Sunt bunica unui copil în vârstă de 11 ani, am grijă de el în baza actului de tutelă, și de trei luni nu am primit încă alocația care mi se cuvine. Locuiesc în orașul Orhei. Copilul umblă în ciubote, este deja cald afară, pentru că nu am bani ca să-i cumpăm pantofi. Îmi vine foarte greu să îl îngrijesc în lipsa banilor. De trei luni niciun ban. Știți cât de mult înseamnă pentru mine și 1 leu?!

Alocația este de 700 de lei pe lună. În fiecare zi mă duc să ridic banii și tot ne mint deja de trei luni. Și nu sunt doar eu în această situație. Suntem mai mulți. Ne ducem la poștă și zic că nu au bani. Ne amână de la o zi la alta. De-am să facă economii pe seama copiilor… nu mai înțeleg nimic. Este strigător la cer!

Pînă la începutul anului primeam bani de la Primărie și nu erau probleme, alocația era la timp.  Însă ne-a scos de la Primărie și ne-au dat la Direcția asiten'[ socială și protecție a familiei. Și de aici nu ne mai dau nicio „kopeikă”.

Am copilul la îngrijire pentru că mama lui, adică fiica mea, are grad de invaliditate. Eu sunt pensionară. Vai de capul nostru! Nici nu mai știu unde să mă adresez.

De ce își bat așa joc de copii?