Lydmila Pancratova conduce Institutul pentru dezvoltarea presei regionale - Інститут розвитку регіональної преси din Kiev, Ucraina, o organizație care susține și promovează jurnalismjul de investigație. De la începutul agresiunii Rusiei în Ucraina, IRRP a apropiat și mai mult jurnaliștii de investigație din Ucraina, i-a ajutat pe cei care au fost nevoiți să se refugieze din calea bombardamentelor. Organizația condusă de Lydmila Pancratova a continuat să organizeze conferințele naționale a jurnaliștilro de investigație și pe timp de război. Ea a rămas în Kiev, a continua să lucreze cu echipa sa și din subsoluri, unde trebuia să se ascundă în timpul atacurilor cu rachete, în condiții de frig sau fără electicitate. Am discutat cu ea la conferința a 14-a a jurnaliștilor de investigație, care s-a desfășurat în primul a de război, în apropiere de orașul Lvov. Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldva este un partener al IRPP în cadrul mai multor proiecte, inclusiv în cadrul Rețelei Jurnalistelor de Investigație din țările parteneriatului Estic - Women Investigative Journalists Network.            

Lydmila Pancratova: - Aceasta este deja a 14-a conferință a jurnaliștilor de investigație pe care o desfășurăm în fiecare an. O desfășurăm obligatoriu. Această conferință în perioada pre-Covid, în 2019, la Kiev a reunit peste 300 de jurnalişti din diferite ţări. Imediat dobândește statut internațional. Invităm colegii noștri din Moldova, Kazahstan, Kârgâzstanu, din Rusia au fost invitați înainte de începerea războiului pe scară largă, din România și Serbia, adică din toate țările în care sunt jurnalişti de investigaţie. Vorbitori în cadrul conferinţei noastre au fost întotdeauna jurnalişti de investigaţie americani, europeni profesori universitari.

Deci toți cei care au vreo legătură cu jurnalismul de investigație - acesta este un forum pentru ca jurnaliștii să comunice, să facă schimb de experiență, să găsească idei noi pentru investigațiile lor și să creeze colaborări pentru a desfășura investigații transfrontaliere în viitor. Și, în general, pur și simplu nu am putut trădăm așteptările jurnaliștilor noștri și să nu desfășurăm conferința în anul acesta, cu atât mai mult că peste noi a tăbărât această provocare și nenorocire uriașă - războiul.

Mulți jurnaliști și-au reformatat investigațiile, dar nimeni nu a încetat să lucreze, adică toate redacțiile de investigație funcționează în continuare. Unii s-au relocat pentru un anumit timp, în vestul Ucrainei, alții au rămas în Kiev, unii au început să realizeze reportaje din prima linie a frontului și acestea sunt materiale foarte importante. Mulți jurnaliști au început să investigheze crimele de război ale Rusiei și să identifice criminalii de război. Ei utilizează pentru aceasta o varietate de metode, dar toate sunt metode legale. Sunt metode Osint – colectarea și analiza informațiilor disponibile din surse deschise. În baza investigațiilor jurnaliştilor care au fost prezentați la această conferință au fost pornite dosare penale și deja pronunțate sentințe. Adică au identificat infractorul, au depus mărturie în instanță despre cum au stabilit acest lucru. Deja există câteva asemenea sentințe anume în privința militarilor ruși. Da, sunt sentințe în lipsă, însă în acest fel noi arătăm că ucrainenii nu voi uita, nu vor renunța, îi vor găsi pe toți criminalii de război și îi vor aduce în fața justiției, iar jurnaliștii ajută mult în această sarcină.

 

Cornelia Cozonac: -  Cu ce ​​probleme se confruntă jurnaliştii de investigaţie în timpul războiului în ceea ce priveşte documentarea şi accesul la informaţie?

Lydmila Pancratova: - Noi toți avem probleme comune. Condițiile noastre de viață s-au schimbat după ultimele atacuri cu rachete: atacurile masive pe 10 octombrie a acestui an. Au fost efectuate câteva asemenea atacuri, care au conținut peste 50 de rachete, cel mai recentă lovitură serioasă a fost pe 23 noiembrie - asupra Ucrainei s-au tras aproximativ 100 de rachete. Apărarea noastră antiaeriană funcționează bine, într-adevăr, aproximativ optzeci la sută din rachete au fost doborâte, dar cele care au lovit ținta au nimerit în obiecte de infrastructură, din această cauză în Ucraina a fost deconectată lumina. Adică a fost o pană de curent reală, deconectarea infrastructurii critice înseamnă că nu există electricitate nicăieri și, prin urmare, nu există apă, nu există conexiune. După aceste atacuri cu rachete, peste tot și în particular în Kiev, electricitatea nu a fost și a fost pornită abia a doua zi, la fel și apa – furnizarea ei a fost reluată în următoarea zi. Și pe 24 noiembrie am stat practic fără conexiune. Din câte am înțeles, nu știu sigur, au fost afectate unele comunicații telefonice și turnuri de telefonie mobilă și conexiune practic nu a fost, dar cu toate acestea, totul se restabilește destul de rapid și jurnaliștii nu își încetează munca. Toți ucrainenii deja s-au reorientat că să se asigure cu surse de alimentare autonome pentru gadgeturile lor. Pentru un jurnalist sunt critice computerul și telefonul, deci pentru a încărca aceste gadget-uri, avem întotdeauna un power bank, stații de încărcare și altele. Acum ne gândim cum să asigurăm un internet neîntrerupt și pentru asta, cei care pot cumpără, de exemplu, Starlink. Din câte înțeleg, producătorii noștri de pe piață reacționează foarte receptiv și încep să ofere alte opțiuni pentru conectare la Internet. Dar toți ucrainenii sunt uniți: „Mai bine fără lumină, dar fără voi!” și noi într-adevăr așa credem. Iar jurnaliștii continuă să lucreze în redacții, continuă să facă investigații.

