Înainte ca trupele ruse să aibă timp să sărbătorească primul succes operațional în trei luni, obținut în regiunea Lisiceansk, armata ucraineană a readus inamicul în războiul de uzură. Rusia a obținut succes datorită avantajului său cantitativ în artilerie.

Publicația Meduza a făcut o comparație între rachetele cu lansare multiplă HIMARS și sistemele rusești – Grad, Uragan și Smerch.

Comandamentul ucrainean a găsit o modalitate de a reduce acest avantaj prin furnizarea de arme occidentale avansate – sistemele de rachete cu lansare multiplă HIMARS (MLRS) de înaltă precizie.

Loviturile au fost aplicate pe partea cea mai slabă a mașinii militare ruse - logistica. Acum, comandamentul rus este obligat să reconstruiască sistemul de aprovizionare pentru grupurile din Donbas și Herson și nu este un fapt că este capabil de acest lucru fără mobilizare.

Operațiunea de ocupare a Lisiceanskului nu s-a încheiat încă, iar armata ucraineană a început să lovească depozitele de muniție de artilerie aflate în adâncimea teritoriului controlat de armata rusă.

În total, aproximativ douăzeci de depozite mari au fost aruncate în aer - cel puțin, majoritatea acestora a detonat întreaga rezervă de obuze și rachete.

Toate (sau aproape toate) au fost atacate la 40–80 de kilometri de linia frontului cu ajutorul rachetelor de înaltă precizie tocmai livrate Ucrainei din SUA și Marea Britanie MLRS HIMARS și M270. Atacurile s-au dovedit a fi nepedepsite: nu au existat pierderi dovedite ale lansatoarelor de rachete multiple.

Astfel, comanda ucraineană a arătat:

posedă arme de precizie cu rază lungă de acțiune și știe să le folosească; poate găsi ținte cheie inamice pe care nu le-au putut distruge înainte de livrările HIMARS; ar putea pune în pericol întregul sistem logistic al unităților avansate ale armatei ruse și avantajul acestuia în puterea artilerie

Prin ce diferă HIMARS de sistemele sovietice?

Sistemul are trei avantaje principale față de sistemele sovietice de rachete cu lansare multiplă, care au fost folosite atât de Rusia, cât și de Ucraina în timpul ostilităților - Grad, Uragan și Smerch:

În primul rând, rachetele standard pentru HIMARS, GMLRS, au un sistem de orientare GPS, care le face mult mai precise decât rachetele sovietice.

Astfel, HIMARS poate lovi o țintă cu un consum mai mic de rachete și, de asemenea, vă permite să utilizeze un focos unitar de fragmentare puternic exploziv pentru a lovi ținte întărite (de exemplu, beton), în timp ce Uragan folosește cel mai adesea rachete cu focoase în cluster pentru a acoperi o zonă mare cu ținte precum forță de muncă și vehicule blindate ușoare.

Un număr mai mic de rachete într-o salvă a făcut posibil ca HIMARS să fie mai ușor, dar mai blindat decât MLRS sovietic. Acest lucru îl face mult mai protejat: este nevoie de un spațiu mic de muniție mare pentru a-l distruge. Adică, poate fi lovit în mod fiabil doar cu arme de înaltă precizie.

Rachetele sunt furnizate în containere gata făcute de șase bucăți fiecare, ceea ce vă permite reîncărcare rapidă sistemul. Sistemele sovietice sunt reîncărcate câte o rachetă timp de zeci de minute. Acest lucru afectează atât rata de foc a sistemului, cât și rezistența la impact (HIMARS nu trebuie să stea mult timp într-un singur loc pentru a se reîncărca).

În ceea ce privește raza de tragere efectivă (până la 85 de kilometri), HIMARS (calibru 227 mm) corespunde mult mai greu și mai puțin mobil calibrul „Smerch” MLRS 300 mm – și depășește cu mult „Uraganul” (calibru 200-210 mm).

În același timp, precizia Smerch-ului cu o rază de tragere de 70 de kilometri este, de asemenea, mult inferioară HIMARS. Complexul militar-industrial rus a dezvoltat un analog al lui HIMARS - sistemul Tornado-S cu rachete ghidate 9M544.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca racheta să aibă o precizie apropiată de GMLRS, deoarece folosește un sistem de ghidare inerțial. În plus, există puține astfel de rachete în armata rusă, în timp ce GMLRS a produs peste 40.000 de exemplare.