Într-o postare intitulată Cine va plăti factura politică pentru zâmbetul batjocoritor al domnului Herman von Hebel?, fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, a comentat reacțiile în urma publicării investigației  Centrului de Investigații Jurnalistice (CIJM). Ancheta se referă la incompatibilitatea de funcții admisă în cazul președintelui Comisiei Pre-Vetting, Herman von Hebel, dar și la pierderile pe care le-au generat reforma Grefei Curții Internaționale Penale, pe care a administrat-o. Tănase scrie că „scandalul iscat nu se referă la integritate, ci la credibilitate” și că „eșecurile sale manageriale nu denotă lipsa de integritate, ci mai degrabă vorbesc despre profesionalismul domniei sale”. Totuși, funcționarii publici ar trebui să fie gata să răspundă la întrebările legitime privind trecutul lor profesional.

„Încrederea publică în procedura de evaluare extraordinară (cunoscută sub numele de vetting) este subțiere ca o lamă de ras Gillette. După câteva situații delicate, când pentru unele persoane apropiate puterii "filtele vetingului" au devenit mai transparente decât sticla de Murano, în timp ce alții erau invitați să aducă mostre de ADN-ul cailor care au arat ogorul bunicilor pe timpul lui Brejnev, orice turbulență nu poate decât să compromită și mai tare credibilitatea acestui proces”, scrie Tănase.

Tănase a comentat reacția președintelui Comisiei de Evaluare Extraordinară, Herman von Hebel, la întrebarea dacă va demisiona sau nu, în cadrul emisiuni de la Jurnal TV.

„Zâmbetul disprețuitor al domnului von Hebel în fața unei întrebări firești, dacă va demisiona sau nu, nu face decât să submineze și mai mult credibilitatea atât a procedurii de evaluare extraordinară, cât și a actualei puteri politice. Este evident că domnia sa nu va demisiona voluntar din această funcție. Zâmbetul său plin de dispreț (pentru a nu-l numi batjocoritor) și autosuficiența cu care a reacționat la o întrebare legitimă a unui jurnalist vorbesc de la sine despre atitudinile sale. Un misionar european, venit în junglă pentru a civiliza triburile sălbatice, nu este obligat să manifeste respect pentru aborigeni, cu atât mai mult, nu este obligat să demisioneze din cauza frământărilor morale ale junglei. Mai mult decât atât, având în vedere că doi-trei ani de „civilizare a aborigenilor” îi pot rotunji considerabil conturile domnului misionar, șansele de demisie benevolă sunt aproape inexistente”, crede Tănase.

Totodată, fostul președinte al Curții Constituționale spune că „o astfel de reacție, altfel decât o manifestare de dispreț și un sentiment de superioritate, nu poate fi calificată. Cu certitudine, în Europa, niciun funcționar din justiție nu ar risca să "răspundă" astfel unui jurnalist care îi cere explicații absolut normale referitoare la trecutul său professional”.

La finalul postării, Tănase menționează că „factura va fi plătită de actuala putere politică și nu de domnul Herman von Hebel. Pentru cetățeanul obișnuit, nu există diferență între un expert din cadrul unei comisii guvernamentale și conducerea politică actuală. Alegătorul, atunci când își va exprima opțiunile la urna de vot, va sancționa pentru acest zâmbet plin de dispreț actuala putere politică și nu pe domnul Herman von Hebel. Cu cât mai repede se va înțelege acest lucru, cu atât mai bine”.