Procuratura Generală trebuie să trateze la fel toate semnalele publice cu privire la implicare actorilor politici în acte de corupție, iar instanțele de judecată, să asigure informarea publicului, în dosarele de rezonanță, în limitele premise de lege, se arată în studiul „Provocările justiției selective în Republica Moldova: constatări, idei și soluții” comandat de Freedom House și prezentat vineri. 

Din cele 43 de dosare de rezonanță analizate în cadrul studiului, în 16 cazuri a fost constatat contextul politic sau afilierea politică a bănuitului sau inculpatului. Dintre acestea, în patru cazuri este vorba despre exponenți ai partidului aflat la putere în perioada monitorizării (PSRM) și alte trei cazuri se referă la exponentul Partidului Șor. În 22 de cazuri a fost constatată afilierea subiecților la grupul de interese Platon. În alte șapte cazuri, subiecții dosarelor se aflau în relații de ostilitate cu grupul Platon.

Procurorul general, Alexand Stoianoglo, a organizat, în perioada monitorizării conferințe de presă pe patru cazuri de rezonanță. În primul caz e vorba despre dosarul răpirii profesorilor turci, dar detalii ulterioare, pe lângă învinurile aduse lui Vasile Botnari, nu au fost făcute public. Vocală a fost PG și în cazul îmbogățirii ilicite lui Viorel Morari. Un alt caz este al lui Veaceslav Platon în dosarul furtul miliardului. Al patru dosar este cel al fostei președinte Victoriabank Natalia Politiv-Cangaș. Autoarele monitorizării au subliniat că despre aceste cazuri presa nu a aflat din declarațiile politicienilor, fapt îmbucurător.

Analiza comunicării publice a procurorului general și a organului de urmărire penală, scrie în studiu, arată că ar exista o formă selectivă favorabilă exponenților grupului de interes Platon. Autoarele argumentează această concluzie prin faptul că Procuratura nu a comunicat sau a comunicat cu întârziere despre pornirea dosarelor sau, în unele cazuri, despre renunțarea la învinuiri.

În 70% din cazurile monitorizate, presa scrisese anterior despre faptele care fac obiectul anchetei. În șase cazuri, în dosarele penale inițiate de procurori se face trimitere la investigațiile jurnalistice. Un exemplu elocvent este dosarul Chitoroagă, despre care a scris Anticoruptie.md.

Procurorul Nicolae Chitoroagă deține o afacere în piscicultură pe teritoriul satului Năpădeni, raionul Ungheni. Omul legii ar fi preluat afacerea, în 2005, printr-o schemă frauduloasă de la frații Mardari din satul Năpădeni. Cazul a fost sesizat pe Harta Corupției de către Nicolae Mardari. Omul susține că a fost înșelat de procuror și rudele acestuia.

În unele cazuri, potrivit studiului, procurorul general s-a expus public în avans despre soluțiile și deciziile pe care ar urma să le ia procurorii. Toate acestea, chiar dacă urmărirea penală era pe rol.

Studiul a mai scos în evidență că în unele cazuri Procuratura se autosesizează din investigații jurnalistice, videouri din mass-media, iar în alte cazuri spune că nu poate face acest lucru. Un exemplu elocvent este cazul lui Ion Druță, fostul președinte al Curții Supreme de Justiție, cercetat pentru îmbogățire ilicită.

Pe de altă parte, în cazul transmiterii unei pungi negre de Vladimir Plahotniuc lui Igor Dodon, Procuratura nu a deschis nici un dosar, invocând imposibilitatea de a se autosesiza. Studiul a foat realizat de jurnalista Mariana Rață și experta anticorupție, Cristina Țărnă.