Decizia de a închide Centrul rus de cultură din Chișinău, criticată de opoziția pro-rusă și de reprezentanți ai Kremlinului, este singura soluție corectă, pe fundalul avalanșei propagandistice asupra populației Republicii Moldova.  Fostul președinte al Curții Constituționale consideră că centrele de cultură sunt adevărate puncte de coordonare a războiului hibrid, iar „Putin exportă, sub masca culturii, propagandă, minciuni și instrumente de influență subiacentă”. 

„Rușii din Moldova sunt a treia minoritate ca mărime. 3,2% din populație conform recensământului din 2024. Și totuși, avem peste 200 de școli rusești. Totul pe seama bugetului de stat. Nu granturile lui Putin, nu donații de la FSB sau ROC, ci din taxele cetățenilor moldoveni. În Moldova nu poți vorbi un cuvânt în limba oficială și să te bucuri de toate beneficiile acestei țări. Fii cetățean, primește asistență medicală și protecție socială. Pentru a face o carieră. Să fiu parlamentar. Mark Tkachuk este un exemplu în acest sens: nu vorbește limba română, dar se află în parlament de mai bine de două decenii. Şi nimic. Să încercăm să comparăm Moldova cu Rusia lui Putin. E destul de clar acolo. Serghei Mironov a spus asta într-un text deschis: „Cunoașterea limbii ruse este o condiție prealabilă pentru cei care vor să trăiască și să lucreze legal în Rusia". De fapt, Moldova a dezvoltat o formă unică de bilingvism natural - nu impusă de sus, ci de jos, din viața însăși. Acest lucru s-a întâmplat nu datorită statului, ci mai degrabă împotriva lui. Oamenii coexistă pașnic aici, indiferent de limbă sau etnie. Problema limbajului s-a rezolvat de mult de la sine - prin respectul cotidian și bun simț. Dacă nu ar fi fost incitarea constantă a propagandei ruse și aruncările despre „suprimarea poporului vorbitor de rusă”, dacă nu ar fi fost manipularea eternă a „hărții limbii”, otrăvirea reciprocă, - totul ar fi fost bine. De fapt, scopul Moscovei și așa-numitele sale „centre culturale” nu este acela de a ajuta. Treaba lor este să împartă și să împartă”, scrie Tănase, pe pagina sa de socializare.

Alexandru Tănase mai spune că Rusia nu mai contează pe cultura veritabilă.

„ (...) Dar cine se numește personaj cultural în Rusia astăzi? Istoria falsă a lui Mindinsky? Apologul de război al lui Dugin? Prohanov fascistul? Sau poate Șamanul și Gazmanov sunt acum principalii purtători ai misiunii culturale? Mihalkov, aduce contribuții colegilor din magazin? Figuri reale ale culturii - Boris Akunin, Dmitri Bykov, Victor Shenderovich, Chulpan Hamatov și mulți, mulți alții - sunt persecutați în Rusia. Provoacă procese penale, îi dau afară din țară, îi bagă la pușcărie. Un cântăreț stradal de 18 ani Naoko este arestat din nou în Sankt Petersburg - pur și simplu pentru cântare. Nu un manifest, nu un protest. E doar muzică. Și pentru asta în geanta nedecorticată. Nu este acesta simbolul epocii? Deci ce exportă Putin din Rusia sub masca culturii? Propagandă, minciuni și instrumente de influență subiacentă. Așa-numitele „centre ale culturii ruse” nu țin deloc de artă. Acestea sunt centre de coordonare, acoperire și influență. În Europa au fost dezvăluite zeci, dacă nu sute de cazuri de spionaj organizate prin astfel de puncte „culturale”. Moldova nu face excepție.

