Suntem obosiți... Noi, cei care stăm în casă, ne simțim epuizați emoțional, sufocați de captivitatea în care ne-am pomenit... Nici nu îndrăznesc să mă gândesc cum se simt cei de „afară”. Lucrurile au luat o întorsătură și mai gravă decât până acum. Prea repede se schimbă situația.  În fiecare zi auzim lucruri tragice. Am închis televizorul. E prea mult... 

Miercuri, 25 martie, ziua de carantină cu numărul 31: Cifre care dor

743 alte vieți au fost răpuse în ultimele 24 de ore în Italia, 402 doar în Lombardia. Alte 3612 vieți în risc, adăugate pe lista de un total de 54 030 persoane. 69 176 de vieți au fost schimbate aici în mod drastic din 23 februarie și până azi. Acestea sunt datele oficiale, dar numai Dumnezeu știe câți decedați și infectați sunt în realitate, cei care nu au ajuns la spitale, cei care au murit singuri acasă ...

Coronavirusul a schimbat viața tuturor aici, în Italia, și cu pas grăbit o face pentru restul planetei. Generația secolului 21, care se credea invincibilă până mai ieri, a fost pusă în genunchi de acest blestemat virus.

Italia e în genunchi: sistemul sanitar cedează pe zi ce trece, este în pragul colapsului, și cât de inuman ar părea și greu de recunoscut, a ajuns momentul în care medicii se găsesc în fața deciziei dureroase, barbare de alege pe cine să salveze și pe cine să lase să moară.

Dea dreptul cutremurătoare sunt mărturiile victimelor, bolnavilor care au intrat în doi în secția de urgențe și  înapoi a ieșit doar unul, a bolnavilor care se trezesc din terapie intensivă și constată că mulți dintre cei pe care i-a cunoscut nu se vor mai trezi niciodată, ale medicilor care în mod inexplicabil găsesc forțe pentru a merge mai departe.

Sălile mortuare sunt pline până la refuz. Convoaie militare fac rând la porțile cimitirelor.

Se caută disperat loc în spitale, dar la fel de disperat se caută locuri și în cimitire.

Din Bergamo pleacă convoaie militare aproape în fiecare zi, cimitirele de aici nu mai fac față. Oamenii îi petrec pe cei dragi pe ultimul drum de la distanță, fără ceremonii pompoase, fără să îi vadă pentru ultima dată, și în cele mai multe cazuri fără să îi poată privi măcar printre barele de la poarta cimitirului.

Oamenii mor singuri. Cei dragi se despart la ușa spitaluilui sau chiar a casei. Cei mulți știu că se văd pentru ultima dată.  

Puținele bucurii sau mai degrabă speranțe în aceste zile ni le dau staisticile în ușoară scădere legate de numărul morților, al infectaților și numărul în creștere, ușoară, al celor vindecați. Chiar dacă numărul de 3612 este încă înspăimântător, totuși a reușit să smulgă un surâs de ușurare pe fețele noastre, pentru că este mult mai mic decât cele înregistrate zilele precedente. 5476 era noul record al coronavirusului, duminică, 22 martie. Era numărul celor nou-infectați...

Liniștea apăsătoare

În Milano, zgomotul avioanelor, la decolare și aterizare, făcea parte din cotidian. Avioanele zburau pe deasupra caselor noastre. Ne obișnuisem. Acum e o liniște apăsătoare. Avioanele nu se mai aud de o lună.

Cei care cântau optimist pe la balcoane, se retrag încet, încet... Sunt rugați de cei ai căror suflete dragi se ridică la cer să nu o mai facă din respect pentru cei care nu mai sunt...

Ne rămâne doar să ne rugăm în tăcere și să sperăm.

Deși număr zilele de carantină, îmi amintesc cu greu când am ieșit ultima dată din casă. În familie facem concurs pentru cel care va ieși afară, la magazin sau să ducă gunoiul în spatele casei. Ieșirea afară e un premiu.

Noi, generația tânără, am fost obișnuiți să trăim frumos, să căutăm mereu distracții și să abordăm lucrurile de o manieră lejeră. Coronavirusul însă ne impune să privim viața dintr-un alt unghi, pentru că, în pofida informațiilor false, care ne-au făcut să privim situația ca pe o glumă, că totul va trece ușor și pe noi nu ne va afecta, ne-am trezit într-un război, care ne vizează pe fiecare. Noul virus nu are preferințe, lovește în cine reușește și urmările sunt necunoscute pentru fiecare.

Bătrânii mor pentru că sunt slăbiți, bolnavii - pentru că sunt mai sensibili, dar mor și tineri, anterior sănătoși, a căror moarte nu o poate explica încă nimeni.

