FOTO REPORTAJ de la Siret România // „Facem și noi un bine cât ne mai țin puterile”

Irina Odobescu
15/03/2022
Foto: CIJM

Punctul de trecere Lipcani–Rădăuți Prut, ora 17:30. Două mașini stau la coadă și eu mă pregătesc să trec hotarul dintre Republica Moldova și România pe jos. Vameșul îmi spune că nu pot trece pe jos și trebuie neapărat să urc într-o mașină. Bărbatul în uniformă întreabă șofera dacă pot urca la ea în automobil. Femeia dă din cap și ne pornim.

Elena, o femeie puțin trecută de 30 de ani, îmi spune că a fost jurnalistă, iar în ultimii cinci ani a lucrat în comunicare. Era cu ochii plânși. După un oftat mai povestește că a reușit cu două luni în urmă să achite banii pentru apartament, iar acum pleacă. Pleacă la o prietenă în Franța. Cu tristețe și regret, ucrainenii fug de ororile războiului din Ucraina. 

Trecem hotarul și Elena mă lasă în centrul din localitatea Horodiștea, în fața Căminului Cultural. Cât am așteptat mașina care urma să vină să mă ia, un bărbat trecut de 50 de ani m-a întrebat dacă sunt din Ucraina sau dacă am nevoie de ajutor. După câteva minute, îmi aduce un ceai și o ciocolată, spunând că e polițist de frontieră și că a auzit atâtea istorii de la ucrainenii care fug de război încât psihologic îi este destul de dificil să lucreze.

Foto: CIJM

La frontiera de la punctul de trecere dintre Ucraina și  România, Porubne – Siret, ucrainenii stau la coadă să ajungă în România. Un convoi de ambulanțe pe care era drapelul Ucrainei și textul: „Unita Mobile di Soccorso” trece hotarul în Ucraina.

Refugiații vin rând pe rând. Mai puțini dimineața și seara. Un flux mai mare de ucraineni este între orele 12:00 și 16:00. Zeci de corturi cu ajutoare pentru refugiați, zeci de voluntari, pompieri și polițiști de frontieră sunt la Siret.

Foto: CIJM

Unii ucraineni se grăbesc să ajungă la autocarele care îi așteaptă în România și au diferite destinații, printre care Italia, Spania, Germania. Maria stătea la coadă ca să-și ocupe un loc într-un autocar care pleaca spre Italia. Acolo are o veche prietenă care s-a oferit să îi găzduiască. Urcă geanta în autocar, își ia copilul în brațe și se îmbarchează și ea. În Ucraina i-a rămas soțul care luptă pentru libertate, casă și cățel.

Anna nu e prea grăbită, stă cu fetele ei și așteaptă o mașină. Femeia și-a găsit de lucru în Italia trei luni în urmă. E de statură mică și cu ochii negri. Vorbește limba română cu greu, dar face efort și pauze ca să articuleze corect cuvintele și să pună forma verbului la locul potrivit. Zice că e din Ucraina, iar acasă vorbesc ucraineana și limba română. Satul ei natal este la 20 de kilometri de hotarul cu România, dar totuși a decis să-și ia fetele cu ea în Italia.

„Acum războiul este departe de casa mea, dar totuși e aproape, pentru că e în țara mea. Sigur că vreau ca fetele mele să învețe în Ucraina, dar nu sunt sigură că acum sunt în siguranță, așa că vom sta în Italia o perioadă”, a spus Anna.

Chiar dacă soarele lucește pe cer, e frig dimineața. În cortul de lângă vamă e cald. La o reșou fierbe compotul din mere. Voluntarii ajută mamele cu copii să le care gențile în cort. Acolo găsesc și mâncare caldă.

Foto: CIJM

Vadim Pomotaru este un voluntar trecut de 50 de ani. Este în Cortul cu inscripția „Fight for Freedom”. Este din Cernăuți. Împreună cu soția au decis că pleacă în Germania, dar pentru că la hotar era nevoie de vorbitori de limba rusă și pentru că nu au putut sta departe de nevoile altor ucraineni au rămas să facă voluntariat.

