Cum se fac legile în statul nostru, că omul, cu dizabilitate confirmată pe viață, trebuie să umble pe drumuri pentru a-și confirma dreptul la alocație. Trebuie să achite personal bani enormi pentru expertize repetate, după care să aștepte luni întregi până i se va acorda din nou ajutorul de la stat.

De 32 de ani îngrijesc de sora mea, care are sindromul Down. Ea are 55 de ani, este invalid și depinde în totalitate de asistența mea. Am hotărârea judecătorească încă din 2009, iar din luna octombrie 2023 am și decizia Comisiei pentru Determinarea Dizabilității privind statutul ei, dar cardul bancar pe care primeam alocația așa și rămâne blocat și sora mea nu primește niciun ban de la stat. Avem nevoie de acești bani pentru medicamente pentru soră, pe care le primește permanent.

Din cauza hotărârii de guvern prin care s-a stabilit că persoanele cu sindromul Down sunt apte de muncă ea, cu grad de dizabilitate pe viață, a trebuit să mai treacă o dată expertiza medicală, pe care am achitat-o din banii mei. Concluzia comisiei a fost aceeași ca și în 2009 – grad sever de dizabilitate. Acum mi s-a spus că este nevoie de încă o decizie a judecății în cazul surorii. Și cu documentul privind tutela avem umblătură – merg la Pretură, îmi spun că trebuie să merg la judecătorie, merg la judecătorie – mă trimit la pretură.

În luna martie am fost redusă din funcția de asistent personal, acum am fost angajată de Ministerul Muncii, dar alocația așa și nu o primesc. Nu știu unde să mă adresez ca să ajung la un final și să primesc alocația de dizabilitate a surorii, care este reținută din luna octombrie.