Editorial de Mariana Rață, jurnalistă TV8, pentru Buletinul de politică externă

După ultima modificare scandaloasă a Legii vettingului, tot mai legitimă este impresia că justiția din Moldova a ajuns în faza reformelor de avarie. Modificările legislative majore tot mai des sunt conjuncturale, menite să rezolve rapid probleme înguste (de regulă individuale) pe care guvernarea le consideră principiale pentru ea. Așa au fost și ‚reforma-blitz” de decuplare a Procuraturii Anticorupție de CNA, și inițiativa fulger de creare a PACCO, și cam toate modificările din ultimii ani la Legea vetting. Pre cedentul a fost creat în 2021, atunci când Parlamentul a modificat Legea procuraturii pentru a-l putea demite pe procurorul general. Ulterior, modificarea legislativă a fost declarată neconstituțională.

O numire pe ușa din spate

Pe 5 martie, majoritatea parlamentară PAS a votat, cu o viteză fulminantă, amendamentul la Legea vettingului prin care a redus, de la 61 la 51, numărul de voturi necesare pentru a numi un membru străin în Comisia de evaluare externă a integrității procurorilor și judecătorilor. Noua modificare la lege a fost făcută cu dedicație pentru un singur candidat din cei șase propuși de partenerii de dezvoltare și unicul pentru care opoziția a anunțat public că refuză să voteze, Herman von Hebel. Nimeni din fracțiunea PAS nu a explicat de ce fostul președinte al Comisiei prevetting, vizat de mai multe scandaluri publice, este cel mai potrivit pentru a fi numit în Comisia de evaluare externă a procurorilor. Nimeni nu a înțeles de ce majoritatea parlamentară a preferat să-și ia în cap societatea civilă, opoziția și presa și să riște cu un regres în următorul raport de extindere al Comisiei Europene, de dragul acestei numiri. Nimeni nu a înțeles graba cu care a fost făcută modificarea la lege, iar Hebel a fost votat de Parlament. Totul în mai puțin de 24 de ore, pe fundalul unor critici fără precedent, în ultimii patru ani, din partea opiniei publice.

„Dragostea UE pentru Moldova nu e oarbă!”

Surse de încredere susțin că numirea lui Hebel are o miză mult mai mare - de a pune punct jenantului proces de evaluare a nou alesului procuror general, care nu poate argumenta achiziția unui apartament. În Comisie ar fi insuficiente voturi pentru promovarea lui Alexandru Machedon. Indiferent de scop, acesta nu scuză mijloacele - a fost răspunsul clar venit de la Comisia Europeană. Purtătorul de cuvânt al Comisiei, Markus Lammert, a amintit Chișinăului că reformele de acest fel se fac în mod transparent și incluziv, prin consultarea tuturor părților interesate și având opinia Comisiei de la Veneția. După mai multe precedente în care se părea că partenerii europeni închid ochii la „operațiunile speciale” prin care guvernarea opera în grabă reforme structurale, în sfârșit a venit un răspuns clar - Dragostea UE pentru Moldova nu e oarbă! Cazul He bel, din păcate, arată că guvernarea poate ignora transparența, criticile societății civile și opinia Comisiei de la Veneția atunci când partidul a decis altfel.

„Amendamentul Hebel”, tras la indigo după „amendamentul de decuplare a PA și CNA”