Iată o „scurtătură” a „parteneriatului” moldo-rus:

• În perioada sovietică, Rusia a efectuat în mod constant una dintre cele mai sofisticate forme de genocid cultural. Ei au inventat "limba moldavă", au schimbat alfabetul din latină în chirilic, au expulzat româna din școli și biserici. Russificarea forțată, holocausturile, deportările în masă și crime, ingineria etnică au fost toate astea. Și toate acestea le-am iertat. Am încercat să mergem mai departe. Amintiți-vă, dar nu priviți înapoi. Privește spre viitor, în ciuda trecutului.

• După anexarea Basarabiei în 1944, autorităţile sovietice au distrus sistematic identitatea găgăuzilor: deportare, represiune, foamete organizată. Toate școlile care predau în limba găgăuză au fost închise. Oamenii care au supraviețuit represiunii etnice și culturale s-au transformat într-o „minoritate imperială” — un instrument convenabil de manipulare cinică împotriva statului moldovenesc.

• În 1991, Moldova și Mircha Snegur au fost singurul președinte din URSS care l-a susținut pe Boris Elțin în momentul loviturii de stat. Răspunsul lui Elțin a fost un atac: în 1992, Armata Rusă (Armata a 14-a) la ordinul Moscovei a atacat trupele moldovenești și a ocupat o parte din teritoriul nostru pe malul stâng al Dnestrului. Trupele de ocupație sunt încă în Transnistria, iar Rusia ocupă o treime din teritoriul Moldovei.

• După războiul din 1992, Kremlinul a contribuit la strămutarea guvernului democratic Valeriy Muravski și aducerea la putere a unei marionete, cabinet pro-rus condus de Andrei Sangeli. Aceia nu au fost doar patru ani de stagnare — au fost patru ani pierduți strategic când țara putea ajunge pe calea recuperării, ci a primit în schimb dependență și sabotaj politic.

• În 1994, agențiile ruse de informații au intervenit violent la alegerile din Moldova - finanțate și susțineau activ venirea la putere a majorității agrar-socialiste retrograde din parlament. Aceștia au fost patru ani noi de stagnare, vânzări de proprietăți de stat și dependență tot mai mare de Moscova.

• În 1994, Rusia a făcut presiune deschis asupra Moldovei, forțând țara să adere la CIS - zonă de așa-numita „suveranitate limitată” conform medicamentelor Moscovei.

• Embargo economic. An de an Rusia a distrus metodic economia Moldovei: blocarea exportului de vin, fructe, legume - tot ce trăia pământul nostru. Scopul a fost extrem de cinic: strangularea sectorului agricol și menținerea țării dependentă și șantajată.

• Moscova a adus la putere regimul lui Vladimir Voronin - timp de opt ani țara a trăit sub o regulă care combină cleptocrația cu suprimarea libertăților. Aceia au fost ani de stagnare și represiune. Opt ani irosiți.

• Rusia finanțează deschis forțele anti-statale și anti-naționale din Moldova de mulți ani. Cumpăr loialitate, valize cu numerar, campanii plătite, canale TV, canale Telegram - toate de dragul unui singur lucru: menține controlul asupra Moldovei cu orice preț.

Pentru al patrulea an consecutiv, Putin omoară ucraineni nevinovați doar pentru că sunt ucraineni și nu vor să facă parte din proiectul său imperial.

Scuipă pe suveranitatea Moldovei - ca, totuși, orice altă fostă republică sovietică: din Ucraina până în țările din Asia Centrală. Pentru el, nu sunt state, ci "teritorii fugite temporar".

Așa "parteneriat" cultural - cu echipament blindat pe fundal.

Să lași centre de influență a lui Putin pe teritoriul tău înseamnă să aprinzi conștient un foc funerar sub propria suveranitate. E ca și cum ai trăi cu ușa deschisă, știind că criminalii nu intră, nu musafiri”, susține Tănase.

Guvernul Munteanu, în prima ședință a noului cabinet, a aprobat proiectul de lege care prevede denunțarea Acordului bilateral cu Federația Rusă privind înființarea și funcționarea centrelor culturale.