Curtea Supremă de Justiție (CSJ) consideră neconstituțională practica verificării judecătorilor de către Serviciul de Informații și Securitate, potrivit unui comunicat de presă publicat pe pagina web a instanţei.

Acum câteva luni, Consiliul Superior al Magistraturii, din care face parte şi Mihai Poalelungi, preşedintele CSJ, a declarat-o pe Domnica Manole incompatibilă cu funcția de magistrată și a hotărât să propună șefului statului demiterea ei. Decizia a fost luată în urma examinării a două avize negative ale Serviciului de Informații și Securitate. 

Judecătoarea, cercetată penal pentru că a adoptat o hotărâre prin care a obligat Comisia Electorală Centrală să iniţieze referendumul republican privind alegerea preşedintelui ţării de către cetăţeni, la iniţiativa Platformei Demnitate şi Adevăr, a contestat hotărârea la CSJ.

Judecătoarea Domnica Manole a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor norme din Legea privind verificarea judecătorilor de către Serviciul de Informații și Securitate, CSJ a remis sesizarea Curții Constituționale. Ulterior, Curtea Constituţională a solicitat opinia CSJ.

„Curtea Supremă de Justiție a observat că, în cazul în care titularul funcției publice (i.e. judecătorul) nu consimte să fie verificat de către Serviciul de Informații și Securitate atunci când acest fapt este necesar, este obligatorie eliberarea sa din funcție, după cum o prevede articolul 9 alin. (5) din Lege. Pentru a rămâne în funcție, judecătorului i se impune, în realitate, renunțarea la anumite drepturi – cum ar fi dreptul la respectarea vieții private – fără să cunoască întinderea controlului efectuat de către Serviciul de Informații și Securitate. Însă consimțământul dat în asemenea condiții nu este valabil, pentru că nu este unul în deplină cunoștință de cauză. Un asemenea consimțământ nu este lipsit de echivoc. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, renunțarea la un drept garantat de Convenție trebuie să rezulte din declarații sau din documente lipsite de echivoc”, se arată, între altele, în comunicatul CSJ 

Reprezentanţii instanţei fac trimitere şi la articolul 10 alin. (2) din Lege care prevede că organul de verificare colectează informațiile necesare din bazele de date, din registrele și din alte surse ale autorităților publice, le solicită persoanelor juridice informații, inclusiv copii de pe dosarele personale ale candidaților de la locurile de lucru anterioare, iar alin. (4) al aceluiași articol spune că organul de verificare este în drept să solicite și să primească, în condițiile legii, informații și materiale care constituie secret comercial, bancar sau alt secret protejat prin lege, care se referă nemijlocit la activitatea persoanei supuse verificării.

„Aceste prevederi sunt foarte vagi, nu stabilesc despre ce surse, informații, registre și secrete este vorba și permit încălcarea, prin doar posibilitatea aplicării lor, a dreptului la respectarea vieții private a judecătorului verificat. Așadar, pentru că prin controlul efectuat de către Serviciul de Informații și Securitate judecătorului verificat i se poate încălca dreptul la respectarea vieții private - de vreme ce acesta nu cunoaște întinderea controlului - și pentru că dreptul la respectarea vieții private constituie un drept garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legislația contestată este deficitară”, potrivit CSJ.

După verificare, SIS întocmește un aviz consultativ în baza informațiilor obținute în cadrul verificării. Acest document trebuie să se refere la gradul de îndeplinire de către titular a cerințelor de încadrare și de respectare a restricțiilor stabilite de lege și la factorii de risc descoperiți. „Curtea Supremă de Justiție consideră că, pe măsură ce se înaintează în lectura articolelor de lege, avizul se transformă din unul consultativ, în unul obligatoriu. Este suficientă citarea articolului 15 alin. (2) din Lege: titularul funcției publice este considerat compatibil cu interesele publice dacă îndeplinește cerințele și restricțiile stabilite de lege pentru funcția publică și dacă nu au fost descoperiți factori de risc. Pe scurt, dacă avizul stabilește existența unor factori de risc, titularul este incompatibil. Potrivit Curții Supreme de Justiție, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu trebuie să fie dictată de concluziile unui aviz aparținând unei instituții care nu se află în subordinea sa și căreia îi lipsesc garanțiile independenței și imparțialității, dată fiind apartenența sa de puterea executivă”, se mai arată în comunicat.

Angajaţii Curţii mai subliniază că Serviciul de Informații și Securitate nu se poate pronunța cu privire la caracterul justificat sau nejustificat al unei hotărâri judecătorești, el nefiind o instanță judecătorească superioară. „Totuși, Serviciul de Informații și Securitate ar putea consemna sau menționa în avizele sale faptul că o instanță superioară a confirmat sau a invalidat o hotărâre judecătorească a unui anumit judecător”, au observat ei.

Subiectul necesităţii avizelor SIS a fost abordat în cadrul unei şedinţe a Clubului Jurnaliştilor de Jnvestigaţie. Experţii, dar şi reprezentanţii structurilor de stat recunosc că aceste documente pot decide cariera de mai departe a persoanelor verificate. Angajaţii Procuraturii şi ai Consiliului Superior al Magistraturii au spus însă că informaţiile incluse în aceste documente nu sunt întotdeauna calitative. Legea care prevede astfel de controale a fost adoptată încă în 2008 şi, au explicat experţii, a fost un prim pas în domeniul integrităţii. În prezent, există însă mai multe prevederi care permit autorităţilor să verifice integritatea unui agent public, astfel, sugerează unii jurişti, avizele SIS sunt depăşite.