Trebuie să spun că investighează nu numai crimele de război ale Rusiei, ci și abuzurile de putere sau cheltuirea fondurilor bugetare în afara oricăror proceduri, adică sunt realizate în continuare și investigații anticorupție. În ultima vreme au fost destul de multe investigații. În sens că a fost o perioadă, aproximativ până în luna iunie, când era multă muncă de documentare a crimelor de război și a existat un fel de moratoriu nespus, un acord nescris între jurnaliști, care nu era impus de cineva, dar jurnaliştii nu au investigat crime de corupţie sau careva scheme.

Cu toate acestea, când ucrainenii nu pot tolera aceste lucruri, astfel de investigații au început să apară destul de constant în toate regiunile. Recent, a fost realizată o investigație foarte interesantă de către Radio Europa Liberă, programul „Schema de corupție în detaliu”, când au constatat că președintele administrației militare regionale Dnepropetrovsk a cheltuit un miliard și jumătate de grivne pentru reparația drumurilor, ceea ce este o sumă foarte mare. În realizata, acești bani au fost alocați și utilizați prin intermediul unor companii fictive, apropiate iubitei acestui șef al administrației militare regionale. De aceea anchetele nu au încetat nici pentru o clipă. Trebuie să spun, eu cred că în Ucraina este cel mai puternic jurnalism de investigație dintre toate pe care le cunosc. Avem un număr infinit de subiecte, jurnaliștii sunt foarte motivați, foarte profesioniști și noi susținem întotdeauna jurnalismul profesionist, de înaltă calitate, care respectă standardele etice. Acest lucru este acum foarte important pentru noi. Am avut în cadrul conferinței o discuție despre cum sunt standardele etice și dacă acestea se aplică în timpul războiului. Răspunsul este clar - în timpul războiului, problemele eticii sunt pe primul loc.

Cornelia Cozonac: - Am fost prezentă la sesiunea la care s-au discutat chestiunile etice și am văzut că interesul pentru principiile eticii în timpul războiului este foarte mare. Mi-a plăcut mult că jurnaliștii vor să fie responsabili, chiar dacă e greu, chiar dacă nu poți verifica toate informațiile. Am văzut că există mult interes pentru deontologie și aceasta arată că jurnaliştii vor să fie responsabili indiferent de situaţie.

Lydmila Pancratova: - Este adevărat, e o așa unitate a ucrainenilor, când toată lumea se ajută reciproc și, în general, este o dorința comună – nu doar să înceteze războiul, ci ca el să nu se mai repete, adică noi vrem victorie și nu doar încheierea războiului, pentru că sfârșitul războiului înseamnă, și vedem aceasta din retorica diverșilor oficiali ruși, predarea teritoriilor ucrainene, iar acum acest lucru este inacceptabil, deoarece am avut o asemenea experiență din 2014 și aceasta nu a dus la altceva decât la un război adevărat. Nu există o altă cale de ieșire, trebuie să învingem.

 

Cornelia Cozonac: - Ce alte probleme au întâmpinat jurnaliştii? Au cerut asistență juridică de la începutul războiului sau orice alt suport din partea organizației pe care o conduci?

Lydmila Pancratova: - Bineînţeles, probleme sunt. Pe lângă aceste condiții de viață, care sunt în sine o povară suficientă, a apărut cenzura; într-adevăr, nu este cenzură militară, dar există anumite restricții. Restricțiile sunt legate de securitatea națională. Adică, pentru a ajunge în prima linie pentru a reflecta careva acțiuni, jurnaliștii trebuie să fie acreditați de Ministerul Apărării al Ucrainei și să primească acces anume pe acest teritoriu. De regulă, toți jurnaliștii primesc o astfel de permisiune, acreditare, dar unii cred că aceasta le limitează libertatea de exprimare. Noi întotdeauna le explicăm că, de fapt, este necesar să se mențină un echilibru rezonabil, să balansăm între dreptul oamenilor de a primi informații și chestiuni de securitate națională, deoarece pentru noi principalul este că dacă Ministerul Apărării cere să fie respectat regimul tăcerii, jurnaliştii trebuie să-l respecte.

