Publicația ucraineană Militarnîi realizează o radiografie a trupelor militare transnistrene și a dotării acestora, precum și dezvăluie vulnerabilitățile unui sistem sovietic supus unor pretinse reforme implementate în ultimii ani de autoritățile secesioniste de la Tiraspol sub consilierea autorităților ruse.

Potrivit unei analize realizată de publicația ucraineană, armata regiunii separatiste transnistrene este organizată după sistemul de brigadă / regiment - 2.000 - 4.000 de soldați.

Sistemul militar transnistrean este alcătuit din patru brigăzi de infanterie motorizată și este dotată cu tancuri de producție sovietică și elicoptere învechite, care nu mai zboară deoarece riscă să se prăbușească. Cele mai pregătite unități sunt batalionul Dnestr al ministerului de interne și detașamentul Delta al ministerului securității.

Dintre cele patru brigăzi ale armatei două sunt amplasate în localitățile Bender - Parcani - Tiraspol.

În aceeași zonă se mai află un batalion separat de trupe speciale, un batalion de recunoaștere, un regiment de artilerie, o unitate separată de aviație, un batalion de reparații aviație, un regiment de artilerie antiaeriană, un batalion separat de logistică și un batalion separat de comunicații.

În zonă mai staționează Grupul Operațional de Trupe Ruse (GOTR), efectivul căruia este în mare parte completat din locuitorii regiunii cu cetățenie rusească.

Aglomerația Tiraspol - Parcani - Bender este cea mai mare din regiune. Tiraspolul găzduiește toată conducerea militară și politică, organele executive și legislative centrale ale regiunii. Prin urmare, nu e de mirare că o astfel de concentrare de forțe este destinată protecției și apărării zonei.

Dacă ne referim la numărul militarilor, angajați în aceste unități, cea mai mare este brigada de infanterie motorizată din Tiraspol. Aceasta numără aproximativ 820 de militari. Brigada respectivă este singura din forțele armate transnistrene care are un batalion de tancuri.

Batalionul separat de forțe speciale din orașul Tiraspol numără până la 200 de militari. Principala subdiviziune a batalionului este o companie de parașutiști. Batalionul separat de recunoaștere numără, de asemenea, circa 200 de militari. În Tiraspol mai există o companie pe lângă Statul-Major General.

A doua brigadă de infanterie motorizată, ce numără circa 600 de militari, staționează în Bender. Un batalion separat de geniu este situat în satul Parcani între Bender și Tiraspol. Aici sunt cantonați aproximativ 250 de militari.

În Tiraspol mai există două batalioane: de comunicații și de logistică. Acestea numără circa 470 militari. În principalul oraș al regiunii secesioniste mai este amplasat un regiment separat de artilerie de aproximativ 250 de militari și un regiment separat de artilerie antiaeriană, care numără aproximativ 200 de oameni.

Există și un batalion separat de menținere a păcii, care îndeplinește sarcini în Zona de Securitate împreună cu unități ale forțelor de menținere a păcii ale Republicii Moldova și Rusiei.

Numărul militarilor batalionului se estimează la circa 700. Însă, cel mai probabil, unitatea respectivă nu are propriii soldați și este formată din militarii delegați de brigăzile de infanterie motorizată pentru a îndeplini misiunile de pacificare.

O altă brigadă de infanterie motorizată este amplasată în Dubăsari și, parțial, în Grigoriopol. Ea are aproximativ 450 de soldați. În partea de nord a regiunii este amplasată cea de-a patra brigadă. Două batalioane ale acesteia sunt situate în orașul Rîbnița, iar unul – la Camenca. Și această brigadă numără aproximativ 450 de militari.

Armament și echipament sovietic

Soldații transistreni sunt dotați exclusiv cu echipamente sovietice provenite din fosta Armată 14 a URSS. În timpul războiului din 1992, un număr mare de arme și echipamente ale Armatei 14 au ajuns la formațiunile paramilitare separatiste. Deși o parte din acestea au fost ulterior colectate de Armata 14, un număr foarte mare a rămas în continuare în posesia armatei transnistrene.

Armata transistreană este dotată cu sisteme antiaeriene, cu echipamente de inginerie, parcuri de poduri pontoane și excavatoare.

Potrivit diverselor surse, trupele regiunii au 18 tancuri de model T-64 B, produse în 1976-1985. Însă, în ultimii ani, în regiune nu au fost observate mai mult de 12 tancuri funcționale.

Toate tancurile formează un batalion și sunt împărțite în două companii. Batalionul are sediul în satul Volodymyrovka, la nouă kilometri de Tiraspol și la patru kilometri de granița cu Ucraina, precum și la 80 kilometri  de Odesa. Echipajele tancurilor sunt instruite în mod regulat, unitatea are două simulatoare pentru instruirea tunarilor și comandanților de tancuri.

Aviația așa-numitei republici nistrene este formată din elicoptere Mi-2, Mi-8 și Mi-24, produse în perioada sovietică. Acestea însă nu mai zboară după ce unul dintre elicopterele Mi-2 s-a prăbușit, fiind invocată lipsa pieselor de schimb.

Serviciul militar în regiune este în termen și durează un an. În regiune a fost efectuată o așa-numită reformă militară, unul din punctele căreia presupune că soldații dorm acasă, vin la ora opt în unitate și pleacă acasă la 18:00 - 19:00. Sursa menționează că chiar și așa-numitele trupe speciale și de recunoaștere sunt formate din recruți.

Cele mai pregătite unități aparțin ministerului de interene și celui al securității statului

Pe lângă forțele armate, regiunea are câteva unități subordonate ministerului de interne al regiunii și ministerul de justiție.

Una din ele este Unitatea militară specială motorizată Cobra dotată cu blindate BRDM-2. Ea este formată tot din recruți. Una dintre unitățile cele mai pregătite din regiune este batalionul de special Dnestr.

Se presiupune că acesta este format din angajați prin contract. Mai există un batalion de convoi și o companie specială subordonată ministerului justiției. Sarcinile acestor unități sunt de a asigura securitatea în coloniile de corecție, de a suprima revoltele condamnaților, de a proteja comunicațiile importante și de a escorta mărfurile.

O altă autoritate militară a regiunii este așa-numitul minister al securității statului.

Pe lângă activitățile de contrainformațiifuncți ale acestuia constă în protejarea graniței de stat. Nu se știe numărul exact al grănicerilor transnistreni, dar se presupune că ar fi vorba despre aproximativ 2500 - 3000 de soldați.

Ministerul securității mai are un detașament de trupe speciale Delta, care este, ca și Dnestr, una dintre unitățile cele mai pregătite a regiunii. Se presupune că militari din aceste unități au participat la campaniile militare ale armatei ruse desfășurate atât pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, cât și în alte regiuni.