43 de candidați s-au înscris în concursurile pentru șase fotolii de judecător constituțional, organizate de Consiliul Superior al Magistraturii, Parlament și Guvern. Șase dintre ei participă la toate cele trei concursuri. Portalul Anticoruptie.md a radiografiat CV-urile și trecutul acestora și vă prezintă cine sunt cei care vor să devină judecători la Curtea Constituțională. 

Iulia Sîrcu este judecătoare în demisie. Din 1996 este judecătoare la tribunalul municipiului Chișinău, în 2003 este promovată la Curtea de Apel, iar în 2005, la Curtea Supremă de Justiție unde a activat până în noiembrie 2018, când și-a prezentat demisia. Reforma salarizării în sistemul bugetar și atitudinea negativă față de magistrați sunt principalele motive care au determinat-o să plece din sistem. „Legislatorul, în loc să încurajeze magistrații, să îi motiveze prin salarii, reduce ceea ce am obținut până acum. Reduce fără a ține cont de normele internaționațe. Nimeni nu ține cont de volumul de lucru pe care îl are un judecător, de atmosfera stresantă. Ce fel de justiție poate să facă un judecător desculț și flămând?”, a declarat Iulia Sîrcu pentru portalul Anticoruptie.md.

Iulia Sîrcu se numără printre judecătorii care urmau să fie cercetați penal pentru pronunţarea cu bună-ştiinţă a unei decizii contrare legii în dosarul companiei letone Aroma Floris, dar membrii CSM nu au dat curs demersului procurorului general de atunci, Corneliu Gurin. Cazul Aroma Floris îşi are rădăcinile în anul 2010, când  completul de judecători din care făceau parte Ion Druţă, Iulia Sîrcu şi Valentina Clevadî au dispus ca avocatul Andrei Chiriac să primească de la compania letonă o datorie de patru milioane de lei. Datoria a ajuns să fie pusă în seama bugetului de stat.

Iulia Sîrcu a făcut parte din completul de judecată care, în aprilie 2015, au obligat Ministerul Finanțelor să achite companiei de construcţii Basconslux SRL costul lucrărilor de demolare a Stadionului Republican din centrul Capitalei, efectuate în 2007. Decizia a fost luată chiar dacă, potrivit reprezentanţilor statului, firma a fost aleasă în lipsa unei licitaţii publice, iar termenul de prescripţie pentru chemare în judecată a expirat, fapt confirmat şi de decizia Curţii de Apel Chișinău. Ulterior, reprezentanții Ministerului Finanțelor au depus o sesizare la CSM prin care solicitau tragerea la răspundere a judecătorilor „responsabili de prejudicierea în proporţii deosebit de mari a bugetului de stat”, iar Colegiul Disciplinar, printr-o hotărâre emisă la 22 aprilie 2016, a decis să le aplice judecătorilor CSJ, Iulia Sîrcu, Galina Stratulat, Iuliana Oprea şi Ion Druţă, sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare. Magistrații însă au fost scutiți de pedeapsă, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii a anulat hotărârea Colegiului disciplinar. 

Iulia Sîrcu și soțul său, care este fost procuror, locuiesc într-o casă de milioane din str. Basarabilor, mun. Chișinău. Cei doi soți justițiari au intrat în posesia terenului în anul 2002, iar în 2012 au reușit să finalizeze construcția casei, cu două niveluri și mansardă.

Teodor Cârnaţ a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii din decembrie 2013 până în octombrie 2017. În prezent este profesor universitar la Facultatea de Drept din cadrul USM. Înainte de a ajunge în CSM, Cârnaţ a fost consilier În cadrul Consiliului Municipal Chişinău. Până atunci a fost director al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, avocat şi expert în mai multe proiecte şi ONG-uri. În octombrie 2017 a candidat pentru ocuparea fotoliului de președinte al Autorității Naționale de Integritate, iar după ce a picat testul la poligraf, și-a depus demisia de onoare din funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Cârnaț a calificat proba drept o farsă. „Acest test la poligraf este mai mult o farsă deoarece, personal, mă consider integru, iar în funcțiile de membru al Consiliului municipal Chișinău și de membru al CSM, atunci când am adoptat o hotărâre m-am condus de lege și nu am acceptat niciodată influența nimănui, nici de la persoane private, nici de la partide politice sau persoane juridice. Acest test la poligraf m-a făcut pe mine să fiu descalificat, iar rezultatul testului se cunoștea fiindcă, cu o zi mai devreme, președintele Parlamentului Andrian Candu, în cadrul unei emisiuni de dezbateri de la postul Moldova 1 deja mă decalificase, spunând că sunt o persoană slabă”, a declarat el presei, după ce a ieșit de la ședința CSM.  

