Editorial de Marin Gherman, director al Institutului de Studii Politice și Capital Social (Cernăuți) și lector universitar la Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava, România, pentru buletinul de politică externă al FES/APE.

Pe 11 iunie, unsprezece șefi de stat și de guvern s-au reunit la Odesa, în sudul Ucrainei, pentru a discuta despre viitoarea arhitectură de securitate a regiunii extinse a Mării Negre, precum și despre proiectele de reconstrucție a Ucrainei – un stat aflat sub bombardamente zilnice lansate de armata rusă. Desfășurat sub amenințarea constantă a dronelor și rachetelor rusești, summitul a reaprins o temă geopolitică mai veche: relația strategică în triunghiul Ucraina-România- Republica Moldova.

Dincolo de simbolismul profund al orașului Odesa pentru Ucraina de astăzi – un oraș care nu doar rezistă, ci găzduiește cu demnitate evenimente internaționale majore în care agresiunea Rusiei este criticată și condamnată –, evenimentul a fost marcat și de un moment politic important: prima vizită oficială în Ucraina a nou-alesului președinte al României, Nicușor Dan. Pe lângă participarea la dezbateri și reuniuni în diferite formate, președintele român s-a întâlnit și cu reprezentanții comunității românești din sudul Basarabiei, reafirmând astfel sprijinul Bucureștiului pentru identitatea și drepturile culturale ale românilor din regiune.

Rusia și triunghiul Kiev–București–Chișinău

Trilaterala Kiev–București–Chișinău nu este o construcție nouă în peisajul geopolitic regional. De-a lungul anilor, au existat mai multe încercări – unele modeste, altele mai ambițioase – de a construi o cooperare strategică solidă între cele trei capitale. Totuși, o serie de „lebede negre» au împiedicat transformarea acestor inițiative în proiecte durabile: derapaje de la parcursul european în cele două foste republici sovietice, indecizia clasei politice românești, lipsa de viziune comună a liderilor regionali, dar și influențele distructive ale Rusiei, culminând cu invazia pe scară largă a Ucrainei din 2022.

Rusia a încercat constant să blocheze orice formă de solidaritate și cooperare regională în Europa de Est, percepând aceste inițiative ca amenințări directe la adresa sferei sale de influență. Paradoxal, tocmai agresiunea Buletin lunar, Nr.6 (232), Iunie 2025 7 rusă asupra Ucrainei a grăbit reactivarea unor formule geopolitice abandonate sau amânate. Astfel, în marja summitului Ucraina – Europa de Sud-Est, a avut loc prima reuniune trilaterală la cel mai înalt nivel între România, Republica Moldova și Ucraina.

Un mesaj puternic a fost transmis de președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, care a avertizat că în eventualitatea unei înfrângeri a Ucrainei, statul său ar deveni următoarea țintă a agresiunii ruse. În opinia sa, Rusia nu s-ar opri la granițele ucrainene. Ea a subliniat că Republica Moldova este deja victima unui război hibrid declanșat de Kremlin, manifestat prin șantaj energetic, proteste finanțate extern, propagandă prin canale religioase și infiltrarea scenei politice de către grupuri criminale. Scopul final al Moscovei, avertizează Sandu, este destabilizarea internă a Republicii Moldova și transformarea sa într-un instrument de presiune împotriva Ucrainei și a UE.

Atât președintele României, Nicușor Dan, cât și Maia Sandu au reafirmat sprijinul ferm pentru Ucraina, evidențiind că lupta acesteia nu este doar pentru propria supraviețuire, ci și pentru securitatea întregului continent european și pentru apărarea unei ordini internaționale bazate pe reguli.

La rândul său, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a subliniat importanța strategică a Republicii Moldova în planurile Rusiei, amintind că Moscova încearcă de trei decenii să mențină această țară într-o stare de sărăcie și instabilitate pentru a o controla. Zelenski a avertizat că o eventuală înfrângere a Europei în cazul Republicii Moldova ar stimula ambițiile Kremlinului de a se amesteca și mai adânc în afacerile interne ale altor state din regiune. Deteriorarea situației de securitate va avea un efect de domino care va afecta direct și România, ceea ce face imposibilă orice formă de cooperare regională fără luarea în considerare a intereselor comune.

Primii pași comuni importanți: Interconectare energetică și Securitate

Într-un mesaj publicat pe rețelele sociale, președintele României, Nicușor Dan, a evidențiat desfășurarea unor discuții substanțiale la nivel trilateral, axate pe identificarea unor direcții concrete de cooperare în domenii strategice precum: interconectările energetice și logistice, conectivitatea transfrontalieră, securitatea și combaterea amenințărilor hibride, reconstrucția și consolidarea rezilienței, precum și reformele esențiale pentru integrarea europeană.

La rândul său, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a subliniat într-un comunicat că Chișinăul, Kievul și Bucureștiul trebuie să acționeze împreună pentru a construi „siguranță», „infrastructură» și „un drum clar spre o Europă unită, liberă și democratică».

