Editorial de sociologul Vitalie Sprânceană, pentru buletinul de politică externă al FES/APE.

Cu ce rămânem din anul social 2025? Probabil cu constatarea că, în linii mari, lucrurile au rămas neschimbate, unele chiar s-au deteriorat, iar perspectivele de viitor nu sunt deloc optimiste, în absența unor măsuri urgente și de anvergură.

Din multitudinea evenimentelor care au marcat acest an am selectat doar câteva, pe care le consider mai reprezentative. Astfel, la 30 ianuarie, Biroul Național de Statistică (BNS) a publicat rezultatele preliminare ale Recensământului Populației și Locuințelor 2024. Cea mai importantă concluzie a acestui exercițiu standard de numărare a populației este că Republica Moldova se află într-un proces constant, dramatic și, practic, ireversibil de scădere a populației: potrivit BNS, populația cu reședință obișnuită a constituit 2.401,2 mii de persoane, ceea ce reprezintă o diminuare de 13,9% față de anul 2014.

Cu alte cuvinte, Moldova se depopulează într-un ritm mediu de aproximativ 1,3% pe an, fapt care o plasează printre țările cu cel mai accentuat declin demografic. Prognozele pentru anii următori rămân la fel de sumbre.

Desigur, este necesar să manifestăm prudență atunci când discutăm aceste îngrijorări de tip „declinist”, întrucât ele pot alimenta cu ușurință politici eugeniste, reacționare — atunci când declinul demografic este pus pe seama promovării „excesive” a drepturilor femeilor — sau xenofobe, atunci când anumite grupuri solicită limitarea migrației străinilor în Moldova ori reducerea natalității unor grupuri etnice considerate „indezirabile”, sub pretextul că acestea ar „înlocui” populația locală.

Declin demografic

Cauzele declinului demografic al Republicii Moldova sunt multiple. Printre cele mai importante se numără migrația externă intensă, determinată de căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite, scăderea ratei natalității, îmbătrânirea accelerată a populației, schimbările structurale la nivelul familiei, precum și nivelul ridicat al mortalității.

Orice plan de dezvoltare viitoare a țării ar trebui să țină cont de această realitate demografică, care exercită presiuni semnificative asupra sistemului de pensii și asupra celui de sănătate, dar impune, totodată, limite clare în ceea ce privește creșterea economică și modelul de dezvoltare al țării.

Desigur, guvernele dispun de un instrumentar relativ limitat pentru a interveni direct în sfera demografică — sporirea natalității sau chiar stoparea declinului acesteia fiind, așa cum arată exemple precum Coreea de Sud, imposibilă prin simple transferuri financiare. Totuși, ele nu sunt nici complet neputincioase.

De pildă, guvernele pot influența, prin politici publice adecvate, alți factori care contribuie la declinul demografic, cum ar fi reducerea mortalității. În Republica Moldova, în 2023, rata mortalității generale a fost de 13,7 cazuri la mia de locuitori, situând țara printre primele 10–15 state din lume la acest indicator. În același timp, mortalitatea infantilă (numărul copiilor decedați sub vârsta de un an la 1.000 de născuți-vii) a atins în 2023 nivelul de 10 cazuri, de aproximativ trei ori mai mare decât media Uniunii Europene. De asemenea, Republica Moldova înregistrează valori nefavorabile și în ceea ce privește mortalitatea adulților.

Acești indicatori pot fi influențați direct prin politici active de consolidare a sistemului de sănătate, prin promovarea unui mod de viață sănătos și prin intervenții preventive. Cu toate acestea, în Republica Moldova lipsește încă o viziune coerentă și o voință politică suficientă în acest sens, iar modelul actual de creștere economică — bazat pe menținerea costurilor scăzute ale forței de muncă și pe un nivel redus de complexitate a proceselor de producție — și-a epuizat, în mare măsură, potențialul..

Economie șubredă

Tendința de stagnare a creșterii economice a Republicii Moldova a continuat. Produsul Intern Brut a înregistrat scăderi atât în trimestrele II și III ale anului 2024, cât și în primul trimestru al anului 2025, iar economia a fost menținută „la suprafață”, între altele, prin sporirea consumului populației, alimentată în mare măsură de creditele de consum. Aceasta nu reprezintă, însă, în niciun caz, o evoluție durabilă.

