Republica Moldova va fi marcată în 2024 de două aspecte de importanță majoră: începerea negocierilor pe capitole de aderare cu Uniunea Europeană și alegerile prezidențiale. Contextul regional rămâne însă la fel de tulbure din cauza incertitudinilor și vulnerabilităților create de invazia militară rusă în Ucraina, un teatru de război extern cu reverberații în interiorul Moldovei.

Forțele politice proruse din regiunea separatistă transnistreană, dar și și din autonomia găgăuză din sudul Moldovei, pot crea oricând focare de instabilitate pentru Moldova și guvernarea pro-europeană de la Chișinău. Forțele politice proruse vor contribui și ele pentru a crea un climat politic de incertitudine, o situație ce convine scopurilor politico-militare ale Moscovei.

Odată cu primirea undei verzi de la Consiliul European, pe 14 decembrie 2023, Moldova va intra în faza în care va trebui să accelereze reformele sectoriale pe toate cele 33 de capitole de aderare. Toți ochii vor fi ațintiți fără doar și poate pe reforma justiției, acolo unde opoziția sistemului formare în ultimele trei decade va fi una acerba.

Lupta nu va fi una ușoară și se va întinde pe următorii ani. Nimeni nu se așteaptă la progrese peste noapte, deși această lozincă a fost expusă de partidul de guvernare la venirea la putere în iulie 2021. Stacheta aștepărilor a fost atunci ridicată mult prea sus, pe un fundal de corupție endemică în sistem.

Aici guvernarea va trebui totuși să facă reglaje fine pentru a nu da impresia că reforma justiției trebuie impusă cu forța de politic asupra magistraților. Și din rândul magistraților trebuie să existe o voință intrinsecă de reformare, fără ca unii să se ascundă după scuza ingerinței politicului în acest proces. În primul rând, este un proces politic și apoi unul al breslei din justiție, după ce cu toții am putut constata că sistemul judiciar nu este capabil de reformare din interior.

De asemenea, este nevoie de o întărire a capabilităților de apărare a Republicii Moldova. Chișinăul trebuie să-și asigure singur un minim de securitate și apărare, chiar dacă are alături parteneri puternici pe dimensiunea de securitate. Acest efort va întări și capacitatea disuasivă a Armatei Republicii Moldova și va schimba și balanța de forțe în comparație cu forțelor paramilitare transnistrene, conduse la vârf de oameni din structurile de intelligence ale Rusiei.

Nu în ultimul rând, este nevoie de elaborarea unor planuri de contingență în ceea ce privește regiunea transnistreană pentru reintegrarea regiunii în frontierele de facto ale Republicii Moldova și de a evita o criză economică și umanitară, în cazul în care gazul rusesc gratis nu va mai ajunge în regiune. Ucraina a spus clar că nu va mai permite tranzitul gazului rusesc la finele anului 2024, iar Republica Moldova trebuie să fie pregătită economic, dar și politic pentru a reintegra Transnistria.

De asemenea, autoritățile de la Chișinău trebuie să facă planuri de contigență și pentru participarea la reconstrucția Ucrainei, deoarece această criză de securitate poate aduce și oportunități economice pentru Republica Moldova. În acest sens, cel mai la îndemână ar fi un plan coordonat de conlucrare cu România ca țări de tranzit pe unde vor intra diverse bunuri și fluxuri de mărfuri pentru reconstrucția acestei țări măcinate de război.

Cu alte cuvinte, Republica Moldova trebuie să se transforme din țară reactivă într-una pro-activă care are capacități de anticipare și care-și construiește instrumente și rezerve să poată acționa rapid în sensul unor capacități sporite de navigare prin aceste ape tulburi în care este implicată direct în plan regional.

Editorialul a fost publicat în buletinul de politică externă al FES/APE