În Republica Moldova, în cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie, este marcată Ziua comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947. Agenția Națională a Arhivelor (ANA) a lansat expoziția ”Foametea din anii 1946–1947 în RSS Moldovenească. Documente scrise și vizuale din arhivă”. Potrivit documentelor, foametea din RSSM a fost de zece ori mai devastatoare decât în Rusia și de 5 ori decât în Ucraina, transmite RFI, într-un reportaj de la Chișinău.

Regimul a recunoscut faptul că, în total, nu mai puțin de 400 000 de persoane au suferit acut de foame, dintre care cel puțin 123 mii au murit, înregistrându-se și nu mai puțin de 151 de cazuri de canibalism. De aceea, foametea postbelică din RSS Moldovenească reprezintă cel mai traumatizant fenomen din istoria recentă a ţării, mai cumplit decât deportările în masă după numărul de vieți omenești pierdute în timp de pace. Un număr impunător de documente de arhivă indică asupra factorului politic ca declanşator al cataclismului social şi al dezastrului umanitar care a urmat.

Primele semne că vine foametea în Moldova sovietică au fost atacurile asupra depozitelor de grâne începute la sfârșit de februarie 1946 și care au continuat până la început de iunie 1946, în total fiind înregistrate cel puțin 30, cu 3 200 de participanți, în sud, centru și nord. 

 

Agricultori onorându-şi obligaţiile faţă de stat în toamna anului 1947, la un punct de colectare a cerealelor din Chișinău © Agenția Națională a Arhivelor

Directorul Agenției Naționale a Arhivelor, Igor Cașu, le-a conceptualizat într-un articol drept revolte ale foametei, majoritatea dominate de femei, de aceea pot fi numite și revolte ale femeilor înfometate.  

Foametea postbelică din RSS Moldovenească reprezintă cel mai traumatizant fenomen din istoria recentă a ţării, mai cumplit decât deportările în masă după numărul de vieți omenești pierdute în timp de pace. Un număr impunător de documente de arhivă indică asupra factorului politic ca declanşator al cataclismului social şi al dezastrului umanitar care a urmat.

Vara anului 1946 a fost deosebit de secetoasă, după ce câţiva ani la rând plouase puţin şi aproape că nu căzuse zăpadă. Cu toatea acestea, statul a fixat cote obligatorii la cereale atât pentru anul 1946 cât şi pentru anul următor. În afară de cereale, agricultorii erau obligaţi să predea statului fân, floarea soarelui, cartofi, carne, lapte, brânză, lână, ouă. 

Adeseori, cotele obligatorii erau colectate chiar în timpul treieratului cerealelor. După predarea unor cantităţi de cereale, veneau înştiinţări şi somaţii despre alte îndatoriri, până când au fost epuizate toate rezervele. 

 

Copii ai foametei, Soroca, 1947 © Agenția Națională a Arhivelor

Colectările erau dirijate de Partidului Comunist şi de instituţiile statului, republicane, judeţene şi raionale. La nivel local, agenţi pentru colectări erau preşedinţii sovietelor săteşti, activiştii, împuterniciţii.

"Delirul blajinilor" este un documentar despre foametea postbelică, realizat de Moldova-film, care conține mărturisiri cutremurătoare despre foametea din 1946-47 din RSS Moldovenească, inclusiv și despre cazuri de canibalism. Agenția Națională a Arhivelor a publicat filmul documentar, în ajunul zilei comemorării victimelor foametei organizate despre care a început să se vorbească tot mai mult în ultimii ani. 

 

Punct de colectare a cerealelor în toamna anului 1947 © Agenția Națională a Arhivelor

Mulți basarabeni au fost executați atunci când încercau să treacă Prutul, din RSSM în România, în timpul foametei organizate. 

Colonelul sovietic, Vladimir Pavlovici Așahmanov, ordona executarea imediată a tuturor basarabenilor care încearcau să treacă Prutul în România, în 1947, ca să scape de foametea în masă. În urma unei anchete desfășurate de Tribunalul Militar al MAI al RSSM, Așahmanov a fost achitat, fiind condamnați doar subordonații săi care i-au îndeplinit ordinele. Așahmanov a fost decorat, la 14 aprilie 1977, de Sovietul Suprem al URSS cu ordinul „Veteran al Forțelor Armate ale URSS” pentru „serviciu impecabil”. Pentru sovietici, atât în timpul lui Stalin, cât și a lui Brejnev, Așahmanov era un erou.

Trebuie spus că, în 1946-47, în medie satele din Moldova au pierdut circa 10 la sută din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul republicii. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate. 

Deși vina pentru atrocitățile care au avut loc o poartă conducerea politică sovietică, care îi puteau salva. Autoritățile de atunci au făcut tot posibilul pentru ca principalele cauze ale foametei să fie considerate seceta și urmările războiului. Iar despre tragedie să nu se vorbească deloc, și ca rezultat oamenii rămași în viață să-și iubească tiranul, devenit singura lor sursă de existență. Putea fi evitată o asemenea catastrofă? Absolut sigur. Întreaga Europă a resimțit efectele secetei. Dar nicăieri populația nu a fost indobitocită așa încât - să ajungă la canibalism, cum s-a întâmplat în URSS, afirmă doctorul în istorie, expert WatchDog.md, Artur Leșcu. 

Amintim că, pe 7 aprilie 2022, Parlamentul R.Moldova a votat instituirea Zilei comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947, contribuind astfel la recunoașterea adevărului istoric, lucru important, spun autoritățile, prin restabilirea memoriei colective a poporului nostru.