Vladimir Grosu este în prezent conferențiar universitar, avocat și exercită interimatul funcției de șef al Departamentului de Drept Penal al Facultății de Drept din cadrul USM. În 2015 Grosu a ocupat funcția de ministru al Justiției. Într-o anchetă din martie 2015 a Centrului de Investigații Jurnalistice, realizată în comun cu Ziarul de Gardă, se arată că Vladimir Grosu a ajuns la şefia ministerului Justiției şi datorită PCRM-ului. „În 2006, în perioada de guvernare a PCRM, Vladimir Grosu a fost numit agent guvernamental, reprezentantul Guvernului R. Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). De numele acestuia se leagă multe dosare controversate, pierdute la CtEDO de R. Moldova. De exemplu, în 2004, Partidul Popular Creştin Democrat s-a adresat la CtEDO după ce autorităţile locale şi mai apoi instanţele de judecată le-au interzis să protesteze, pe motiv că, la protest, urmau a fi lansate chemări la război, la agresiune, ură etnică şi violenţă publică. Instanţa şi-a motivat decizia prin faptul că, în cadrul protestelor, urmau a fi răspândite sloganuri precum: „Jos regimul totalitar al lui Voronin” şi „Jos regimul de ocupaţie al lui Putin”. La CtEDO, Guvernul, reprezentat de Vladimir Grosu, a susţinut că organizarea demonstraţiei în faţa clădirii Guvernului ar fi putut provoca tensiuni între electoratul majoritar al PCRM şi electoratul minoritar al PPCD, degenerând în acţiuni de violenţă. Guvernul a mai susţinut că interesul electoratului majoritar, care a votat pentru PCRM, prevala faţă de cel al electoratului minoritar, care a votat partidul reclamant. Suplimentar, limitând libertatea de întrunire a reclamantului, autorităţile au luat în considerare interesul R. Moldova de a menţine relaţii bilaterale bune cu Federaţia Rusă, se spune în hotărârea CtEDO. Ulterior, Grosu a susţinut la CtEDO că Andrei Taraburcă nu a fost maltratat la 7 aprilie 2009. Curtea însă a precizat că Guvernul nu a oferit o explicaţie acceptabilă a originii leziunilor reclamantului suferite în timp ce se afla în detenţie şi a obligat Guvernul să-i ofere tânărului 15 mii de euro”, mai scriau jurnaliștii.

Oleg Potîrniche este șef adjunct în cadrul Diгесției juridice a Agenției Rezerve МаtегiаIе а Guvernului începând cu 2012, iar în prezent este șef interimar al acestei Direcții. Anterior a fost lector superior la ULIM, anchetator în Procuratură, după care a activat în calitate de specialist principal în probleme juridice la Federația Sindicatelor din Comunicații. Ulterior, timp de 12 ani, a fost șef al Diгесției juridice din cadrul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”.

Sergiu Băieșu este avocat și profesor universitar la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova.

Eduard Boișteanu este vicepreședinte al Comisiei de experți din cadrul ANACEC în domeniul științe juridice. Din 2017, acesta este președinte al Seminarului științific de profil în cadrul lnstitutului de ceгcetari Juridice și Politice al AȘM. Anterior a fost lector la Facultatea drept a Universității de Stat „Aleco Russo” din Bălți și expert în cadrul mai multor proiecte internaționale.

Mihai Corj este avocat, doc­tor în Drept și peședinte al ONG-ului Institutul de Creație Legislativă „Lex Scripta”. Anterior a fost decan al Facul­tă­ții de Drept a Insti­tu­tu­lui Nis­trean de Eco­no­mie și Drept. În noiembrie 2015, Corj s-a numărat printre cei șapte candidați la funcția de judecător al Curții Constituționale, care era vacantă încă din octombrie 2014. Comisia specială de concurs, instituită de Guvernul Streleț, l-a selectat însă pe Veaceslav Zaporojan în calitate de magistrat, candidatura acestuia fiind aprobată de Guvern. În toamna lui 2016, a participat și în cursa electorală pentru alegerile prezidențiale, dar s-a retras cu o lună înainte de scrutin. De asemenea, la alegerile parlamentare din februarie 2019, a candidat independent pentru fotoliul de deputat în circumscripția nr 5, Glodeni. În declarația de avere pentru 2017-2018, Mihai Corj a indicat venituri de peste 2,6 milioane de lei, două terenuri intravilane, două automobile și patru apartamente cu suprafața de 28,8, 115,5, 44,1, respectiv 257 de metri pătrați, a căror valoare cadastrală totală se cifrează la circa 1,3 milioane de lei.

