Încercuiți de 18 posturi transnistrene, locuitorii satelor Molovata Nouă, Cocieri și Corjova, din raionul Dubăsari, au fost loviți chiar la început de pandemie de un focar de Covid în condițiile unei asistențe medicale precare, lipsei de medicamente, iar în anumite perioade și de produse alimentare. Timp de două luni, între 16 martie și 17 mai, oamenii din Cocieri, Vasilievca și Corjova, circa 6.000 de oameni, adulți și copiii, în absolută izolare, au fost tratați de un singur medic de familie.

Irina Cerlat, pensionară, angajata Oficiului Medicilor de Familie din Cocieri, a aflat în dimineața zilei din 17 martie că trebuie să acorde singură asistență medicală pentru locuitorii satelor Cocieri, Vasilievca și Corjova.

Aceasta s-a întâmplat după ce ceilalți doi colegi ai săi, care locuiesc în orașul Dubăsari, nu mai aveau voie să părăsească teritoriul controlat de administrația secesionistă de la Tiraspol.

După declararea pandemiei de Coronavirus de către Organizația Mondială a Sănătății, liderul de la Tiraspol Vadim Krasnoselski a emis un decret prin care a interzis intrarea cetățenilor străini în localitățile din stânga Nistrului aflate sub controlul său. Totodată, cei care intrau pe teritoriul autoproclamatei republici trebuiau să stea în izolare, sub supraveghere, timp de 14 zile.

Încercuiți de 18 posturi transnistrene

Mai mult, pentru a asigura un control al pretinselor sale hotare, administrația din stânga Nistrului a instalat în noaptea de 16–17 martie 37 de posturi militare în Zona de Securitate.

„În timpul Războiului de pe Nistru, s-a întâmplat același lucru. După ce au început ostilitățile, eu am rămas aici, iar colegii mei din Dubăsari au fost blocați dincolo. A trebuit să mă descurc singură”, își amintește doctorul Irina Cerlat, făcând paralela între cele două cataclisme – pandemia de coronavirus și războiul din 1992. 

Numai că de această dată, situația pentru doctorul Cerlat și pentru pacienții săi a fost mai dificilă. Comunele Molovata Nouă, Cocieri și Corjova, încercuite de 18 posturi transnistrene, au rămas și fără acces la medicamente. Angajații farmaciei din Cocieri, care deservește locuitorii satelor Molovata Nouă și Corjova, nu au putut de așijderea să părăsească teritoriul controlat de Tiraspol.

„Cel mai tare m-am speriat atunci când am aflat că farmacia va fi închisă. Am fost șocată. Întrebam cum să lucrez fără medicamente”, relatează medicul, precizând că situația a fost ulterior rezolvată cu sprijinul primarului de Corjova, Sergiu Oprea.

„Doar el a avut dreptul să circule în această perioadă între Cocieri și Corjova [sate separate de un post de grăniceri transnistreni]. A luat angajata farmaciei, pe nevastă-sa, în mașină și a transportat-o la Cocieri.”

În aceasta completă izolare, Internatul Psihoneurologic din Corjova a devenit în aprilie un focar de COVID-19. Astfel, locuitorii satelor Molovata Nouă, Roghi, Cocieri, Vasilievca, privați de asistență medicală și medicamente, au fost loviți din plin de pandemie.  

„90 de angajați ai internatului sunt din Cocieri. Toți aceștia vin acasă aici, la Cocieri”, a precizat primarul de Cocieri, Raisa Spinovschi, spunând că inițial ținea sub control numărul celor infectați, însă ulterior a pierdut firul cifrelor.

Loviți din plin de un focar de Covid 19 

Toți angajații ospătăriei Internatului psiho-neurologic au fost tratați de medicul Irina Cerlat. „Noi am fost atunci cu toții bolnavi, tot colectivul. Unii luau pastile, alții își făceau injecții. Eu însămi mi-am făcut zece zile injecții intravenoase. Dar noi nu aveam când să ne gândim la starea noastră, lucram înainte”, spune medicul.

Ea nu poate să spună acum dacă a avut cineva dintre colegii și pacienții săi Covid, „pentru că era timpul răcelilor”. „Teste nu erau. Li se făceau teste doar celor internați în spital. Până au fost amenajate secțiile de Covid, îi tratam noi pe acești bolnavi, copii și adulți, îi lecuiam de viroze.”

Chiar dacă are peste 60 de ani, își vizita bolnavii acasă, deși superiorii săi îi spuneau să își consulte pacienții la telefon. „Nu puteam să nu vizitez bolnavii acasă, mai ales atunci când era vorba de copii. Eu înțeleg că ei își făceau griji pentru mine, dar eu nu puteam să îi las așa. Am avut cazuri dificile unde simțeam că infecția trece la mine”, spune femeia.

