În 2026, administrația de la Tiraspol nu a alocat niciun ban pentru reparația spațiilor de detenție, în timp ce fondurile pentru medicamente și servicii medicale rămân de câteva zeci de ori mai mici decât pe malul drept al Nistrului. Datele apar într-un nou raport Promo-LEX și conturează imaginea unui sistem penitenciar aflat într-o stare critică, marcat de subfinanțare, lipsă de medici și condiții degradante.

Sistemul de detenție controlat de structurile separatiste din regiunea transnistreană continuă să funcționeze în condiții de subfinanțare severă, iar datele pentru 2026 arată o degradare și mai accentuată a situației. Potrivit unui nou raport al Asociației Promo-LEX, autoritățile de facto nu au prevăzut în acest an niciun fel de fonduri pentru repararea spațiilor locative din penitenciarele ilegale.

În schimb, aproape 385 de mii de „ruble transnistrene” au fost direcționate către clădirile administrative ale sistemului penitenciar. Experții atrag atenția că această distribuire a resurselor reflectă prioritizarea aparatului administrativ în detrimentul condițiilor în care sunt ținuți deținuții.

Raportul analizează și bugetele destinate asistenței medicale în penitenciare. Pentru 2026, în bugetul regiunii au fost prevăzute aproximativ 416 mii de „ruble transnistrene” pentru medicamente și alte cheltuieli medicale. Totuși, planul efectiv de achiziții aprobat la 31 martie 2026 indică o sumă mai mică – circa 344 de mii de „ruble”, echivalentul a aproximativ 21 de mii de dolari.

Autorii raportului notează că această sumă ar putea fi redusă și mai mult până la sfârșitul anului, având în vedere că planurile de achiziții au fost modificate zeci de ori în anii precedenți.

Datele pentru 2024, analizate comparativ, arată amploarea subfinanțării. Cheltuielile reale pentru medicamente și servicii medicale au constituit atunci aproximativ 6 dolari anual pentru fiecare deținut. Pe malul drept al Nistrului, suma alocată pentru aceleași necesități era de aproximativ 160 de dolari per persoană.

Potrivit Promo-LEX, situația este agravată de deficitul cronic de personal medical, care în ultimii ani a variat între 25% și 40%. În instituțiile de detenție lipsesc inclusiv medici specializați, precum psihiatrii.

Potrivit documentului, Republica Moldova nu are în prezent un mecanism funcțional care să ofere asistență multidisciplinară victimelor detențiilor ilegale din regiune. Persoanele eliberate se confruntă frecvent cu lipsa actelor, dificultăți de acces la servicii medicale și psihologice, probleme de integrare și riscuri continue de supraveghere sau persecuție.