În ultima perioadă, mass-media și rețelele de socializare discută intens cazul de la Hîncești și cazul pierdut la CEDO, care vizează violența în familie și consecințele ei grave – inclusiv posibila determinare la suicid.

Din experiența mea practică, pot spune clar: divorțul/separarea nu este niciodată ușor. Este o traumă pentru ambele părți, mai ales atunci când sunt implicați copii. Însă, în multe cazuri, agresorii nu se opresc odată cu separarea – dimpotrivă, intensifică presiunile pentru a „câștiga”.

Se ajunge la:

- intimidare, amenințări, manipulare

- denigrarea victimelor

- implicarea și manipularea copiilor (alienare parentală)

Realitatea este dură: multe victime nu pot face față acestor presiuni, mai ales când agresorul are bani, influență sau conexiuni.

Am întâlnit frecvent situații în care femeile care au avut curajul să plece s-au lovit de:

bunuri trecute pe numele rudelor

datorii „inventate” pentru a le lăsa fără nimic

afaceri declarate brusc falimentare la partaj

limitarea accesului la resursele financiare comune ( pleci doar cu ce ai pe tine)

copii întorși împotriva lor

separarea forțată de copii și restricții umilitoare în comunicarea cu aceștia

diminuarea artificiala a veniturilor pentru a nu o ajuta la întreținerea copiilor în cazul în care victima a plecat sau rămas cu ei (am întâlnit și cazuri în care soții proprietari de mașini luxoase, vile și vacanțe petrecute la Maldive declarau că au salarii de doar 5 mii lei)

zeci de plângeri la poliție/instanțe pe fapte inventate împotriva victimei doar pentru a le epuiza psihic pe victime

blamarea, umilirea și amenințarea victimelor la care sunt atrase rudele, prietenii, chiar și noile partenere (amante);

acuzații false (alcool, boli psihice, „mamă rea”)

hărțuire online, conturi false și campanii de denigrare

Și da… nu toate femeile rezistă.

O spun sincer: chiar și pentru mine, ca avocat, uneori este greu să duc aceste lupte alături de ele. Am cazuri în care victimele au renunțat la tot – au plecat peste hotare, s-au resemnat sau, din disperare, s-au întors la agresor. Nivelul de presiune și disperare este enorm.

De aceea, rolul organelor de drept este crucial. Nu e suficient să privești fiecare faptă separat. Trebuie analizat întregul tablou – pentru a înțelege dacă aceste acțiuni sunt parte dintr-un mecanism de control și distrugere psihologică a victimei.

Sper ca, în cazurile despre care se vorbește acum, să se facă dreptate.

Pentru că, uneori, dreptatea vine prea târziu.