Zilele trecute am primit o scrisoare de la un grup de actori de la Teatrul „Vasile Alexandri” din Bălți. Nu e semnată, dar se vede că e de la un grup de oameni disperați. Astfel de scrisori primim foarte des la Centrul de Investigații Jurnalistice, inclusiv pe numele meu. Zilnic doi trei oameni vin la Centru cu grave probleme pe care nu le pot rezolva în instituțiile statului. În fiecare zi pe mine personal mă sună doi, trei oameni, cel puțin, tot cu probleme grave.

Când vin la noi, la presă, e ca la ultima instanță, ei sunt dezamăgiți în instituțiile statului, în organele de drept, în justiție, nu mai știu ce să facă și își pun speranța, ultima care le-a mai rămas, în presă. Iar noi, suntem doar o mână de oameni, mereu încărcați, scriem despre probleme, investigăm cazuri complicate, descurcăm probleme pe care instituțiile statului nu le rezolvă, deși cetățenii platesc din bănuții lor munciți pentru ca aceste instituții să existe. Echipa noastră mică rezolvă multe cazuri care ajung la noi, dar nu avem capacitate și nici putere să le investigăm pe toate, deși știm că în spatele fiecărui caz, chiar dacă este personal, stau carențe de sistem, indiferența sau incompetența funcționarilor, abuzuri și lipsă de integritate în serviciul public.

Noi nu avem niciun bănuț de la bugetul public de 20 de ani, de când funcționează Centrul de Investigații Jurnalistice. Dar în fiecare an CIJM plătește la bugetul public cel puțin UN MILION DE LEI sub formă de IMPOZITE. Noi căutăm singuri surse de finanțare ca să putem să ne facem munca profesionist, fără interferența cuiva. Aplicăm la granturi, elaborând proiecte. Nu este deloc ușor, dar noi reușim, pentru că satisfacția muncii pe care o facem este enorm de mare și importantă.

Avem și donații de la cetățeni și 2% din impozitul pe venit, dar acestea acoperă doar 5 la sută din necesități.

Cu toate acestea, autoritățile care se băteau cu pumnul în piept că au deschidere pentru presa independentă, nu au mișcat un deget să ajute presa. Ba chiar continuă să ne jupească. Bunăoară pentru ca să aflăm când și-a înregistrat Șor ultima sa fundație, minunata ASP (Agenția Servicii Publice ( atenție (!), servicii PUBLICE (!)) ne-a cerut să plătim. Infomația ne trebuia pentru o investigație jurnalistică în care arătam cum această fundație deja face campanie electorală în numele acestui fugar condamnat pentru corupție, racolând potențiali votanți.

Deci, noi trebuie să plătim. De parcă noi, jurnaliștii, am face bussines cu această infomație. Noi trebuie să plătim, de rând cu oamenii de afaceri, avocații sau alte categorii de meseriași, care au nevoie de informație pentru a face bani.

Nu s-a schimbat nimic în ultimii ani în raport cu accesul la informația de interes public, problemele care erau așa au și rămas, pe alocuri s-au mai adăugat chiar....