„Mi-e milă de oamenii care nu au unde pleca. Acum încercăm să le găsim cazare la o familie din opt persoane. Avem deja peste 1.000 de ucraineni cazați în România – cei care sunt gata să achite pentru chirie și cei pentru care am găsit loc de dormit gratuit. Facem și noi un bine cât ne mai țin puterile. Așteptăm să se termine războiul. Vrem acasă”, a spus Vadim Pomotaru.

În cort intră Daria. A venit în România cu fiica ei, o adolescentă cu o valiză galbenă în care au încăput cele mai importante lucruri. Daria ține de sfoară un câine foarte curios, care încearcă să păzească valiza. Vin din orașul Sumy și au parcurs trei zile cu mașina, după ce au făcut și popasuri. Soțul Dariei a rămas în Ucraina să lupte și nici nu au discutat posibilitatea ca să plece cu ele.

Foto: CIJM

„Totul pare a fi un coșmar. Rămâne o traumă psihologică pentru noi maturii, dar mai ales pentru copil. Sunt fericită că nu zboară avioane și rachete. Mă bucur că nu mai trebuie să tresar de la fiecare sunet și că suntem în siguranță”, a spus Daria.

Femeia mai spune că nu mai are lacrimi de plâns și se pare că sistemul nervos a decis că cea mai bună soluție pentru ea este să zâmbească. Nu au planuri stabilite, dar s-au urcat într-un autocar care ducea spre Oradea, iar mai apoi vor ajunge în Franța.

De nicăieri apare un bărbat care poartă un nas roșu de clovn și o căciulă cu urechi. Scoate din buzunare baloane colorate, pe unele le umflă, pe altele le aruncă în copii, parcă ar avea o praștie. Nu vorbește nici română, nici ucrainenană, dar prin mimică și gesturi captează atenția copiilor din cort.

Copiii râd, fug după el, mamele scot câte un zâmbet rușinos, apoi râd cu poftă de clovnul care face scamatorii. A scos o monedă de după urechea unei fetițe, în mânecă a găsit un șoricel. Face săbii din baloane, inimioare și umbrele.

După 24 februarie, prima dată am râs cu poftă. Clovnul este avocatul italian Paolo Guidone. Acesta este fondatorul unei asociații care aduce fericirea pentru copiii din spitale și pentru bătrânii care mai au zile numărate. Acum a venit la Siret. 

Foto: CIJM

„Împreună cu membrii asociației pe care am fondat-o mergem de două ori pe săptămână ca să aducem fericire. Sunt aici în cort, pentru că aici vin femeile cu copii și deja sunt mai calmi. Eu pot comunica ușor cu copiii. Am decis să vin la Siret, pentru că era mai ușor să ajung. M-au ajutat niște prieteni din România cu partea logistică. Fiecare copil are nevoie de câteva minute ca să zâmbească și să fie fericit. Eu ajut ucrainenii cum pot”, a spus Paolo Guidone.

Ucrainenii vin grăbiți și pleacă grăbiți. Incertitudinea zilei de mâine, dorul de oamenii dragi care au rămas în Ucraina nu-i lasă, însă,disperați. Ucrainenii știu că drapelul albastru-galben va rămâne la Kiev. Cerul va fi la fel de senin și ogoarele la fel de galbene și pline de roadă ca pe drapel.

Irina Odobescu
15/03/2022




Textele de pe pagina web a Centrului de Investigații Jurnalistice www.anticoruptie.md sunt realizate de jurnaliști, cu respectarea normelor deontologice și sunt protejate de dreptul de autor. Preluarea textelor știrilor și a investigațiilor jurnalistice se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agenții, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat de pe www.anticoruptie.md în primul alineat, iar în cazul posturilor de radio și TV – se citează obligatoriu sursa.

Preluarea integrală a textelor se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil semnat cu Centrul de Investigații Jurnalistice.



Follow us on Telegram

Comentarii