Peste 70% din sesizările depuse în 2015 la Consiliul Superior al Magistraturii privind posibile încălcări ale judecătorilor au fost respinse de către Inspecţia judiciară ca fiind "vădit neîntemeiate". Unele au vizat cazuri răsunătoare, care au stârnit dezbateri în societate, dar nu s-au finalizat cu tragerea la răspundere a magistraţilor. Experţii susţin că rata prea mare de respingere a sesizărilor ridică suspiciuni, calitatea acestor verificări şi corectitudinea deciziilor fiind pusă la îndoială. 

Pe parcursul anului 2015, Inspecţiei judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii i-au fost repartizate spre examinare 580 de petiţii şi 1.889 de sesizări. Majoritatea, potrivit raportului de activitate al instituţiei, se referă la dezacordul cu deciziile instanţelor judecătoreşti, comportamentul judecătorilor, încălcarea termenului de redactare a hotărârilor sau de soluţionare a cauzelor, modul de repartizare a cauzelor parvenite în instanţă şi altele. Drept răspuns, Inspecţia a emis 1.367 de decizii de respingere, ceea ce constituie 72% din numărul total al sesizărilor. Motivul invocat de inspectori, în majoritatea cazurilor, a fost faptul că sesizarea este "vădit neîntemeiată", adică în plângere sunt invocate fapte care nu se referă la abaterile prevăzute de lege sau cărora le-a expirat termenul de prescripţie: doi ani de la data când a fost comisăi abaterea disciplinară.

Cifrele pentru anul trecut mai arată că rata de respingere a sesizărilor este semnificativă şi în cazul fiecărui inspector în parte, Valeriu Catan fiind în capul listei cu 82% din sesizări respinse. Urmează 81% din respingeri în cazul sesizărilor examinate de Nicolae Clima, actualul şef al Inspecției, 75% - Ludmila Cernei, 66% - Valentin Verejan și 61% - Ion Tutunaru.

Experţii susţin că rata sesizărilor respinse este prea mare şi ridică mai multe semne de întrebare, mai ales când e vorba despre cauze răsunătoare în societate. "Îmi este greu să spun cât de justificate sunt deciziile Inspecției de a respinge sesizările per total. Observ însă în mod sistematic cauze importante în care Inspecția judiciară respinge ca vădit neîntemeiate sesizări care ajung ulterior, datorită completelor de admisibilitate, în plenul Colegiului disciplinar. Este o tendinţă îngrijorătoare, mai ales în cauze răsunătoare, bunăoară cazul Aroma Floris, cauza ex-președintelui Judecătoriei Centru, Ion Țurcan, sau a președintelui Judecătoriei Râșcani, Oleg Melniciuc", susţine Pavel Grecu de la Centrul de Resurse Juridice din Moldova.

Unul dintre cele mai recente exemple care a stârnit discuţii este cazul companiei de construcţii Basconslux SRL căreia statul este obligat, printr-o decizie irevocabilă, să-i transfere peste 14 milioane de lei pentru demolarea Stadionului Republican în anul 2007. Iniţial, sesizarea depusă la CSM de Ministerul Finanţelor, prin care solicita tragerea la răspundere a judecătorilor "responsabili de prejudicierea în proporţii deosebit de mari a bugetului de stat", a fost respinsă de Inspecţia judiciară. După ce şefii de la Finanţe au contestat decizia Inspecţiei, Completul de admisibilitate a anulat-o și a transmis cauza în plenul Colegiului disciplinar, unde s-a decis sancţionarea cu mustrare a celor patru judecători de la Curtea Supremă de Justiţie. 

Pavel Grecu susţine că Inspecţia judiciară ar trebui reformată, atât la nivel normativ, cât și la nivelul personalului. Mai mult, el aminteşte că, odată ce se constată că sesizarea este "vădit neîntemeiată", inspectorul-judecător o respinge printr-o decizie motivată, în cel mult zece zile din data când i-a fost repartizată. Legea nu obligă ca deciziile de respingere a sesizărilor să fie făcute publice, fapt care ar putea fi una dintre cauzele pentru care Inspecţia respinge adesea sesizări fără a argumenta suficient de bine.

"Una dintre modificările absolut necesare la Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor ar trebui să fie prevederea publicării deciziilor Inspecţiei judiciare, acesta fiind un mecanism important de responsabilizare a Inspecţiei", adaugă expertul. 