România are, în acest context, potențialul și șansa de a deveni un actor internațional proactiv, o voce puternică în regiune, dacă va finaliza cu succes proiectele de interconectare energetică/logistică și va integra inițiativele bilaterale (România–Ucraina și România– Republica Moldova) într-un concept strategic coerent. Este vorba despre extinderea și modernizarea infrastructurii de transport al energiei electrice și al gazelor naturale între cele trei țări, în vederea reducerii dependenței energetice față de Federația Rusă și diminuării șantajului energetic exercitat de Moscova.

Prin conectarea sistemelor energetice și diversificarea surselor de aprovizionare, România, Republica Moldova și Ucraina pot consolida securitatea energetică regională. Un exemplu concret este gazoductul Iași–Ungheni– Chișinău, care poate fi extins pentru a răspunde cerințelor crescute de interconectare. De asemenea, un pas semnificativ a fost decuplarea sistemului electric ucrainean de la rețeaua rusească în 2022 și integrarea sa treptată în sistemul energetic european. Aceste inițiative trebuie să aibă ca obiectiv comun eliminarea moștenirii sovietice în domeniul infrastructurii din Ucraina și Republica Moldova – o moștenire care menține aceste state într-o stare de vulnerabilitate și dependență față de Moscova, folosită drept capital politic în timpul alegerilor.

Cooperarea trilaterală în combaterea amenințărilor hibride

Cele trei state se confruntă în mod diferit cu un război informațional, fiind necesare acțiuni coordonate de combatere a dezinformării, a atacurilor cibernetice și a manipulării opiniei publice. Au rămas doar la nivel de propuneri și concepții crearea de hub-uri regionale care ar putea reuni instituții media independente, factcheckeri, specialiști în securitate cibernetică și autorități guvernamentale. Reactivarea acestor inițiative este mai mult decât necesară. România are deja experiență în cadrul unor inițiative europene, iar Ucraina și Republica Moldova au luat măsuri restrictive drastice față de organele de propagandă ale Rusiei care emit în limba rusă.

Formatul cooperării în domeniul combaterii amenințărilor hibride poate fi extins și dincolo de dimensiunea neconvențională. Se poate crea un format trilateral permanent de cooperare în domeniul apărării, axat pe schimb de informații, exerciții comune și interoperabilitate. Acest proiect ar putea include și un centru regional de analiză strategică și anticipare a amenințărilor, gestionat în comun, sub egida UE. România, ca stat membru NATO, poate oferi expertiză și asistență, reconfirmându-și rolul de actor regional important.

Cooperarea trilaterală în procesul de integrare europeană

Integrarea europeană a Ucrainei și Republicii Moldova, țări candidate la UE, reprezintă o provocare geopolitică majoră. România, cu experiența propriei aderări și înțelegerea specificului fostelor state socialiste, se află în poziția ideală pentru a facilita acest proces. Războiul din Ucraina complică însă ecuația regională.

Cooperarea trilaterală ar putea lua forma unui mecanism instituționalizat prin care România să-și împărtășească expertiza: implementarea acquis-ului comunitar, reforma instituțiilor, combaterea corupției, modernizarea justiției și alinierea la standardele europene. Programele comune de pregătire, unde experții români lucrează direct cu omologii din Ucraina și Moldova, constituie un element important. Cooperarea interparlamentară prin grupuri de lucru trilaterale pe teme europene poate armoniza legislațiile naționale cu acquisul comunitar. Pot fi găsite și multe alte mecanisme comune în viitorii ani.

Transformarea tensiunilor în stabilitate

Facilitând integrarea celor două țări, România ar putea deveni un hub regional pentru politicile UE în zona estică, obținând vizibilitate crescută în instituțiile europene. Este exact ceea ce i-a lipsit mult Bucureștiului în ultimii 10-15 ani. Această poziție s-ar traduce prin leadership regional, influență sporită în procesele decizionale europene și acces preferențial la fondurile pentru cooperarea regională.

Integrarea europeană a vecinilor ar deschide oportunități economice semnificative. Extinderea pieței unice ar crea un spațiu de 55- 60 de milioane de locuitori, cu potențial major în industria alimentară, sectorul energetic prin infrastructură comună, servicii financiare, turism și IT prin hub-uri tehnologice regionale. Implementarea cooperării nu este însă lipsită de provocări: diferențele de ritm în reforme, presiunile interne și influențele externe destabilizatoare pot afecta colaborarea. Pentru succes, cooperarea necesită transparență, obiective clare și evaluare periodică a progresului, iar fără o planificare clară triunghiul geopolitic ar putea să existe doar pe hârtie.

Axa București–Kiev–Chișinău poate deveni o punte de legătură între Europa veche și Europa în devenire, unde România poate juca rolul de arhitect. Cooperarea trilaterală nu reprezintă doar o strategie de securitate regională, ci o rețetă pentru transformarea unei zone de tensiuni, ură și războaie într-un spațiu de prosperitate și stabilitate.