„Unii dintre ei lucrau și nu simțeau absolut nimic. I-am izolat. Unuia i-au fost făcute trei teste, altuia – patru, a stat în izolare aproape o lună. Stăteau acasă numai pentru că testul era pozitiv. Nu simțeau nimic.”

Bacul de la Molovata, singura cale de acces la medic, inclusiv pentru femeile însărcinate și copii

Bacul de la Molovata a fost între 16 martie și 3 iunie singura cale de comunicare cu malul drept. Acest mijloc de transport, folosit de obicei de locuitorii celor trei comune Molovata Nouă, Cocieri și Corjova, a început să fie alternativă și pentru cei circa 30.000 de locuitori ai orașului Dubăsari, controlat de Tiraspol.

„Zona bacului a devenit foarte aglomerată. Dacă primul bac era la 7:15, oamenii trebuiau să vină la jumătate la 5, poate la 4, că să stea la rând. Dacă un copil avea dureri și trebuia să meargă la stomatolog sau la alt medic, trebuia să stea ore întregi la bac pentru la Chișinău. Femeile însărcinate trebuiau să meargă la control la Criuleni sau Chișinău. Și ele stăteau la rând la bac câte trei-patru ore. Stăteau la rând ore întregi fără toaletă, în frig”, a mai spus ea.

Potrivit medicului Irina Cerlat, femeile însărcinate au fost prevenite să sune la 112 în cazuri excepționale. „Dacă trebuiau internate, eu le programam și pacientele erau transportate cu ambulanța prin vama transnistreană. Miliția îi permitea ambulanței noastre să treacă. Uneori, le controla documentele bolnavilor, verificau ce transportă mașina. Nu am avut nicio problemă cu transportul de bolnavi”, a precizat doctorul.

Cărăușul de morfină

O altă problemă gravă a fost asigurarea accesului la morfină pentru bolnavii de cancer în faza terminală. Acest preparat poate fi ridicat doar de la spitalul din Coșnița.

Administrația de la Tiraspol interzice transportarea medicamentului cu pricina prin pretinsele sale vămi. În consecință, locuitorii satelor Molovata Nouă, Cocieri și Corjova sunt obligați să parcurgă circa 120 de kilometri, dus-întors, pe zi ca să îl obțină.

„Celor bolnavi de cancer le dădeam alte medicamente. Le prescriam medicamentele pe care le aveam în farmacie... Ieșeam din nevoie cu ce avem”, relatează doctorul Irina Cerlat felul în care îi trata pe bolnavi.

Cei însă care s-au aflat în situații cu totul critice au apelat la Valeriu Vladimirov, 62 de ani, veteran al Războiului de pe Nistru, decorat cu Ordinul „Ștefan cel Mare”. Acest bărbat a transportat voluntar, pentru vreo zece persoane, morfină de la Coșnița la Cocieri. Unii dintre acești oameni au murit între timp.

 „Morfina este un medicament care se oferă gratuit, însă ca să ajungi în posesia lui trebuie să cheltuiești bani și timp”, descrie el calvarul celor bolnavi.  .

„Pentru a transporta medicamentul trebuie să mergi doar pe bacul de la Molovata. Ca să poți urca pe bacul de la 7:15, trebuie să prinzi rând de la ora 5:00. Drumul de la Molovata la Coșnița îți ia aproximativ vreo două ore. La spital, pentru a obține leacurile astea, pierzi din nou o jumătate de zi. La întoarcere, este din nou rând la bac, transport mult, aglomerație”, detaliază bărbatul. 

Nu vezi, nu auzi, nu te poți feri

Comparând perioada Războiului de pe Nistru și cea a pandemiei, Irina Cerlat, susține că acum e mai greu. „Pe război auzeai exploziile, le vedeai și puteai să te ferești, dar în timpul pandemiei, nu auzi nimic, nu vezi și nu ai cum să te ferești”, spune doctorul.

Medicul Irina Cerlat a acordat singură asistență medicală locuitorilor celor trei sate în decurs de două luni. „Colegii mei au apărut la lucru pe 17 mai. I-am spus președintelui raionului că nu mai pot. Le-am spus să facă ce vor, numai să aducă doctori.”

„A fost strașnic, pentru că ai frică tot timpul, copii mici acasă. Dar nu mă gândeam la asta... Așa e profesia... Cine era să o facă? Acum la Cocieri sunt trei cazuri, dar sunt ușoare.”