Nicolae Roşca, fost preşedinte al Colegiului disciplinar crede că, uneori, Inspecţia îşi depăşeşte limitele prin respingerea unor sesizări ce nu ţin de competenţa sa. "Am văzut câteva decizii de respingere adoptate de Inspecţie, care mi-au creat impresia că aceasta îşi depăşeşte limitele. Legea îi permite să respingă doar sesizări vădit neîntemeiate, dar ei le resping şi pe cele neîntemeiate, care sunt de competenţa completelor de admisibilitate şi a Colegiului Disciplinar. Acest fapt mă face să cred că inspectorii, în unele cazuri, singuri încearcă să determine dacă există sau nu vreo abatere, chiar dacă, de fapt, e de competenţa Colegiului disciplinar să se pronunţe", ne-a explicat profesorul în Drept. 

Totuşi, el nu vede necesitatea publicării deciziilor de respingere ale inspecţiei. "Există şi sesizări scrise cu rea-credinţă, iar publicarea tuturor deciziilor de respingere ar putea lăsa pete asupra reputaţiei judecătorilor de bunăcredinţă. Consideră că e suficientă publicarea deciziilor finale, ale Colegiului Disciplinar, care constată sau nu abaterea admisă de magistrat", conchide Roşca. 

Tatiana Răducanu, membră a Consiliului Superior al Magistraturii, împărtăşeşte aceeaşi opinie. "Dacă publicăm detaliile în fiecare caz, pe fiecare mărunţuş, pot apărea suspiciuni că judecătorul nu-i competent, chiar dacă sesizarea în privinţa lui nu are temei. Tratatele internaţionale spun că procedura disciplinară poate fi pornită doar când s-a săvârşit o abatere gravă, deci la Colegiul disciplinar ajung doar cazuri care într-adevăr merită atenţie", motivează magistrata. 

"Nu sunt cifre alarmante, pentru că oamenii se adresează Inspecţiei cu diferite întrebări. De exemplu, persoana nu este de acord cu hotărârea emisă de prima instanţă sau Curtea de Apel. Inspecţia nu are competenţe de a examina fondul cauzei, legalitatea unei hotărâri trebuie verificată de instanţa ierarhic superioară, până la Curtea Supremă de Justiţie. Dacă vorbim de o calitate proastă a justiţiei în stat, fiecare persoană faţă de care s-a emis o decizie de judecată consideră că nu i s-a făcut dreptate. Poate fi adevărat sau nu, dar nu Inspecţia decide asta. De aceea foarte multe sesizări sunt respinse", mai explică Tatiana Răducanu. 

Judecătoarea consideră că Inspecţia lucrează eficient, având membri calificaţi, iar problema, de fapt, rezidă în calitatea justiţiei în sine şi încrederea cetăţenilor. "Într-un stat unde încrederea în justiţie este înaltă nu vor fi atâtea petiţii şi sesizări, pentru că persoana, chiar dacă a pierdut procesul, se conformează, având încredere că aşa este corect. În Moldova situaţia e total alta", mai spune ea. 

Nicolae Clima, şeful Inspecţiei judiciare, se arată sigur că procedurile Inspecţiei sunt corecte. "Orice decizie a Inspecţiei poate fi contestată, acest drept este asigurat tuturor cetăţenilor. În plus, din cele 72% de decizii de respingere a sesizărilor, majoritatea sunt menţinute de completele de admisibilitate ale Colegiului disciplinar, adică contestările sunt declarate inadmisibile, deci cu adevărat sesizările au fost vădit neîntemeiate. Noi declarăm vădit neîntemeiate şi cererile în care nu se descrie vreo faptă ce ar constitui o potenţială abatere, şi pe cele în care fapta se descrie, dar nu se face referinţă la norma legislativă, precum şi sesizările în care se face referinţă la norme sau fapte care absolut nu corespund noţiunii de «abatere disciplonară», şi când potenţiala abatere nu se confirmă în cele zece zile pe care le are inspectorul la dispoziţie", explică inspectorul-judecător principal.  

El admite că există carenţe în lege, în ceea ce priveşte declararea sesizărilor ca fiind vădit neîntemeiate, dar şi procedura de examinare a unei sesizări. Spre exemplu, Clima crede necesară extinderea perioadei de verificare prealabilă a faptelor invocate în sesizare, zece zile fiind insuficient pentru emiterea unei decizii absolut obiective.