Lana Acubardia s-a născut și a trăit într-un sat frumos, pe malul mării, în Abhazia, republică din Georgia, ocupată de trupele rusești, în urma războiului din 1992-1993. A fugit cu familia și cu rudele din calea războiului. Și de atunci nu a mai revenit în locurile natale, deși gândul că se va întoarce acasă nu o părăsește. A absolvit școala, apoi universitatea într-un oraș din Georgia, după care a venit în capitală, unde are un loc de muncă. Este administratoare într-un hotel din Tbilisi. Războiul din Ucraina o face să retrăiască momentele prin care a trecut atunci când țara ei a fost atacată de Federația Rusă, Abhazia rămănând și acum ocupată de ruși. 

În 1992-1993, când Rusia a atacat Georgia, Lana cu frații și surorile ei, cu toate rudele, au luat calea pribegiei. Câteva zile au mers pe jos, prin munți, ca să ajungă în orașul Poti, oraș-port la Marea Neagră în Georgia. Acolo a învățat la școală, dar și de acolo a trebuit să fugă, tot din calea bombardamentelor. În 2008, în timpul războiului de 6 zile, forțele ruse au bombardat terminalul portuar din Poti. Lana cu familia ei a trebuit să fugă și de data aceasta.         

Am discutat cu Lana Acubardia, la Tbilisi,  în hotelul în care lucrează. Și-a amintit cu lacrimi în ochi momentele prin care a trecut când a trebuit să se refugieze, cu părinții și rudele. Are statut de refugiat, ca și toate rudele ei, dar spune, că dacă nu lucrezi, te descurci foarte greu, pentru că indemnizația de refugiat este foarte mică, unora li s-au dat niște locuințe temporare, dar ei continuă să se confrunte cu probleme. „Refugiaților le este foarte greu. Deși au trecut ani de zile de atunci cei mai mulți nu s-au putut integra definitiv în localitățile unde au ajuns.  

Războiul din Ucraina o face să retrăiască perioada grea în care se duceau lupte în țara ei, fuga prin munți, pe jos, ca să ajungă undeva în siguranță. „Soldații ruși făceau în Abhazia aceleași orori despre care am văzut că fac în Ucraina. Și în Abhazia violau femei și copii, împușcau oameni nevinovați. Vecinii noștri, toată familia lor, a fost omorâtă”, își amintește tânăra. După război a urmat o perioadă foarte grea. Nu era energie electrică, gaz, georgienii au îndurat ierni friguroase: „Ne făceam lecțiile în timpul zilei, pentru că noaptea trebuia să ardem lumânări sau să stăm la lampa de gaz, dar și pentru acestea erau resurse limitate. Aproape toți anii de școală i-am petrecut așa. În timpul iernii era frig în casă. Dormeam îmbrăcați. Pe urmă s-a schimbat guvernarea în Georgia și au fost găsite surse alternative de energie, ca să nu depindem de ruși și astfel am putut să începem să trăim mai bine”.        

Despre Abhazia, Lana își amintește cu drag, ea spune că erau locuri de poveste, foarte frumoase. Turismul cunoștea o perioadă de înflorire. Apele termale și izvoarele cu apă tămâduitoare atrăgeau lume de peste lume, care venea să se întremeze acolo, să se odihnească. Acum, povestește Lana, totul e distrus, oamenii de acolo trăiesc în sărăcie. Este multă corupție. Armata rusă este acolo și îi ține pe locuitori în frică. „Sora bunică-i a reușit să meargă o singură dată în Abhazia de cănd a trebuit să se refugieze. Casa ei nu mai era. A fost distrusă de o bombă. Casa noastră mai era, dar scria pe ea că este ocupată. Sora bunicii a intrat, nu era nimeni în casă, și așa a putut să ia fotografii și niște caiete de ale noastre”.       

„Toți refugiații trăiesc cu visul că se vor întoarce acasă”, spune cu tângă Lana.

Lana este de părere că georgienii au pierdut războiul din 2008 cu rușii și din cauză că nu au putut să informeze rapid comunitatea internațională despre ceea ce fac soldații ruși, iar Moscova a denaturat realitatea, a dezinformat, așa cum a încercat să facă în Ucraina. În Georgia, spune Lana, o parte din populație încă mai crede în propanda Moscovei, dar nu sunt așa de mulți. Cea mai mare parte a cetățenilor e determinată ca țara lor să fie admisă în Uniunea Europeană, să meargă pe calea dezvoltării și nu a războiului, sărăciei și manipulării. 

În hotelul în care Lana lucrează, în ultimii doi ani, cei mai mulți care vin să se cazeze sunt din Rusia. Valul mare de ruși care a venit în Georgia, mai ales după mobilizările pentru războiul din Ucraina, a determinat creșterea prețurilor la serviciile hoteliere, la chirie, la apartamente. Lana povestește că ea însăși a avut de suferit din cauza asta. Proprietare apartamentului pe care ea îl închiria a ridicat prețul la chirie și i-a spus în față că are o familie venită din Rusia care îi va da un preț de două ori mai mare pe chirie și ea nu poate să refuze. Tânăra a fost nevoită să-și caute o altă gazdă, dar a găsit foarte greu. „Au crescut drastic preșurile la apartamente, în Tbilisi este foarte greu să găsești chitie potrivită, ca să poți să o achiți din salariul pe care îl ai. Se simte aceasta. Și se datorează numărului mare de ruși care vin în Georgia, mai ales de când a aîncepurt războiul în Ucraina”, spune Lana Acubardia.  

În galeria foto mai multe vederi de la hotar cu Abhazia. Foto: Marin Bogonovschi.       

Interviul a fost realizat pentru Podcastul Puterea presei, în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul Fundației Soros Moldova. Punctul de vedere al autorului  nu coincide neapărat cu opinia Fundației. Autorul este responsabil pentru corectitudinea celor expuse.