Odată angajaţi, judecătorii şi procurorii, dar şi alte persoane cu funcţii de demnitate publică, ajung periodic în vizorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), fiind verificaţi o dată la cinci ani. Avizele întocmite de către ofiţerii SIS ar putea decide cariera de mai departe a persoanelor verificate, dar, recunosc reprezentanţii Procuraturii şi ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), informaţiile incluse în aceste documente nu sunt întotdeauna calitative. Legea care prevede astfel de controale a fost adoptată încă în 2008 şi, explică experţii, a fost un prim pas în domeniul integrităţii. În prezent, există însă mai multe prevederi care permit autorităţilor să verifice integritatea unui agent public, astfel, sugerează unii jurişti, avizele SIS sunt depăşite. Subiectul a fost abordat în cadrul unei şedinţe a Clubului jurnaliştilor de investigaţie joi, 29 iunie. Reprezentanţii SIS au refuzat invitaţia la discuţii. 

Reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii, dar şi cei ai Inspecţiei procurorilor au constatat în repetate rânduri că prin aceste avize consultative, ofiţerii SIS oferă aprecieri hotărârilor emise de judecători sau acţiunilor efectuate de procurori în cadrul dosarelor pe care le gestionează. „Ne-am dori ca avizele SIS să se axeze în primul rând pe competenţe, iar apoi, cu titlu de informare, să informeze CSM despre alte chestiuni care, în opinia organului de verificare, ar fi relevante în privinţa unui judecător. Ceea ce ţine de verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti este un aspect foarte sensibil. Noi nu putem însă să interzicem SIS să se pronunţe asupra legalităţii hotărârilor şi calităţii acestora. De exemplu, ne-am dori ca SIS să nu precizeze în câte dosare la CEDO e vizat un judecător sau altul”, a declarat Anatolie Ţurcan, membru al CSM. 

„Cu părere de rău SIS se referă de multe ori la decizii, hotărâri adoptate de către procurori, deşi pe aceste cazuri există demult hotărâri judecătoreşti irevocabile. Nu este corect ca acest lucru să-l facă SIS, mai ales când există o decizie judecătorească”, a spus Victor Ababii, şeful Inspecţiei procurorilor.

El a mai explicat că atunci când Serviciul de Informaţii şi Securitate invocă anumite riscuri, Inspecţia face o verificare suplimentară şi remite aceste materiale Consiliului Superior al Procurorilor care se expune asupra admisibilităţii. „Sunt cazuri când procurorii contestă în instanţa de judecată aceste avize, în special la angajarea în organele Procuraturii. Sunt cazuri când factorii de risc invocaţi de SIS nu sunt apreciaţi de către Consiliu drept un impediment în activitatea procurorilor. De exemplu, adesea se invocă că procurorul a avut acţiuni în societăţi de acţiuni sau a participat la privatizări, avându-se în vedere bonurile repartizate prin anii 1990. Câteodată ei nici nu ştiu că au avut asemenea acţiuni, fiind plasate de către părinţi, pe când procurorii erau minori”, a spus Victor Ababii. 

În cazul promovării judecătorilor, preşedintele Republicii Moldova este cel care acceptă sau respinge candidaturile propuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Adesea, după ce o candidatură este respinsă de către şeful statului, CSM o propune din nou pentru aceeaşi funcţie, iar preşedintele este obligat prin lege să o accepte. De obicei, şeful statului are la îndemână avizele consultative pe care i le oferă SIS, doar că argumentele pe care le invocă în comunicarea cu CSM sunt adesea sumare. „Preşedintele este obligat să arate toate motivele, dar face doar o referinţă abstractă la avizul SIS. Care dintre informaţiile din aceste avize reprezintă un secret de stat atât de mare?”, s-a înrebat retoric experta Lilia Ioniţă de la Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, făcând referire la ping-pong-ul dintre Preşedinţie şi CSM.

„Trebuie să ţinem cont şi de prezumpţia nevinovăţiei. Atâta timp cât nu s-a expus instanţa ar putea fi o lovitură de imagine pentru unii oameni care, să prezumăm, nu au meritat acest lucru”, a spus în replică Teodor Ţăranu, consultant la Consiliul Suprem de Securitate.  

Avocatul Vitalie Nagacevschi, preşedintele Asociaţiei „Juriştii pentru drepturile omului”, crede că SIS încearcă să substituie autorităţile care ar trebui să monitorizeze integritatea persoanelor cu demnitate publică. „SIS colectează informaţia privind integritatea candidaţilor. Este o practică greşită pentru că, în cazul în care Serviciul de Informaţii şi Securitate stabileşte că o persoană este neintegră, nu trebuie să colecteze această informaţie şi să o prezinte o dată la cinci ani, ci imediat să o transmită la Autoritatea Naţională de Integritate, iar această instituţie, pornind de la atribuţiile sale legale, să verifice în ce măsură ea corespunde adevărului. Cum se întâmplă în prezent? De unde, bunăoară, vine informaţia despre judecător dintr-un raion? De la reprezentantul SIS în raionul unde lucrează judecătorul. Imaginaţi-vă următoarea situaţie: vine reprezentantul SIS la judecător şi îi spune că are un dosar în care e vizat cumătrul său. «Hai te rog, hotărăşte!», i-ar putea spune. Judecătorul îi explică, de exemplu, că acel cumătru nu are dreptate. «Lasă că vei vedea tu aviz. Ne întâlnim în altă parte», ar putea fi reacţia reprezentantului SIS. Judecătorii sunt într-un fel influenţaţi indirect de reprezentanţii Serviciului”, este de părere Vitalie Nagacevschi.

„Legea numărul 271, cea care prevede că SIS poate face verificări, este din 2008. La modul practic, a fost un prim pas pe acest câmp al integrităţii, când au început să se facă verificări. Suntem în 2017 şi partea de asigurare a integrităţii este suprareglementată. Avem legea care prevede testarea integrităţii, verificarea averilor, avem o sumedenie de instrumente. Trebuie să facem o retrospectivă şi să vedem cât de necesare sunt aceste avize”, a comentat Lilia Ioniţă. 

În cazul Autorităţii Naţionale de Integritate (ANI), legea obligă Consiliu de Integritate să solicite de la SIS avize cu privire la colaborarea candidaţilor la funcţiile de conducere ale instituţiei cu serviciile secrete până în anii 1990. Pentru că informaţia din avize este secretă, iar membrii Consiliului nu au acces la secret de stat, instituţia a ajuns în impas în încercarea de a alege preşedintele şi vicepreşedintele ANI. „Este un defect al legii. Este un element al presupusei legi a lustraţiei infiltrată aici şi care a creat acest impediment. Suntem şapte membri, iar acces la secretul de stat are un singur membru, Mircea Roşioru, preşedinele Consiliului Superior al Procurorilor. Chiar dacă dumnealui are acces, deciziile sunt adoptate cu minim patru voturi”, a precizat Dumitru Ţîra.

Şedinţa Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie s-a desfăşurat în cadrul proiectului în cadrul proiectului „Mobilizarea societății civile cu scopul de a susține integritatea în sectorul Justiţiei în Republica Moldova”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice şi Freedom House, cu susţinerea financiară a Departamentului de Stat al SUA.