Greu de înțeles așa lucru la stat, pe banii publici.

Centrul de Investigații Jurnalistice în parteneriat cu o organizatie din Berlin a organizat, la 21-22 decembrie, la Chișinău, un training pentru jurnaliști ruși și apărători ai drepturilor omului, declarați agenți străini in Rusia. Ca să nu apară probleme neprevăzute la intrarea în Moldova, partenerii din Berlin ne-au rugat să trimitem lista participanților la Poliția de Frontieră, sa-i verifice si, eventual, sa ne spuna daca unii ar putea sa nu fie acceptati in Moldova.

La Poliția de Frontieră nu am avut cu cine discuta. Am tot sunat la numerele de telefon afișate pe site-ul lor, de mai multe ori la niciun numar nu raspundea nimeni. Când mi-a raspuns o secretară, m-a trimis la Serviciul de presă, de acolo mi-au zis că de fapt  politistul de la ghiseu care interactionează cu cel venit decide dacă ii permite să intre sau nu, dar e bine să fac o solicitare de informație oficială. Am facut solicitare in care am intrebat ce acte trebuie sa aibă un cetatean al Federației Ruse care vine in Moldova, am atasat informatia despre seminar si lista participantilor. Mi s-a raspuns mult si alambicat, răspuns din care am înțeles că trebuie să citim legea. Asta știam și fără să-mi spună Poliția de Frontieră.

Am făcut invitații nominale la fiecare participant, deși legea nu o cerea, dar am zis, să fie. Pe 19 decembrie au venit primii participanți. Fiecare a fost reținut timp de  2 ore la intrare în Moldova. A doua zi povestea se repetă. Cei câțiva jurnaliști ajunși la Chiținău îmi spun că polițiștii de frontieră le-au zis că nu au fost informați despre niciun eveniment  daca ar fi fost informati despre evenimentul la care acestia urmau sa participe era alta atitudine. Eu zic sa le mai scriu celor de la Politia de Frontiera, daca vor sa fie informati, ca mai aveau de venit vreo 15 oameni. Caut pe site-ul Inspectoratului de Politie de Frontiera contacte ale Politie de la Aeroportul Chisinau, nu gasesc nimic. Scriu iar o scrisoare la conducere. Nici n-am asteptat tare raspunsul si nici nu s-a grabit nimeni sa piarda timpul cu mine. Jurnalistii rusi au venit, au intrati toti in Moldova, ficare a fost tinut de la 40 de minute la 2 ore, verificat, luat la întrebări, dar nici unul nu a fost intors inapoi. Aveam platita o companie de transport care sa-i intalneasca si sa-i aduca la hotel, din cauza ca au asteptat cate 2 ore in plus, au marit costurile, dar nu e pe asta. Important e ca toata lumea a venit, a participat la seminar si a si plecat.

La 26 decembrie, Politia de frontiera ne trimtie răspuns la solicitarea din 20 decembrie. Ce e în acest răspuns nu contează, nici nu este nici mare conținut în acest răspuns, la fel ca și în cel pe care l-am primit pe 30 noiembrie, la care instituția respectivă face acum referință....  Întrebarea e care e logica că cineva a stat și l-a făcut, adică s-a ocupat de ticluirea lui, l-a dus apoi la semnare, iar șefa interimară sau care este respnsabilă de conducerea Inspectoratului Poliției de Frontieră l-a semnat, apoi a fost trimis la destinatar, adică Centrului de Investigații Jurnalistice. Acest răspuns, de la o instituție oficială a statului, a fost trimis la șase zile de când aveam nevoie de el, la patru zile dupa ce s-a terminat evenimentul. La ce bun ce să faci acest lucru? Pentru bifa? Pentru raportare? Eu nu văd logică aici. Deloc.... Asa și se lucrează la stat ....