Este necesară o soluție de compromis pe marginea legii despre promovarea produselor locale (50% din rafturi). Protejarea producătorului local nu are nimic în comun cu o anume doctrină politică. Situația economică nefastă obligă la abordări noi, care pot fi temporare sau cu excepții per produs și în funcție de situații.

Explic:

- Argumentul că producătorii sau produsele locale nu pot fi favorizate, deoarece ar afecta competitivitatea în raport cu produsele de import din UE este logic. Corect, Moldova are angajamente față de UE. Totuși, din discuțiile cu diverși oficiali europeni pe marginea Acordului de Asociere mi s-a atras atenția, nu o singură dată, la faptul că UE este flexibilă, iar unele soluții pot fi găsite/generate în procesul de negocieri.

Protecția producătorilor locali nu trebuie să fie un subiect politizat, deoarece asta duce indirect la proiectarea UE drept „inamic”, de către unele forțe politice. Există căi pentru a preveni discreditarea partenerilor externi (UE) și a identifica un consens între forțele politice naționale (putere și opoziție), alături de alți actori interesați, pentru a proteja și promova consumul produselor locale: 

1. Poate fi formulată o solicitare argumentată către Comisia Europeană cu privire la necesitatea protecției producătorilor și produselor locale (categorii de produse, perioade, mecanisme care să activeze perioada de protecție pentru un anumit tip de produs);

2. În mod obligatoriu sunt necesare consultări între toate forțele politice locale și asociații de producători, inclusiv reprezentanții businessul european de la Chișinău, pentru a ajunge la un numitor comun și a avea o poziție comună;

3. Doar după asta pot fi solicitate consultări/negocieri politice și sectoriale cu UE, lucru pe care Bruxelles-ul nu îl va ignora dacă va exista un demers bine argumentat.

În cadrul unor eventuale consultări/negocieri cu UE pot fi propuse soluții, care să permită măsuri calibrate (temporare, perioade de tranziție, pentru anumite produse în funcție de condițiile de pe piața locală) care ar oferi o valoare adăugată Acordului de Asociere. Se știe bine că spre deosebire de Ucraina și Georgia, Moldova a avut cele mai puține obiecții în negocierea Acordului de Asociere. Deci există un drept moral ca Moldova să facă uz de flexibilitatea UE pentru a cauta soluții inovative pentru a proteja producătorii/produsele locale. Va avea de câștigat imaginea UE și totodată va fi depolitizat un subiect toxic, oferindu-se soluții pentru producătorii locali (măcar pentru produsele sensibile și pentru perioada de recuperare pandemică).

Țin să repet că existe șanse mari ca UE să fie deschisă pentru asemenea discuții (cu condiția că sunt expuse argumente convingătoare), dar Chișinăul trebuie să aibă voință politică și să renunțe la rigiditatea pe acest subiect, din motivații politice.