Tatiana Răducanu este judecătoare în demisie. Cunoscută drept un critic aprig al situației din sistemul judecătoresc, Tatiana Răducanu a plecat în demisie la sfârșitul anului 2016. Ea a declarat pentru Europa Liberă că  a decis să plece pentru că o afectează situaţia din sistem, inclusiv problemele legate de promovarea, numirea în funcţii de conduceri a persoanelor controversate. De asemenea, judecătoarea a recunoscut că un motiv pentru care a decis să se pensioneze este decizia de revizuire a legislației de pensionare a judecătorilor.

Tatiana Răducanu a activat la Judecătoria Chișinău (sediul Râșcani) în perioada anilor 1988-1996, după care a fost promovată în calitate de judecătoare la Curtea de Apel a Republicii Moldova, Curtea de Apel Chișinău, iar în 2005 a fost promovată la Curtea Supremă de Justiție, unde a activat până în 2016. În perioada 2013-2016 a fost membră a Consiliului Superior al Magistraturii. La începutul anului 2016, CSM a respins candidatura Tatianei Răducanu la funcția de vicepreședinte al Curții Supreme de Justiție, singura înscrisă în cursa pentru acest fotoliu. Totodată, magistrata a fost singura care nu a votat pentru Mihai Poalelungi la funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, explicându-și decizia într-o opinie separată. La Adunarea generală a judecătorilor din luna martie, Tatiana Răducanu a avut un discurs critic, declarând că „autoritatea sistemului judecătoresc e la pământ”. Ea a fost și unul dintre judecătorii care au criticat reformele inițiate de Centrul de Reformă în Sistemul Judecătoresc, creat la inițiativa lui Mihai Poalelungi. 

Eduard Ababei este avocat și formator la Institutul Național al Justiției. Între 2009 și 2016, a fost vicepreședinte apoi președinte al Colegiului civil și de contencios administrativ de la Curtea de Apel Bălți. Între 2013 și 2016, Eduard Ababei a fost președinte al Consiliului lnstitutului Național al Justiției. Anterior acesta a fost lector la Facultatea de Drept a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, iar din 1995, timp de zece ani, a activat în calitate de magistrat la Judecătoria Drochia.

Andrei Coca este șeful departamentului juridic al companiei de construcții „Vasigur Grup”. În CV-ul său, Coca indică faptul că, între 1986 și 1998, a activat în organele MAI, în departamentul de anchetă penală.

Domnica Manole a fost judecătoare la Judecătoria Ciocana din 1990 până în 2004. Ulterior, din 2004 până în 2017, a fost magistrată în Colegiul Civil și de contecios administrativ al Curții de Apel Chișinău. 

În aprilie 2016, Domnica Manole a adoptat o hotărâre prin care a obligat Comisia Electorală Centrală (CEC) să iniţieze referendumul republican privind alegerea preşedintelui ţării de către cetăţeni, la iniţiativa Platformei Demnitate şi Adevăr. La 31 mai 2016 membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au dat acordul ca Domnica Manole să fie cercetată penal pentru că hotărârea pe care a emis-o ar fi ilegală. Împotrivă s-au pronunţat trei membri: Dumitru Visternicean, Vera Toma şi Tatiana Răducanu. Potrivit sesizării depuse la CSM de către procurorul general interimar, Eduard Harunjen, judecătoarea s-ar face vinovată de emiterea unei decizii ilegale şi depăşirea competenţelor prin faptul că şi-a permis interpretarea Constituţiei.

Pe 4 iulie 2017 Domnica Manole a fost declarată incompatibilă cu funcția de judecător. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii au decis eliberarea ei din funcție după examinarea avizului consultativ suplimentar al Serviciului de Informații și Securitate. Făcând trimitere la mai multe hotărâri de judecată și la dosarul penal cu privire la referendum, Serviciul de Informații și Securitate a constatat în avizul său existența unor factori de risc în activitatea magistratei.

Ulterior, Domnica Manole a depus o sesizare la Curtea Constituţională privind verificarea constituționalității prevederilor legale care oferă Serviciului de Informații și Securitate atribuții de verificare a judecătorilor. Judecătorii Curţii au constatat, între altele, că efectuarea controlului integrității funcționarilor publici și a demnitarilor de către Serviciul de Informații și Securitate reprezintă o ingerință în drepturile fundamentale la viață intimă, familială și privată și a secretului corespondenței. Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat să își anuleze în februarie curent hotărârea anterioară prin care a revocat-o pe Domnica Manole din funcția de judecătoare. 

La 8 iulie curent, ex-magistrata a fost achitată în dosarul penal în care era acuzată de pronunțarea unei hotărâri ilegale în „dosarul referendumului”. Decizia magistraților vine după ce la 4 iulie procurorul pe caz a renunțat la învinuire, în urma audierii martorilor apărării, printre care și viceprim-ministrul Andrei Năstase, despre care acuzarea susținea că ar fi participat la scrierea motivată a deciziei pronunțate de Domnica Manole în 2016.

Domnica Manole a fost surprinsă în 2008 de o echipă Pro TV, în timp ce discuta, în biroul său de serviciu, cu preşedintele de atunci al Consiliului Municipal, consilierul comunist Eduard Muşuc. Se întâmpla înainte de începerea unei ședințe de judecată într-un dosar civil în care una dintre părți era Mușuc. Domnica Manole îi dădea sfaturi acestuia (Mușuc reprezenta comuniștii, care atunci erau la guvernare) cum să se comporte în proces ca să câștige. Discuția a fost înregistrată în spatele ușii întredeschise a biroului magistratei. După mediatizarea cazului, Domnica Manole a calificat reportajul Pro TV despre discuția sa cu o parte din proces drept un amestec în justiție și s-a retras din examinarea dosarului. La un an și jumătate de la acest caz, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit că Domnica Manole se face vinovată de încălcarea Codului de Etică al Judecătorului, dar a remarcat faptul că la acea vreme birourile judecătorilor nu erau păzite astfel încât să fie împiedicată pătrunderea persoanelor străine și i-a aplicat cea mai ușoară pedeapsă posibilă, avertismentul. În iunie 2016, solicitată să comenteze discuția sa cu comunistul Eduard Mușuc înainte de procesul de judecată, Domnica Manole a declarat în cadrul emisiunii În Profunzime: „În activitatea unui judecător de 25 de ani pot exista și erori, dar nu este asta important, deci sunt importante acțiunile mele la acest moment. Nu vreau să mă justific în cazul Mușuc, da, a fost cu opt ani în urmă, am greșit. A fost o primă experiență a mea cu presa, cu părțile în biroul meu. Vreau doar un moment să accentuez: că nu am examinat pe fond dosarul, am examinat o cerere de recuzare. Dar nu contează, efectele s-au stins demult”.

Alexandru Spoială este lector la Universitatea de Stat începând cu 2002. Începând cu 2009 până în 2017 a fost magistrat la Judecătoria Chișinău sediul Ciocana. Din mai 2017, Spoială este magistrat la Curtea de Apel Chișinău.

Serghei Ţurcanu este profesor în drept constituţional şi şef la catedra drept public la Facultatea de Drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (ULIM). În decembrie 2017 acesta a fost ales membru ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) din rândul profesorilor de drept.

Ghenadie Eni este avocat și lector la Universitatea de Stat „B.P. Hașdeu” din Cahul. Anterior a fost anchetator, procuror, iar începând cu 1999, judecător la Judecătoria Cahul. A fost promovat ulterior la Curtea de Apel Cahul, fiind avansat în funcția de președinte al Curții, în iulie 2011, pe care a ocupat-o timp de patru ani. În vara lui 2015, și-a dat demisia din funcția de judecător și președinte de instanță, la scurt timp după ce în presă au apărut articole în care jurnaliștii scriau că Eni a obținut un teren pentru construcţia unei case de locuit de la primăria Cahul, chiar în perioada în care pe rolul acestei instanțe era un dosar care viza primarul de Cahul şi arhitectul oraşului, care au fost obligaţi de prima instanţă să achite unui om de afaceri local o sută de mii de lei. În timp ce judecătorul susţinea că la mijloc ar fi o simplă coincidenţă, avocatul omului de afaceri considera că înţelegerea s-a făcut pentru ca la Curtea de Apel Cahul primarul şi arhitectul să câştige dosarul.

UPDATE 17.07.2019:

Într-un mesaj remis de Ghenadie Eni în adresa Centrului de Investigații Jurnalistice, fostul magistrat subliniază că CNA și Procuratura Anticorupție s-au autosesizat în urma incidentului din 2015, au efectuat controlul informațiilor apărute în presă și au adoptat o ordonanță de refuz de a începe urmărirea penală din lipsa elementelor infracțiunii, făcând concluzia că, nu este legătură cauzală între dosarele civile care se află spre examinare la Judecătoria Cahul și Curtea de Apel Cahul, inclusiv litigiul dintre primăria or. Cahul și Mihail Buia, din care reiese că primarul orașului Cahul și arhitectul localității au fost obligați să-i achite 50 de mii de lei lui Mihail Buia și emitera Deciziei din 24.04.2015 de către Consiliul orășenesc Cahul, prin care a fost atribuit teren pentru construcția casei de locuit lui Ghenadie Eni care la momentul adoptării deciziei deținea funcția de președinte al Curții de Apel Cahul. Prin Decizia definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Comrat din 13.09.2016 a fost stabilită legalitatea și temeinicia deciziei Consiliului orășenesc Cahul. Anexăm mai jos mesajul integral al lui Ghenadie Eni:

Constantin Lazari este avocat, doctor în drept și conferențiar universitar la Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moldova. Anterior a fost anchetator, judecător la Judecătoria Anenii Noi și consultant principal în Serviciul Consiliului Suprem de Securitate în perioada în care Petru Lucinschi era președinte. Între 1998 și 2002 a fost avocat parlamentar. În 2012, Constantin Lazari s-a înscris în concursul pentru șefia Centrului Național Anticorupție, dar nu a fost selectat. Constantin Lazari a activiat în calitate de jurist în cadrul Transparency International Moldova, de unde a plecat în urma unui scandal, el fiind bănuit de încălcarea normelor etice interne. Despre aceasta a comunicat presei TI Moldova. Constantin Lazari a demarat procese de judecată împotriva mediilor de informare care au scris despre asta și le-a obligat să scrie dezmințiri.     

Andrei Negru este doctor habilitat în drept, profesor universtar, formator al Institutului Național al Justiției și şef al Departamentului Drept Public la Facultatea de Drept a Universității de Stat. Anterior a fost decanul acestei facultăți. 

Angela Istrate a fost în ultimii 21 de ani avocat. Între 1990 și 1993 a fost translator în Departamentul de Anchetă Penală al MAI. Ulterior, timp de cinci ani a fost jurist la Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni. La alegerile parlamentare din 24 februarie curent a candidat independentă în circumscripția nr. 22, Ialoveni.

Alexandru Burian este doctor habilitat în drept, profesor universitar, consultant științific la Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, vicerector la Universitatea de Studii Europene și președinte al Asociației de Drept Internațional din Moldova. Între 1990 și 1994 a fost deputat în primul Parlament. Ulterior a fost viceministru în Ministerul de Externe.

Nicolai Terzi este doctor în drept, lector universitar, șef-interimar al catedrei Drept public a Facultății de Drept a USM. Anterior a fost administrator al unei agenții de securitate timp de opt ani.

Nicolae Eșanu este secretar de stat la Ministerul Justiției, anterior fiind viceministru în cadrul acestei instituții. A mai deținut această funcție și în perioada 2004-2009, în timpul guvernării Partidului Comuniștilor. 

Nicolae Roșca este avocat, doctor în drept, profesor universitar, șef al Departamentului Drept Privat al Facultății de Drept la Universitatea de Stat din Moldova (USM). Din anul 1992 activează ca profesor la Facultatea de Drept a USM. Anterior a activat în calitate de membru al Consiliului de experţi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, membru al Comisiei de Licenţiere a Activităţii Notariale, membru al Comisiei de Licenţiere a Profesiei de Avocat, membru al Consiliului ştiinţific consultativ de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a fost președinte al Colegiului Disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii. La congresul din luna mai 2016 al Partidului Acțiune și Solidaritate, Nicolae Roșca a fost ales membru al Biroului Permanent al formațiunii.

Valeriu Kuciuk este șeful Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcției Generale Juridice a Secretariatului Parlamentului. Anterior a fost șef al catedrei Drept a Universității Perspectiva-INT.

Pavel Midrigan este membru al Colegiului Disciplinar al Judecătorilor, subordonat Consiliului Superior al Magistraturii. Din 2010 este judecător la Arbitrajul Economic al Republicii Moldova. Anterior a fost membru al Comisiei Electorale Centrale.

Ion Guceac este doctor habilitat în drept, profesor universitar. Guceac este actualmente membru al Consiliului Superior al Procurorilor. A fost timp de șase ani, până în martie 2019, vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei, instituție la care a activat timp de 12 ani. Anterior a fost lector la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”.

Victor Strătilă a fost vicepreședinte al Comisiei Naționale de Integritate. În septembrie 2015 el și-a exprimat nemulțumirea privind promovarea unui proiect de lege care prevede desființarea CNI şi crearea unui centru naţional de integritate. Potrivit lui, acest lucru ar însemna un pas înapoi în lupta cu flagelul corupției și ar face netransparent controlul veniturilor. Potrivit lui Victor Strătilă, proiectul de lege privind reformarea Comisiei este plin de lacune, iar scopul acestuia, este, de fapt, sabotarea luptei cu flagelul corupţiei. Oficialul a subliniat că CNI a avut rezultate bune în primii doi ani de activitate, iar acest lucru nu le-ar conveni celor care nu doresc să-şi declare veniturile şi proprietăţile, care încearcă, astfel, să se răzbune. În 2017, s-a înscris în cursa pentru funcţia de președinte al Autorității Naționale de Integritate, însă a picat testul la poligraf, acumulând 33,9 puncte din maximum de 60.