Aceasta nu este o concluzie exagerată și nici o generalizare a unui caz unic. În iulie 2023, printr-o procedură trasă la indigo, a fost luată decizia de decuplare a Procuraturii Anticorupție (PA) de Centrul Național Anticorupție (CNA). S-a făcut printr-un amendament introdus de un singur deputat, cu cinci zile înainte de votul final pentru un proiect de lege care se referea la cu totul altceva. Amendamentul nu a fost consultat nici cu Guvernul, nici cu soci etatea civilă, chiar dacă a modificat fundamental cadrul operațional al instituțiilor anticorupție. Nu a existat o analiză a impactului reformei și nici măcar o motivare. Explicațiile neoficiale ale autorului au fost că astfel își dorea să pună capăt tensiunilor și certurilor publice între conducătorii celor două instituții anticorupție. Mai mult ca atât, amendamentul aparținea aceluiași deputat ca și în cazul Hebel. Și atunci, mai multe ONG-uri din domeniul justiției au criticat reforma și modul netransparent în care a fost adoptată, dar opiniile lor au fost ignorate, la fel ca și opinia Comisiei de la Veneția. La aproape trei luni după adoptarea amendamentului de decuplare, Comisia de la Veneția a exprimat în opinia sa mai multe observații legate de riscuri de suprapunere a competențelor între CNA și PA, riscul fragmentării luptei cu corupția și cel de slăbire a capacităților PA. La distanța de 3 ani de atunci, a devenit clar că decuplarea de CNA a determinat un blocaj al Procuraturii Anticorupție, făcând-o ineficientă în lupta cu marea corupție. Potrivit mai multor surse, în prezent, la Guvern se lucrează la un proiect de lege care să readucă PA și CNA la situația de până la „amendamentul buclucaș”.

Un PACCO cu dedicație?

În februarie 2025, cu jumătate de an înainte de alegerile parlamentare, fracțiunea majoritară a venit cu o altă inițiativă de reformă prin care a propus lichidarea celor două procuraturi specializate și crearea uneia noi - PACCO. Proiectul a fost înaintat într-o perioadă de tensiuni mari între guvernare și șefa PA și pe fundalul acuzațiilor că PA și PCCOCS nu ar lupta eficient cu corupția electorală și cea politică. Criticat vehement de sistem și de experții din domeniu, proiectul a fost votat in prima lectură la doar o săptămână de la înregistrare, fără consultări și dezbateri publice. Șefa PA Veronica Dragalin a declarat că scopul proiectului este de a o înlătura din funcție și și-a dat demisia, pentru a preveni adopta rea lui. După aceasta, majoritatea parlamentară nu a mai văzut o urgență în adoptarea legii. În decembrie 2025, Comisia de la Veneția a emis un aviz critic și rezervat față de inițiativa PACCO, punând astfel capac oricărei intenții de a reveni la proiectul de lege. Cele mai multe modificări contextuale au fost operate la Legea vetting. În doar trei ani de la adoptare, legea a suferit deja șapte modificări.

Reforma justiției și instinctele puterii

Niciuna dintre aceste „reforme de avarie” nu a fost consultată în prealabil cu Ministerul Justiției și nu s-a regăsit în strategia de reformare sau în vreun plan de acțiuni pentru sectorul justiției. Propuse și votate la emoții sau din calcule politice, aceste re forme contextuale au trădat lipsa unei viziuni clare a guvernării asupra transformărilor de care are nevoie justiția. Sectorul justiției seamănă tot mai mult cu un pacient tratat concomitent de mai mulți medici care au opinii diferite asupra diagnosticului și a tratamentului necesar.

Astăzi nu mai este clar unde se află punctul focal de elaborare și promovare a reformelor în justiție. Confortul celor 4 ani de guvernare monopartid le-a dezvoltat decidenților politici instincte nesănătoase pentru o democrație. Pe proiecte sensibile, mai ales în domeniul justiției, sunt tot mai dese precedentele de eludare a procedurilor de adoptare a legilor, de netransparență, ignorare a criticilor societății civile și consultare post-factum a Comisiei de la Veneția.

Avem nevoie de o viziune clară pe justiție!

O justiție justă nu poți aduce pe ușa din spate a reformelor și nici nu poți spera că societatea și partenerii europeni vor închide la infinit ochii la derapaje. Pentru ca reformele din justiție să aibă succes, este esențială existența unei viziuni clare asupra reformei. Elaborarea și adoptarea politicilor trebuie să fie incluzive și deschise, supuse unor dezbateri publice. Guvernul trebuie să inițieze procesul de elaborare a politicilor printr-o planificare temeinică în avans și prin idei clare cu privire la obiectivele finale ale acestor reforme. Nu mai pot fi tolerate reformele la emoții sau cu dedicație. Pentru a finaliza negocierile de aderare la UE în 2028, Moldova și-a propus să alerge un maraton sub formă de sprint. Nu e timp de poticneli și cu atât mai mult de deraieri.