Instanțele de fond și cele de apel stabilesc pedepse prea blânde pentru infracțiunile de corupție, acestea nefiind de multe ori proporționale cu gravitatea faptei comise și vinovăția condamnatului. Concluzia aparține Curții Supreme de Justiție care a analizat hotărârile judecătorești privind infracțiunile de corupție emise de magistrați în anul 2016. 

Potrivit raportului statistic privind cauzele de corupție judecate anul trecut, domeniile cele mai afectate de corupție au fost Justiția, învățământul, sectorul privat și instituții precum organele afacerilor interne și administrațiile publice locale. Autorii, care au analizat 97 de hotărâri pronunțate împotriva a 105 persoane, concluzionează că, din numărul total al cauzelor penale, majoritatea au fost inițiate pentru trafic de influență, altele pentru corupere pasivă sau activă, precum și abuzul de putere.

Din totalul subiecților infracţiunilor de corupţie, 60% au studii superioare, 21% activau în cadrul organelor de drept sau ale justiţiei, 30% lucrau într-o autoritate publică sau în cadrul unei instituţii medicale şi de învăţământ, 5% în sectorul privat, iar 44% dintre inculpaţi nu erau angajaţi în câmpul muncii la momentul comiterii infracţiunii. 

Datele relevă că, în 2016, instanțele de fond au examinat 50 de cauze penale privind actele de corupție, cele mai multe dintre ele încheindu-se cu o pedeapsă sub formă de amendă. Curțile de apel au examinat 22 de cauze împotriva a 22 de persoane, iar Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a examinat, ca recursuri împotriva hotărârilor instanţelor de apel, 25 de cauze penale cu privire la 28 persoane. Cauzele au fost judecate în limitele termenului rezonabil, mai adaugă autorii. 

„Ca urmare a analizării sentinţelor şi deciziilor pronunţate de către instanţele de judecată naţionale în cazurile de corupţie, s-a observat că atât instanţele de fond, cât şi cele de apel stabilesc pedepse prea blânde în raport cu caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, sau nu dau o apreciere cuvenită principiilor generale de aplicare a pedepsei stabilite de art. 61 din Codul penal, precum şi criteriilor generale de individualizare a pedepsei regăsite în articolul 75 din Codul penal. (...) Instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont de faptul că sentinţa de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost verificate, iar divergenţele apărute au fost lichidate şi apreciate în mod corespunzător”, arată raportul elaborat de CSJ.