu se dezvoltă”.

Pentru a ajuta asociațiile membre UEFA și alte părți interesate din fotbal să dobândească mai multe cunoștințe și aptitudini cu privire la protecția copilului, UEFA, în parteneriat cu Terre des hommes, a lansat o platformă pentru toți cei implicați și interesați de fotbal: uefa-safeguarding.eu. Proiectul cuprinde un set de instrumente pentru protecția copilului și patru cursuri interactive online. Cursurile sunt disponibile și în limbile română și rusă. Acestea conțin diferite istorioare legate de abuz, participantul/a fiind nevoit/ă să aleagă cum va proceda în anumite situații, cursurile fiind destinate diferitor categorii de persoane: antrenorii, personalul și voluntarii care lucrează direct sau indirect cu copiii, responsabilii pentru protecția copilului, precum și toți cei interesați de fotbal, inclusiv părinții. La final, fiecare participant/ă primește un certificat.

Notă! Prenumele unor copii au fost modificate, pentru a le proteja anonimatul.

Mentor: Natalia Porubin

Materialul a fost realizat în cadrul unui proiect al Centrului de Investigații Jurnalistice, susținut financiar de International Media Support din Danemarca.

 

Pentru a deconspira mai multe scheme de corupție și delapidare a banilor publici, încălcări ale drepturilor omului echipa Centrului de Investigații Jurnalistice are nevoie de susținere. Ne poți ajuta cu o contribuție pentru echipa Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova prin Patreon sau poți redirecționa anual 2% din impozitul pe venit, pentru jurnalismul de investigație, cod fiscal al Centrului de Investigații Jurnalistice – 1019620008889.

 

 

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii