Cu toții știm că Republica Moldova se afla în fața unui punct de inflexiune înaintea alegerilor parlamentare din 28 septembrie. O vorbă românească spune că Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în sac.

Așadar, faptul că Uniunea Europeană a oferit 1,9 miliarde de euro Republicii Moldova pe următorii trei ani nu este de ajuns. Este nevoie de mai multă viziune și acțiune politică. Nu că nu ar conta platformele de social media, dar este nevoie ca oamenilor să li se vorbească la firul ierbii și să li se explice pe înțelesul lor de ce este bună aderarea țării la UE, în ce vor fi investiți banii și când vor vedea rezultatele. Altfel, propaganda rusă va spune că toți banii de la UE vor ajunge în buzunare obscure prin tot felul de scheme oneroase.

Partidelor pro-europene deja le este foarte greu să pătrundă în acest spațiu real bulversat și penetrat de ani de zile de propagandă mincinoasă și „măsurile active” ale Kremlinului. Este nevoie de mai multă perseverență și de strategie coerentă de a sta de vorbă cu oamenii pe acest subiect extrem de sensibil pentru viitorul acestei mici țări ținută ostatică de prea mult timp de corupția locală și interesele geopolitice ale Moscovei.

Deocamdată, această strategie coerentă se lasă încă așteptată cu mai puțin de două luni până la alegerile parlamentare din toamnă. Deși nu o recunoaște, PAS nu trebuie să se bazeze din nou ca societatea civilă și presa să-i facă indirect treaba și să promoveze parcursul european al Republicii Moldova, așa cum s-a întâmplat în cazul referendumului pentru aderarea la UE de anul trecut. Unul de altfel câștigat la mustața, din care ar trebui să tragem mai multe învățăminte.

Societatea civilă și presa nu trebuie să devină anexa discursului politic al unui partid sau altul, oricât de justificat ar fi el în contextul actual. Niciun partid politic nu poate parazita pe buna credință a celor care promovează anumite valori sau idealuri și nici nu ar fi corect.

Semnale dinspre Bruxelles

Summitul Republica Moldova - UE a dat într-adevăr o dinamică pozitivă și a punctat la capitolul imagine pentru partidul pro-european de guvernământ. Nu este puțin ca șefa Comisiei Europene și președintele Consiliul European să vină împreună la Chișinău pentru a da un semnal puternic și pentru a face campanie indirectă forțelor pro-europene.

Cu toate acestea, este nevoie și ca partidul de guvernare, împreună cu ceilalți lideri de partide mici pro-europene să se pună la aceeași masă și să găsească consens în a-și uni forțele. Scorurile se anunță încă de pe acum foarte strânse, așa că orice vot câștigat din zona votanților pro-europeni și a celor indeciși, mai aproape cumva de zona de centru, va conta foarte mult.

Există încă un sentiment de ușoară aroganță și suficiență din partea guvernării pro-europene. Sunt încă mulți în PAS care cred cu tărie în cel mai improbabil scenariu și anume că partidul actual de guvernare va lua din nou majoritatea și va guverna de unul singur. Tocmai pe această relaxare și suficiență se bazează și Moscova. Pe lipsa de vigilență și mai ales de mobilizare a resurselor PASului.

Se induce ideea că majoritatea cetățenilor care în sondaje sunt pro-europeni, undeva între 50-60%, se vor regăsi și în buletinele de vot. Ceea ce este total fals. Mai mult, fragmentarea votului se va produce în special pe dreapta pro-europeană, acolo unde orgoliile și lipsa de viziune pot crea problemele majore.

Guvernare solistă sau în coaliție?

De altfel, democratic și sănătos ar fi ca PAS nici să nu mai guverneze singur. Sunt foarte multe greșeli care s-au făcut în actualul mandat. De la ridicarea stachetei prea sus pe reforma justiției, până la jocurile politicianiste pe care PAS le face cu Partidul Nostru, de a permite anumitor artiști ruși adulatori de Vladimir Putin și război să cânte chiar lângă vagoanele din Piața Marii Adunări Generale care rememorează unele dintre cele mai tragice momente din istoria Basarabiei - deportările sovietice ale elitei și exterminarea ei în lagăre de muncă din Siberia.

Formula ideală este ca PAS să guverneze cu un partid pro-european de mai mică anvergură, care să tragă de mânecă partidul mare de guvernare atunci când greșește. Lipsa unei concurențe politice, a unei opoziții constructive sau a unui partener de guvernare nu face bine democrației și nici nu este constructivă. PAS s-a arătat mai degrabă inflexibil în ultima perioadă în ceea ce înseamnă posibilitatea de a guverna alături de un alt partid. Nici măcar de a forma un bloc comun cu ceilalți mai mici.

Este adevărat că nici celelalte partide pro-europene mai mici nu s-au putut ridica la înălțimea unei minime performanțe politice care să-i aducă mai aproape de pragul de 5%.

Ireversibilitate sau mai multă precauție?

Nuanța care a atras atenția în mod deosebit în timpul conferinței ce a urmat summit-ului Republica Moldova - UE a fost cea rostită de președinta Maia Sandu care a spus că nu se mai pune problema dacă Republica Moldova va adera la UE, ci când anume o va face. Evident, o astfel de declarație optimistă nu poate fi pusă decât pe seama contextului electoral. Mai este mult până departe. Este bine să fim optimiști, dar este la fel de înțelept să nu cădem din nou în plasa exagerărilor. Să nu mai ridicăm ștacheta mai mult decât este cazul și să livrăm oamenilor așteptări pe măsura posibilităților într-un context extrem de volatil.

Drumul european al Republicii Moldova s-ar putea termina subit dacă la cârma țării vor ajunge partidele proruse sau oportuniste care își pot da mâna împotriva PAS-ului, împărțindu-și feliile de tort. Un astfel de scenariu nu este tocmai fantasmagoric. De aceea, ancorarea cu picioarele pe pământ ar arăta mai multă maturitate politică, realism și pragmatism deopotrivă. Să nu zicem hop până n-am sărit șanțul.

Căci drumul european al Republicii Moldova nu este nici măcar pe la jumătate, chiar și în scenariul optimist în care pro-europenii vor forma un guvern. Mai sunt multe reforme de realizat și mai ales contează contextul internațional și evoluțiile războiului din Ucraina care cu siguranța vor impacta și apetitului UE și cel al țărilor membre de extindere a acestei umbrele socio-economice a Europei. Lucrurile nu sunt simple și există chiar foarte mulți de „dacă” și mai mulți de „când” decât ni se prevestește. De aceea lucrurile trebuie luate pas cu pas.

Strategia politică de aderare la UE trebuie gândită rece și mai ales realist, fără emoții și emoticoane sau „wishful thinking” (dorințe naive - n.r.). Luminița de la capătul tunelului este încă departe pentru Republica Moldova, iar pe drumul întunecos există mulți dușmani care vor ataca pe neprins de veste. În concluzie, paza bună trece primejdia rea, la fel cum și pragmatismul bate de multe ori entuziasmul!