Un alt domeniu în care lipsește o intervenție sistemică este cel al deschiderii țării către migrația forței de muncă din alte state. O asemenea deschidere ar putea contribui, pe termen scurt, la atenuarea deficitului de forță de muncă, iar pe termen lung — la temperarea declinului populației. Republica Moldova ar putea deveni o destinație atractivă pentru migranți, însă acest lucru ar presupune garantarea protecției legale și a unor condiții de muncă decente, astfel încât aceștia să își dorească să rămână. Or, este greu de imaginat cum ar putea fi realizat acest lucru în condițiile în care nici măcar muncitorii din Moldova nu beneficiază, în prezent, de asemenea standarde. În plus, societatea ar trebui pregătită pentru a accepta multiculturalismul, pluralismul confesional și diversitatea etnică, însă această muncă, esențială pe termen lung, nu este încă asumată de nimeni.

Tot în legătură cu Recensământul, datele acestuia au scos la iveală o altă dimensiune problematică a modelului de dezvoltare teritorială a țării: aproape jumătate din populația Republicii Moldova locuiește în municipiul Chișinău și în câteva raioane din imediata sa vecinătate. Orașul Durlești, o suburbie a capitalei, a devenit al treilea oraș din țară după numărul de locuitori, iar comuna Trușeni, parte a municipiului Chișinău, are o populație de aproximativ 11.000 de persoane — la egalitate cu orașul Hîncești și mai mare decât majoritatea centrelor raionale din țară (prin comparație, orașul Briceni are circa 6.000 de locuitori).

Această hiperconcentrare a populației în capitală are ca efect direct subdezvoltarea celorlalte regiuni ale țării, ai căror locuitori beneficiază de o calitate mai scăzută a serviciilor sociale, de sănătate, de acces la infrastructura economică, la servicii și la viața culturală. În prezent, de exemplu, nu există niciun cinematograf funcțional în afara municipiului Chișinău.

În absența unei politici teritoriale coerente și de lungă durată, orientate spre dezvoltarea regiunilor din afara capitalei, această tendință va continua, cu efecte grave atât pentru Chișinău — unde, spre exemplu, prețurile locuințelor s-au dublat în ultimii ani — cât și, într-o măsură și mai mare, pentru restul țării.

Pauperizarea populației și polarizarea societății

Printre tendințele care au continuat să se agraveze în anul 2025 se numără și sărăcirea populației. În termeni reali, salariile au crescut cu doar 1–2%, în pofida unei creșteri nominale de aproximativ 10%, iar pensiile, exprimate în valoare reală, au înregistrat chiar scăderi, cuprinse între 0,3% și 0,6%. Guvernarea actuală, la fel ca și cele precedente, persistă de ani de zile în a demonstra teza potrivit căreia o economie prosperă poate fi construită pe baza unei populații sărace, deși realitatea contrazice constant această logică.

Lungul an electoral, care a debutat în octombrie 2024 cu referendumul privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană și cu alegerile prezidențiale și s-a încheiat în septembrie 2025 prin alegerile parlamentare, a fost marcat de o polarizare politică intensă, alimentată atât de forțele aflate la guvernare, cât și de cele din opoziție.

Nivelul discursului discriminatoriu — uneori cu accente xenofobe și de ură interetnică — orientat împotriva diverselor grupuri, goana după identificarea dușmanilor interni și externi, stigmatizarea grupurilor etnice, sociale, de vârstă sau de statut și a opțiunilor lor politice, precum și radicalizarea discursului politic prin semi-criminalizarea pozițiilor divergente nu a fost, probabil, niciodată atât de intensă de la începutul anilor ’90.

Zecile de ani de eforturi ale organizațiilor și inițiativelor societății civile de a construi coeziune socială, pluralism de opinii și o cultură a dezbaterii democratice au fost, în mare parte, sacrificate în favoarea unor câștiguri electorale imediate. Anul 2026 nu este un an electoral. Cu toate acestea, el ar trebui să devină anul începerii reconstrucției societății.