Cornelia Cozonac: - Acest lucru ridică și problema siguranței jurnaliștilor...

Lydmila Pancratova: - Desigur, și siguranța jurnaliștilor este o problemă. Datorită organizațiilor internaționale, organizațiilor neguvernamentale, în Ucraina, mulți jurnaliști au posibilitatea să primească truse de protecție, adică o vestă antiglonț cu inscripția PRESS, o cască, iar pentru a ajunge în prima linie ei trebuie să treacă prin anumite instructaje. Toate acestea sunt făcute, dar, bineînțeles nu este suficient antrenamentul și toate practicile, pentru că ceea ce se întâmplă aici se întâmplă pentru prima dată, o astfel de invazie la scară largă, cu atâtea crime de război, care au loc într-o țară democratică din centrul Europei. Deci da, noi într-adevăr vom obține multă experiență în acest sens. Mai există problema că la noi nu este suficient de dezvoltată asigurarea jurnaliştilor care merg într-o zonă de lupte, sau mai bine zis, nu este dezvoltată deloc. Deși războiul se desfășoară din 2014, companiile ucrainene nu au licență de asigurare a jurnaliștilor. Acum această problemă a fost parțial rezolvată, mai multe organizații obștești, inclusiv a noastră, au creat un Fond internațional de asigurări pentru jurnaliști, s-au adresat la o companie britanică de asigurări, care are dreptul la asigurare și acolo au fost făcute contribuții de către Federația Internațională a Jurnaliştilor. Cu acești bani am reușit să asigurăm câteva zeci de jurnaliști care au reflectat evenimente din prima linie.

 

Cornelia Cozonac: - În ce anume constă această asigurare?

Lydmila Pancratova: - Asigurarea acoperă riscurile de rănire, pericolul pentru viață, adică dacă un jurnalist decedează, compania de asigurări acoperă o primă de asigurare destul de mare. Deocamdată în Ucraina avem legislația, dar nu există documentele normative. Adică toate acestea au început să se dezvolte abia după începutul războiului la scară largă și acele companii de asigurări care ar fi putut asigura spun că au nevoie de aproximativ un an și jumătate până vor emite licențe pentru o astfel de asigurare.

 

Cornelia Cozonac - Cum supraviețuiesc redacțiile, care au fost nevoite să părăsească birourile lor, care lucrează în alte orașe, cele din în Kiev? Știm că televiziunile există în mare parte din publicitate. În Republica Moldova, reprezentanții diferitor posturi TV au început să se plângă că este mai puțină publicitate și, corespunzător, s-au redus veniturile și că nu resurse pentru remunarări. Dar cum stau lucrurile în Ucraina?

Lydmila Pancratova: - În Ucraina acum este un boom uriaș al organizațiilor internaționale care oferă asistență redacțiilor. Jurnalismul de investigație nu a existat din publicitate, deoarece este un gen separat de jurnalism. Mai degrabă, a fost dezvoltată o formă de suport precum donațiile, sau un fel de Club Media, unde cititorii aduc contribuții, astfel încât să se poată dezvolta o direcție sau alta. Un club foarte mare de donații există în redacția Bigus-info, care sunt foarte incisive și publică investigații foarte interesante și primesc donații de la abonații lor. Acesta este într-adevăr un mare ajutor și mulți editori au urmat această cale. Dacă redacția este mică și doar în curs de dezvoltare, atunci există un sistem de concursuri și granturi pentru susținerea activității jurnaliștilor. Nu doar jurnaliștii de investigație au suferit de pe urma războiului, în regiunea Harkov multe redacții au fost mutate la Lviv, Cernăuți, Hmelnițki și imediat s-au implicat organizații obștești, au fost alocate fonduri pentru relocare și fonduri pentru restaurarea echipamentelor, dacă acestea s-au pierdut. Ajutorul este cu adevărat mare, dar consider că jurnaliștii muncesc pentru fiecare bănuț din acest ajutor, pentru că, într-adevăr, materialele pe care le realizează, informația sunt o contribuție neprețuită nu numai la documentarea crimelor de război, dar și la arhiva istoriei a ceea ce se petrece în Ucraina.

 

Cornelia Cozonac: - Fie ca acest război să se încheie cât mai curând posibil, jurnaliştii să se întoarcă la locurile lor şi să-şi continue munca în timp de pace.

Lydmila Pancratova: - Vă mulțumim că ați venit în Ucraina. Ne aflăm într-un loc care este departe de Kiev și de orice alte centre și, slavă Domnului, aici este destul de calm, am putut lucra. O întâlnire a jurnaliștilor care nu s-au văzut de mai bine de un an, au fost împrăștiați în toate regiunile, o întâlnire personală este într-adevăr o contribuție foarte mare pentru a obține chiar și un fel de relaxare psihologică.

Interviul a fost realizat pentru Podcastul Puterea presei, în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul Fundației Soros Moldova. Punctul de vedere al autorului  nu coincide neapărat cu opinia Fundației. Autorul este responsabil pentru corectitudinea celor expuse.