​Ceea ce trebuia să fie vârsta visurilor s-a transformat într-un scenariu de coșmar pt o elevă de 15 ani, care a ales, ieri, să părăsească această lume, lăsând în urmă o familie distrusă și o comunitate în stare de șoc.

​În spatele gestului extrem se conturează un fenomen pe care societatea îl ignoră adesea până când este prea târziu: bullying-ul.

Surse din anturaj vorbesc despre presiuni constante, umilințe și o izolare care au transformat pauzele școlare în câmpuri de luptă emoțională.

​Autoritățile au deschis o anchetă pentru a stabili cine sunt responsabilii morali ai acestei drame.

Ani la rând, în școli se organizează lecții sporadice despre bullying, dar realitatea arată că nu este suficient.

Nu avem destui specialiști pregătiți să identifice suferința emoțională a unui copil și să intervină eficient înainte să fie prea târziu.

Și da, responsabilitatea nu este doar a școlii. Trebuie lucrat serios cu părinții.

Copiii care umilesc, agresează și distrug emoțional alți copii nu apar din senin. În spatele lor există exemple, educație greșită, lipsă de limite sau indiferență.

Consider că trebuie să existe responsabilitate reală pentru familiile care ignoră sau tolerează astfel de comportamente.

​Bullying-ul este o formă de tortură psihologică. Dacă vezi ceva și taci, devii complice.

​Fiți mai buni, până nu e prea târziu.

Las mai jos un video, poate inspiră pe cineva, copiii învață mai ușor prin exemple, mai ales ăștia mici, de grădiniță.