Eugen Rusu în prezent este avocat. Anterior a fost anchetator și procuror. Din 1994 până în 2001 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Ulterior a revenit în Procuratură, iar în perioada 2010-2013, a fost procuror general adjunct al Republicii Moldova. În urma unei sesizări pe Harta corupției, portalul Anticoruptie.md a scris că Eugen Rusu este acuzat că, în 2011, ar fi încercat să își influențeze un subaltern pentru a depune tardiv un recurs la o hotărâre judecătorescă prin care a fost eliberat din detenție un criminal condamnat pentru omor în Italia. Rusu a fost învinuit de abuz în serviciu și anunţat în căutare, după ce fostul şef adjunct de la Procuratura Generală a fost citat la audieri, dar nu s-a prezentat. În 2011, urmare a unei decizii emise de judecătorul de instrucție Mihail Diaconu, inculpatul Adrian Iațco, condamnat în Italia la 21 de ani de închisoare pentru că a omorât un om de afaceri, a fost eliberat din sala de judecată a Judecătoriei sectorului Buiucani, după ce a ispășit doar nouă ani din termenul de detenție, într-o închisoare din Italia. Cu șase luni înainte de emiterea acestei încheieri judecătorești, urmare a unei solicitări depuse de Iațco, bărbatul a fost extrădat în Republica Moldova pentru a-și ispăși restul pedepsei, șase ani și jumătate. Deşi a beneficiat de două ori de dreptul de reducere a termenului de detenție prin decizii ale instituțiilor de drept din Italia care au scos cinci ani din pedeapsă, Iațco a cerut și în instanțele moldovenești să fie amnistiat. În baza Legii privind aministierea cu ocazia aniversării a X-a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova, lui Iațco i-au fost scoși din pedeapsă și restul anilor pe care ar fi trebuit să îi ispășească pentru că, în 2002, a ucis un prosper om de afaceri italian, jefuindu-l. Contactat atunci de portalul Anticoruptie.md, Eugen Rusu a respins acuzațiile.

Eugen Rusu s-a aflat în căutare timp de doi ani, iar în decembrie decembrie 2018, prin ordonanța procurorului Anticorupție Roman Statnîi a fost dispusă încetarea urmăririi penale, din motiv că a intervenit termenul de prescripție, procesul penal fiind clasat.

Nicolae Alexei este doctor în drept. A activat în organele MAI, ajungând până la funcția de prim-viceministru de Interne. De două ori a fost ales deputat în Parlament. Anterior a fost șef al Inspectoratului Ecologic de Stat. În 1997 - 1998 Nicolae Alexei a condus Departamentului de Combatere a Crimei Organizate și Corupției (DCCOC).Președintele Petru Lucinschi i-a acordat, la 20 mai 1998, gradul special de general-maior de poliție. Alexei a fost destituit din funcție prin ordinul ex-ministrului de Interne, Victor Catan, pe motiv de „abuz în serviciu” și comercializarea ilegală a „corpurilor delicte”, confiscate de la contrabandiști. Numele său a figurat în câteva dosare penale, pornite de procurori. Generalul Alexei a jucat un rol-cheie în numirea Guvernului Braghiș, în 1999, Partidul Popular Creștin Democrat condiționând sprijinirea guvernului de restabilirea lui Alexei în funcție. La 31 decembrie 1999, în Monitorul Oficial este publicată Hotărârea Guvernului cu privire la „restabilirea în organele Afacerilor Interne a general-maiorului de poliție Nicolae Alexei”, acesta fiind numit în funcția de viceministru de Interne. 

Generalul Alexei a candidat la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 pe listele Partidului Popular Creștin Democrat, fiind ales ca deputat, în urma unei ample campanii anticorupție. În iulie 2001, prin votul a 65 de deputați comuniști și doi deputați din Alianța „Braghiș”, împotrivă fiind exprimate patru voturi, generalului i s-a retras imunitatea parlamentară,iar dosarele penale intentate la adresa sa au fost redeschise. Alexei era acuzat că a comercializat, fără aprobarea ministrului de interne, mărfuri sechestrate de la contrabandişti, că a procurat fără aprobările necesare un microbuz şi două autoturisme speciale pentru Departamentul anticorupţie şi că a calomniat câţiva înalţi demnitari de stat. Alexei a respins toate acuzațiile care i se aduceau, calificându-le drept o “încercare de răfuială politică”. În ianuarie 2004, Curtea Supremă de Justiție din Republica Moldova l-a condamnat pe generalul-deputat Nicolae Alexei la cinci ani de închisoare cu suspendare, interzicându-i-se dreptul de „a deține funcții de răspundere timp de trei ani”. În februarie 2005, Plenul Curții Supreme de Justiție l-a grațiat pe general. Aceasta s-a întâmplat după ce procurorii au refuzat să utilizeze ultima cale de atac, se arată într-o anchetă a Centrul de Investigații Jurnalistice. 

