La 20 septembrie 2016, procurorul general interimar, Eduard Harunjen, a venit în fața membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cu solicitarea de a fi eliberat acordul pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința mai multor judecători bănuiți că ar fi fost implicați în „Spălătoria rusească”. Deși procurorul a depus solicitări separate pentru fiecare dintre magistrații vizați în parte, CSM a luat o decizie unică. Membrul Consiliului Dumitru Visernicean a votat împotrivă. Magistratul a prezentat ulterior o opinie separată prin care demonstrează că solicitarea procurorului general nu este întemeiată.

CSM și-a motivat decizia de a da curs solicitării procurorului general, bazându-se pe faptul că organul de urmărire penală are obligația de a lua măsuri prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea. De asemenea, CSM remarcă faptul că poate examina demersul procurorului general doar sub aspectul respectării condițiilor sau a prevederilor Codului de procedură penală pentru percheziția judecătorului, fără a da apreciere calității și veridicității materialelor prezentate.

Potrivit materialelor care au ajuns în posesia portalului Anticoruptie.md, procurorul general a prezentat membrilor CSM doar lista de ordonanțe emise de magistrați și numele părților implicate, fără a demonstra vreun temei că judecătorii au emis aceste ordonanțe contrar legii.

Într-o opinie separată, semnată de membrul CSM Dumitru Visternicean, magistratul explică de ce nu a susținut decizia adoptată de majoritatea membrilor CSM.

„Art. 307 din Codul Penal stabilește componența de infracțiune «pronunțarea unei sentințe, decizii, încheieri contrare legii». Dispoziția alin. (1) este: «Pronunțarea cu bună-știință de către judecător a unei hotărâri, sentințe decizii sau încheieri contrar legii». Judecătorii vizați în sesizare sunt bănuiți de «pronunțarea unei hotărâri contrar legii». Niciunul dintre ei nu a «pronunțat» o hotărâre. Toți ei au eliberat ordonanțe judecătorești, în conformitate cu procedura în ordonanță. Iar ordonanța judecătorească nu este obiectul material al componentei de infracțiune prevăzută de art. 307 Cod Penal”, a argumentat Visternicean.

Membrul CSM aduce și alte argumente în susținerea poziției sale, inclusiv faptul că ordonanțele judecătorești emise de acești magistrați nu au fost contestate. „În consecință, ținând cont de cele expuse, consider că CSM nu a avut temei suficient de a elibera acordul la pornirea urmăririi penale. Poziția expusă în prezenta opinie este o poziție strict bazată pe interpretarea și aplicarea legii în vigoare la moment, raportată strict la circumstanțele invocate de către autorul sesizărilor, fără acele argumente de ordin emotiv sau de alte evenimente ce se petrec actualmente în Republica Moldova. Regula precum că «om de-ar fi că articol se va găsi» cred că nu este aplicabilă. Am pledat și pledez pentru ca fiecare persoană, inclusiv judecătorii, trebuie să poarte responsabilitate pentru acțiunile sale, dar numai în conformitate și în limita legii”, se arată opinia separată semnată de membrul CSM.

La 20 septembrie, Consiliul Superior al Magistraturii a dat acordul ca 16 actuali și foști judecători, implicați în spălarea a circa 18 miliarde de dolari din Federația Rusă prin sistemul judecătoresc din Republica Moldova, să fie cercetați penal la solicitarea procurorului general interimar Eduard Harunjen. Decizia a fost luată în cadrul unei ședințe închise.

Pe 20 octombrie, Judecătoria sectorului Buiucani a prelungit mandatele de arestare în privinţa magistraţilor şi a executorilor judecătoreşti, care ar fi implicați în „Spălătoria rusească”. Termenul a fost extins cu 25 şi 30 de zile pentru fiecare. Învinuiţii se află în continuare în izolatorul Centrului Național Anticorupție.