În Opinie, Comisia de la Veneția și DGI rețin că statul are marjă de apreciere în organizarea procuraturii, însă orice reformă trebuie să fie justificată printr-o analiză solidă și să urmărească efectiv cauzele disfuncționalităților. Din informațiile disponibile, dificultățile din domeniul anticorupției și combaterii crimei organizate par să decurgă preponderent din insuficiența resurselor umane/financiare și din cooperarea ori delimitarea neclară a competențelor (inclusiv în raport cu CNA), nu din existența separată a PA și PCCOCS. În consecință, Comisia nu identifică o conexiune clară între obiectivele declarate ale proiectului (combaterea „crimelor hibride”, eficiență și eliminarea conflictelor de competență) și soluția legislativă propusă (lichidarea PA/PCCOCS și crearea ex novo a PACCO).

Totodată, sunt semnalate riscuri majore privind: continuitatea urmăririi penale și a dosarelor complexe; pierderea expertizei procurorilor specializați; afectarea securității funcției prin transferuri/retrogradări fără garanții suficiente; interferența cu procesul de evaluare externă (vetting); precum și riscuri pentru independența conducerii PACCO (prin mecanismul de evaluare ad-hoc). Se recomandă realizarea unor evaluări suplimentare la nivel național (inclusiv analiza financiară și cost–beneficiu), examinarea tuturor opțiunilor (inclusiv menținerea structurii actuale cu întărire instituțională sau fuziune cu continuitatea personalului și dosarelor) și, dacă reforma continuă, ajustarea proiectului conform recomandărilor-cheie (mandat fix nerenovabil, eliminarea evaluării ad-hoc, protecția procurorilor specializați, clarificarea competențelor, reconsiderarea suspendării prescripției).

Concluziile și opiniile le faceți singuri.