La data de 19 ianuarie 2005, deputatul Nicolae Alexei a fost ales în funcția de președinte al Partidului Dreptății Social-Economice (PDSEM), formațiune politică condusă anterior de Marina Livițchi. Pe 3 martie 2007, sub conducerea lui Alexei, PDSEM și-a schimbat denumirea în Partidul Legii și Dreptății. La alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 Nicolae Alexei a participat pe lista candidaților Uniunii Centriste din Moldova. În campania electorală din aprilie 2009, Nicolae Alexei a fost inclus în Lista candidaților compromiși, alcătuită de Inițiativa Civică Pentru un Parlament Curat (ICPC), care a constatat că generalul ar fi avut probeme la capitolul integritate. „Pe când era la conducerea Departamentului de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei a fost protagonistul mai multor scandaluri mediatizate în presă, în care Nicolae Alexei aducea grave acuzaţii de corupţie mai multor lideri politici (Valeriu Matei, Nicolae Andronic, Dumitru Diacov, fostul ministru de Interne Victor Catan). La rândul său, el a fost învinuit de abuzuri de către anumite persoane. Potrivit surselor oficiale, Alexei a fost acuzat de calomnie, clevetire la adresa organelor de drept şi depăşirea atribuţiilor de serviciu”, se menționează în profilul lui Alexei, elaborat de ICPC.

La scrutinul parlamentar din 2014, Nicolae Alexei s-a alăturat formațiunii conduse de controversatul politician și businessman Renato Usatâi, dar nu s-a regăsit ulterior în lista finală. În 2012 a fost decorat de președintele Nicolae Timofti cu Ordinul Republicii.   

Nicolae Alexei este tatăl unuia dintre cei șase polițiști care au fost suspendați din funcție de IGP în iunie curent, pentru că au declarat susținere noii conduceri a Ministerului de Interne.   

Nina Arabadji este judecătoare începând cu 1996. Ea a făcut subiectul unei anchete CIJM despre judecătorii care au primit apartamente de la Primăria Chișinău, ea obținând trei locuințe în cinci ani. „În luna decembrie 2012, Nina Arabadji a primit un apartament cu două camere, de peste 70 de metri pătrați, într-un bloc de pe strada Alba Iulia din municipiul Chișinău. La momentul solicitării, familia Ninei Arabadji era formată din două persoane: judecătoarea și fiica sa. Locuința i-a fost acordată în baza unei hotărâri din anul 2004 a Judecătoriei sectorului Centru, pe care Consiliul Municipal s-a văzut nevoit să o execute. Instanța obligase municipalitatea să-i ofere Ninei Arabadji condiții de trai  îmbunătățite. Peste doi ani, după ce judecătoarea a intrat în posesia apartamentului din sectorul Buiucani, în declarația sa de avere și interese personale pentru anul 2016, apare încă un apartament, cu o suprafață de peste 56 m.p, cu valoarea cadastrală de peste 357 de mii de lei. Peste un an de când s-a căpătuit cu apartamentul de la Buiucani, numele judecătoarei Nina Arabadji se găsește în lista magistraților de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani care au beneficiat de apartamente achiziționate la preț preferențial de la firma EXFACTOR-GRUP. Noul imobil are 82 de m.p și se află în sectorul Botanica al Capitalei. Imobilul a fost cumpărat cu suma de peste 29 520 de mii de euro, adică cu 360 de euro m.p, de două ori mai mic decât prețul de pe piața primară a imobilelor”, se arată în anchetă.

Alexandru Arseni este doctor habilitat în drept și conferențiar universitar. În anii 90 a fost șef-adjunct al Direcției Evidență și repartizare a spațiului locativ a Primăriei Chișinău, după care a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. Între 1999 și 2003 a fost consilier în CMC. Între 2009 și 2013 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Din martie 1994 predă la Facultatea de Drept a USM.

Doina Ioana Străisteanu este avocată și expertă în Drepturile Omului. Între 2013 și 2018 a fost membra Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Din 2012 până în 2014 a fost ombudsman în Instituțiile de psihiatrie din Moldova. La sfârșitul lunii mai curent, automobilul avocatei Doina Ioana Străisteanu a fost incendiat de către o persoană neidentificată. Apărătoarea a legat incidentul de activitatea sa profesională.

Maria Strulea este doctor în drept, conferențiar universitar. Anterior a fost prodecan al Facultății de Drept a USM, șefa Direcției generale relații internaționale și integrare europeană a Ministerului Justiției și șefa Direcției cercetare și analiză a Curții Constituționale.

Alexandru Postica este avocat, director de program la Asociația Promo-LEX, expert în domeniul libertății de întrunire, analist și cercetător științific la Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice din cadrul MECC. Anterior a fost jurist, consultant și expert în cadrul mai multor organizații. Este doctorand.

