Circa opt miliarde de lei ar fi prejudiciul adus Băncii de Economii, Băncii Sociale și Unibank în urma fraudelor din sistemul bancar moldovenesc cunoscute drept „furtul miliardului”, sumă calculată în baza cauzelor expediate deja în instanță. Nu este însă clar la ce etapă se află recuperarea banilor și dacă până în prezent s-a reușit restituirea unei sume concrete. Asta pentru că sarcina le revine executorilor judecătorești, liber profesioniști, activitatea cărora, după schimbarea legii, nu mai poate fi supravegheată de organele de drept. Subiectul a fost abordat la o nouă ședință a Clubului Jurnaliștilor de Investigație.

Potrivit lui Viorel Morari, șeful Procuraturii Anticorupție, suma prejudiciului adus celor trei bănci, estimată reieșind din cauzele expediate în judecată, urcă la aproape opt miliarde de lei conform cursului valutar valabil acum câțiva ani, când s-au produs fraudele. Printre acestea se numără dosarele fostului premier Vladimir Filat şi a nașului său, Ion Rusu, în cazul cărora există deja hotărâri definitive; condamnările în prima instanță a omului de afaceri Veaceslav Platon şi a lui Ilan Șor, acum primar al orașului Orhei; cauzele ex-deputatului Chiril Lucinschi și a lui Grigore Gacikevici, fostul preşedinte al Consiliului de Administrație al Băncii de Economii, aflate în prezent pe rol, precum și ale mai multor antreprenori.  

„Pe lângă dosarele care se examinează în prezent în instanță sau au fost deja emise hotărâri de judecată, la faza urmăririi penale mai sunt cauze în care figurează atât antreprenori, cărora li se incriminează obținerea frauduloasă a creditelor bancare, cât și factori de decizie din mai multe instituții publice, potențial responsabili pentru înstrăinarea a 22% din acțiunile Băncii de Economii: Agenția Proprietății Publice, Comisia Națională a Pieței Financiare, Cancelaria de Stat, Ministerul Finanțelor, Ministerul Economiei, Banca Națională a Moldovei, Comitetul Național pentru Stabilitate Financiară. Totodată, la faza urmăririi penale sunt alte dosare, inclusiv în privința lui Gacikevici și a altor factori de decizie ai societăților comerciale care au beneficiat de credite”, a mai enumerat Morari.

Întrebat la ce etapă se află recuperarea banilor, procurorul-șef nu a putut da un răspuns, explicând că această obligație le revine executorilor judecătorești și poate fi efectuată doar în cazurile în care au fost emise hotărâri definitive și irevocabile.

„În cazul lui Filat, putem deja vorbi de inițierea procedurii de recuperare fiindcă el este condamnat, s-a emis titlu executoriu, urmează a fi inițiată procedura de executare de către executorii judecătorești. Situație similară este și în cazul Rusu. Procurorii nu supraveghează activitatea executorilor, ca rezultat a reformei. Dacă executorii ar comite o faptă ce cade sub incidența Codului Penal, atunci ar putea interveni organul de urmărire penală sau procurorul. În rest, pe ei nimeni nu-i supraveghează.  Îmi este greu să spun dacă a fost executat sută la sută, este în proces de executare. Formal, nu pot interpela executorul sau să-i pun întrebări, pentru că acest lucru ar putea fi interpretat drept presiune sau depășirea atribuțiilor”, a motivat Viorel Morari.

„Este adevărat că anumite lucruri care se schimbă în legislație, bine împachetate sub denumirea de reformă, sunt utilizate nu știu cum altfel, iar atunci când facem comparația dintre aspectele pozitive și negative, mai tot timpul prevalează efectele negative”, i-a replicat Veaceslav Negruța de la Transparency International-Moldova.

În opinia expertului, așa-numitul dosar al „furtului miliarului” nu trebuie abordat prin cauze investigate separate, ci în context și împreună cu deciziile politice care s-au luat la diferite etape ale derulării evenimentelor.

„Vreau să ajungem la etapa în care momentele puse pe hârtie în raportul Kroll, fie și în raportul Kroll 2, vor fi sincronizate cu deciziile politice - atunci vom avea investigarea furtului miliardului. Nu e vorba de un simplu furt prin credite neperformante, e vorba de extragerea din Republica Moldova a 13% din PIB, care ulterior a fost convertit în datorie și pus pe seama cetățenilor pentru următorii 25 de ani. Dacă procurorii tratează fiecare caz separat contextului și deciziilor politice care s-au luat, vom ajunge cu neglijență în serviciu la unul, neglijență în serviciu la altul, dar dacă o să ne uităm în context, o să vedem că, de fapt, e o mașinărie care a fost pregătită din timp și, din păcate, până a avea raportul Kroll din 2015 nicio instituție a statului nu a pus pe masă un raport care să arate legătura între persoanele care au avut grijă să consolideze, să preia, care au pregătit terenul ca ulterior să bage mâna în rezerva valutară”, și-a motivat Negruța opinia.

În cadrul dezbaterii s-a discutat și despre restanțele autorităților în anchetarea fraudelor, dar și despre percepția societății că unele dosare sunt tergiversate. „Acționarii celor trei bănci trebuiau interogați ca să dea mărturii despre cine i-a convins să devină acționari, dacă au fost acțiuni concertate, de unde cresc picioarele, cine le-au împrumutat banii etc. La fel și persoanele din secțiile de credite, organul executiv, consiliile băncilor. Dacă se dorea investigarea pe bune, aceste persoane trebuiau abordate în primul rând. O altă problemă e că reprezentanții Kroll și Steptoe & Johnson nu pot recupera banii de unii singuri. Ei au nevoie de decizii de judecată luate în Republica Moldova, în baza cărora să se adreseze în instanțele internaționale”, a declarat expertul Sergiu Tofilat.

De cealaltă parte, Viorel Morari a motivat tergiversarea unor acțiuni prin volumul mare de lucru, numărul redus al procurorilor Anticorupție și complexitatea cazului. „Procedura este complicată fiindcă fiecare acțiune a procurorului se contestă în instanța de judecată. Uneori, un procuror, în loc să facă acțiuni concrete, trebuie să umble prin instanțe. Și instanțele de judecată sunt aglomerate. E suficient bunăoară un apărător să nu se prezinte - ședința se amână. Alteori se poate amâna din cauza procurorului care lipsește fiind implicat într-o acțiune de amploare de percheziție sau reținere a unei persoane cu funcție de demnitate publică, fie din alte considerente obiective”, a spus el. 

Potrivit procurorului, o altă dificultate cu care se confruntă cei de la Kroll rezidă în faptul că spălarea banilor, la nivel internațional, are loc prin mai mulți agenți economci creați în acest scop și administrați la nivel internațional de grupări internaționale. „E foarte dificil de stabilit dacă miliardul intrat în Republica Moldova a plecat, de exemplu, prin intermediul unui milion în direcția unui stat sau altul. De aceea investigația durează”, a mai spus șeful Procuraturii Anticorupție. 

Şedinţa Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie s-a desfăşurat în cadrul proiectului în cadrul proiectului „Mobilizarea societății civile cu scopul de a susține integritatea în sectorul Justiţiei în Republica Moldova”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice şi Freedom House, cu susţinerea financiară a Departamentului de Stat al SUA.