M-am trezit cu poliția în casă. Au dat buzna, dis-de-dimineață, iar până am înțeles ce se întâmplă, oamenii legii au luat la întrebări copilul și au zis că oricum vor face percheziție pentru că nu-i interesează a cui e locuința. 

Au intrat abuziv și au făcut percheziție, chiar dacă în încheierea judecătorului scria că sunt trimiși la domiciliul soției (…), în timp ce eu nu sunt soția nimănui. Dar cu cine să vorbești?! Au început să caute peste tot un contract în original. Au zis că nu am decât să contestez încheierea, iar ei nu vor pleca până nu vor termina percheziția. Unde să merg la ora 7.00 dimineața, când nu ești lăsată să pleci? Eram atât de speriată, încât nu îmi venea în minte niciun nume de avocat. Așa că nu m-am opus...Eram singură cu un copil în fața lor! În plus, nu aveam ce ascunde, nu țin în casă lucruri interzise și nici ceea ce căutau nu avea de unde să se ia în locuința mea...De când se fac percheziții doar pentru un contract? La o adresă și la o persoană care nu are nicio legătură cu acest caz? (Mai târziu am aflat că persoana la care se afla contractul nu fusese căutată până atunci și nici contractul nu i l-au cerut, și în timp ce echipele au descins în diverse locuri, persoana singură a venit cu contractul la o adresă unde polițiștii făceau căutări, cu totul din altă parte, unde nici urmă de poliție nu era! Deci, persoana nu se ascundea și le-ar fi oferit oricând contractul căutat!!!)

În ciuda acestui fapt, echipa de polițiști a fost trimisă la percheziție pe o adresă la care nu avea ce căuta și a fost plătită din bani publici! Câți bani se irosesc astfel, zi de zi,  atunci când anchetatorii și judecătorii, fiind mână în mână, emit acte fără să se documenteze?! Este evident că altul era interesul poliției: să pună mâna pe originalul râvnitului contract ca să facă schimbări și să pună la dosar ceea ce le trebuie. Mai ales că semnatarii au fost ridicați și duși în izolator. Vor semna tot ce li se va cere, că doar practicile sovietice se folosesc în continuare! O strategie foarte bună de a prelua o companie peste noapte, când vezi că pe căi legale nu se mai poate!

Am căutat pe internet numele firmei ce figura în încheiere – SA „Anchir”, cea mai nouă fabrică de cărămidă din Moldova și cea care în 2013 avertiza într-o conferință de presă că este ținta unui atac raider – și îl acu­za pe Eugen Rusu, care atunci era adjunc­tul pro­cu­ro­ru­lui gene­ral, de fap­tul că, benefici­ind de fun­cţia pe care o deţine, le-a distrus fabrica. Întreprinderea fusese pusă pe picioare în 2004 de un locuitor din Anenii Noi, care și-a investit banii câștigați, timp de 11 ani, în străinătate. Consiliul Superior al Procurorilor a examinat atunci petiția SA „Anchir” cu privire la acțiunile lui Eugen Rusu și a dispus începerea procedurii disciplinare pe numele acestuia.

„Anchir” a mers în instanță pentru a se salva de la distrugere, procesele de judecată au fost lungi, iar de anul trecut dosarele au luat o turnură, ceea ce, firește, i-a nemulțumit pe cei care au pus la cale scenariul de preluare a fabricii. Așa că „rechinii” au trecut la planul B – toți decidenții întreprinderii au fost băgați după gratii (oare ce pericol prezintă aceștia pentru societate?!)

Sau poate că cei care au venit să facă percheziția aveau și un alt interes? Să facă presiuni! Să-mi amintească cine e șeful în această țară...

Nu mai este un secret nici pentru cei din afara țării că la noi dosarele se fabrică la comandă, pe bandă rulantă, iar după gratii ajung oameni care nu au nicio vină și care peste noapte se transformă în cei mai mari criminali.  Viața devine și mai fragilă, iar vulnerabilitatea noastră și mai mare în state corupte care intimidează și-i elimină ușor pe cei ce se opun celor puternici și corupți, care au totul în mâinile lor: bogăție, bani, putere politică, poliție, securitate și, cel mai trist, JUSTIȚIE…

O persoană din străinătate căreia i-am povestit cazul mi-a scris: „Știu că te doare sufletul pentru țara ta, stiu că simți că ai putea face multe, dar trebuie să te gândești la libertatea și securitatea familiei tale. Într-o țară coruptă, cei de la putere sunt legea. Cu statele dictatoriale și corupte la os nu te poți pune…”

Am ajuns să dorm cu butonul de alarmă în mână, am casa dată la pază. Este un semnal clar că în Moldova nu a mai rămas nimic din democrație...

Notă: sesizarea nu reprezintă un material jurnalistic. Centrul de Investigații Jurnalistice nu este autorul sesizării. Informația reprezintă doar opinia autorului sesizării. În caz de dezacord, persoana vizată este în drept să vină cu o reacție, iar instituția noastră o va publica pe acceași platformă și o va trata în condiții egale.