Mihail Petrache este jurist coordonator la Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecția Plantelor și arbitru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCI a Republicii Moldova. La sfârșitul anilor 80 a fost ajutorul procurorului municipiului Chișinău. Ulterior a activat în cadrul Aparatului Președintelui Republicii Moldova, timp de doi ani fiind consilierul lui Petru Lucinschi. În 1998, apoi din 2001 până în 2005 a fost deputat în Parlament. Este președintele Uniunii Centriste din Moldova.

Rodica Secrieru este în prezent expert juridic în cadrul a două proiecte finanțate de Uniunea Europeană. Din 2017 până în 2019 a fost judecător-asistent șef la Curtea Constituțională. În 2018 a fost șefa cabinetului ministrei Justiției, Victoria Iftodi, detașată de la Curtea Constituțională. Din 2011 până în 2017 a fost secretar general aș Curții Constituționale. Anterior, din 2006 până în 2011 a fost șefa cabinetului ministrului Justiției și consilier al ministrului. Din 2009 până în 2013 a fost membru supleant al Comisiei de la Veneția.

În 2017 Rodica Secrieru a obținut un apartament de 102,5 metri pătrați la preț preferențial în blocul de pe strada Hristo Botev, destinat judecătorilor.

Dorin Cimil este doctor în drept, avocat și conferențiar universitar la Facultatea de Drept a USM. Anterior a predat la Institutul Național al Justiției.

Mihail Gafton este avocat, membru al Comisiei pentru etică și disciplină din cadrul Uniunii Avocaților. Anterior a fost consilier juridic în cadrul mai multor organizații și întreprinderi.

Eduard Serbenco este doctor în drept și lector universitar, exercitând până în 2015 funcția de prodecan, Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. anterior a activat în calitate de avocat la Ministerul Justiţiei din Québec, Canada. Din toamna lui 2015 este viceministru al Justiției, iar ulterior secretar de stat în acest minister.

Andrei Guștiuc este conferențiar universitar la Academia de Administrare Publică și cercetător științific la Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, MECC. Anterior a activat la Academia de Științe și la Academia „Ștefan cel Mare” a MAI. În 2010, timp de patru luni a fost șeful Secției Integrare Europeană de la Ministerul de Interne. Este doctor în drept.

Liuba Șova este, începând cu 1994, lector în cadrul catedrei de Drept Constituțional și Drept Administrativ, iar din 2010, lector superior în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept a Universității de Stat. Între 2005 și 2007 a fost consilier al președintelui Curții Constituționale.

Andrei Groza este prim-prorector al Academiei de Administrare Publică. Între 2005 și 2011 a fost membru al Curții de Conturi. Anterior a fost lector la Universitatea Liberă Internațională, la Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova, la Academia de Poliție și la Universitatea de Stat. Este doctor în științe istorice.

Mihail Buruiană este avocat și lector la Facultatea de Drept a Universității de Stat. Din 1997 până în prezent este arbitru la Curtea de Arbitraj comercial internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova. Anterior a fost expert juridic și consultant în mai multe proiecte.

Dumitru Pavel este avocat. Anterior a fost jurist la Jurnal de Chișinău. Din 2004 până în 2010, a fost referent al judecătorului la Curtea Supremă de Justiție. Dumitru Pavel oferă asistență juridică membrilor PPDA și liderului acestui partid Andrei Năstase. El a fost avocatul lui Năstase în dosarul invalidării alegerilor locale din mun. Chișinău.

Galina Bostan este doctor în drept, avocată și președintă a Centrului de Analiză și Prevenire a Corupției. Anterior a activat la Ministerul Justiției, ajungând până în funcția de consilier al ministrului. Anterior a fost lector la Facultatea de Drept a Universității de Stat.

Vacanța funcțiilor de judecători ai Curții Constituționale a survenit după demisia in corpore, la 26 iunie curent, a vechii componențe a Curții. S-a întâmplat în urma verdictului dur al Comisiei de la Veneția, care a calificat drept „fără precedent” deciziile Curții din 7-9 iunie. Comisia a constatat că Guvernul Sandu a fost învestit legal, iar termenul în care Parlamentul urma să își aleagă organele de conducere și să formeze Guvernul a expirat la 10 iunie și nu la 7 iunie, așa cum constatase CC de la Chișinău. Comisia de la Veneția a concluzionat că hotârârile Curții Constituționale privind termenul limită de formare a guvernului, dar și cele de suspendare temporară a președintelui și numire a primului-ministru ca președinte interimar au fost anticonstituționale. Șeful Curții Constituționale, Mihai Poalelungi, a demisionat din funcția de judecător și președinte al Curții la 20 iunie, la cinci zile după ce Curtea și-a anulat deciziile din 7-9 iunie.