Trebuie să stăm acasă, asta e tot ce putem face pentru noi și pentru toți cei dragi nouă. Doar așa putem să îi ajutăm la moment pe ceilalți. Noul coronavirus este un inamic de temut, și îl simți chiar dacă „nu trece prin tine”.

Din fericire, Italia este o țară care nu se lasă răpusă ușor. Scoate la bătaie toate armele de care dispune, reușește să se organizeze și se ține tare în fața inamicului, profită de fiecare mic ajutor venit de din afară.

19-24 martie: S-a împlinit o lună de carantină

Lucrurile s-au schimbat considerabil în ultima perioadă. Când, într-un sfârșit, societatea a reușit să asimileze parcă noile legi, acestea s-au schimbat din nou. În ultimele 5 zile libertatea noastră a fost limitată mai mult decât s-ar fi crezut posibil. A fost interzis să ieșim din casă. Se iese doar pentru motive de maximă necesitate. Au rămas „privilegiate” doar puținele persoane care mai sunt nevoite să meargă la serviciu. Au fost închise toate zonele publice, rămân, din fericire deschise încă supermarketurile, a căror închidere s-a discutat mult în aceste zile de autorități, însă cu orar de lucru restrâns, ceea ce crează rânduri și mai lungi decât cele cu care eram deja obișnuiți, dar și dificultatea de a găsi toate produsele necesare.

Un nou decret emis de autorități urmează să sisteze funcționarea unor fabrici care nu sunt considerate de maximă necesitate, alte magazine s-au închis. Din respect pentru ceilalți comercianți care nu sunt autărizați să activeze, rețelele mari de supermarketuri au interzis vânzarea produselor care nu sunt considerate de maximă necesitate: instrumente de birou, lumânări parfumate, odorizante, etc.

Se anunță greve din partea muncitorilor care sunt expuși riscului și care cer din partea statului sisținere și protecție.

În ciuda tuturor greutăților generate de urgența pandemiei, autoritățile continuă să asigure societatea în privința produselor alimentare și de maximă necesitate.

S-a organizat în regim de urgență fabricarea pe teritoriul național a câteva milioane de măști sanitare și s-au procurat din afară alte câteva milioane.

Și pentru că suntem în plin război biologic, luptelor de zi cu zi ale medicilor, poliției, miniștrilor s-a alăturat și armata, care, aparte de serviciile funerale pe care le prestează, au instalat corturi sanitare în locuri strategice, aducând astfel un aport considerabil de posturi de internare și aparate de maximă necesitate în această situație critică.

Deasemenea, conform noului decret al guvernului forțelor armate li se cere intervenția pe străzile orașelor, în scopul de a limita cât mai mult circulația persoanelor, pentru că în pofida situației extrem de gravă în care ne aflăm mai sunt curajoși iresponsabili care se aventurează în plimbări inutile, punând astfel în risc atât viața personală cât și cea a societății, astfel încât  fiecare dintre noi poate ieși din casă sănătos și să se întoarcă bolnav.

Pentru cei care se aventurează să sfideze legile de carantină, guvernul a emis în această seară noi pedepse.  Amenzile  se ridică de la 206 euro la o sumă cuprinsă între 400 și 3000de euro pentru cei care se plimbă în spații publice fără permis sau chiar și 5 ani de închisoare pentru cei care nu respectă regimul de carantină.

Și pentru că optimismul italian nu are limită, guvernul nu a prelungit încă starea de urgență, și cu o alinare sufletească așteptăm toți cu nerăbdare data de 3 aprilie, termenul limită de carantină din ultemele decrete de legi.

Între timp nu ne rămâne decât să ne rugăm, însă oricât de mare este împărăția lui Dumnezeu, ruga noastră nu este suficientă în fața acestui inamic de temut, dar nu de neînvins. Trebuie să ne mobilizăm toți, să rămânem acasă, să respectăm cu strictețe regulile de igienă, trebuie să reînforțăm sistemele de apărare ale propriului organism, astfel încât  să ieșim toți cu bine din acest război. Și pentru că Dumnezeu e mare , ne vom întâlni, după, toată familia, toți prietenii, toți oamenii dragi nouă la o masă mare, la un pahar de vorbă și vom avea mii de alte motive să sărbătorim.

Acum important este să rămânem acasă, pentru noi și pentru toți cei dragi nouă, să evităm întâlnirile, aglomerațiile pentre că nu se știe nici odată de unde bate vântul, să facem în modul ca din acest război să iasă cât mai mulți supravețuitori.

Moldova, ai grijă de tine.

„Va fi totul bine”. Între timp „eu stau acasă”.