Cele două apartamente din Chișinău, care aparțin lui Ilan Șor și urmează să fie vândute la licitație, au fost reevaluate. Prețul acestora a crescut cu peste 100 de mii de euro, iar licitația va fi organizată pe data de 24 aprilie. Informațiile au fost comunicate, pentru portalul Anticoruptie.md, de către executorul judecătoresc, președintele UNEJ, Roman Talmaci. Condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul Frauda bancară, Șor a fost obligat de instanță să restituie suma de peste 5 miliarde de lei în beneficiul Băncii de Economii în proces de lichidare. Deocamdată, aproximativ 600 de mii de lei au intrat în conturile băncii devalizate în cadrul procedurii de executare silită.

Firma privată, care a reevaluat imbobilele, a stabilit un preț de aproape 643 de mii de euro pentru ambele apartamente.

Ilan Șor figurează ca proprietar al apartamentului de 158 de metri pătrați din 2000, pe când avea nici 14 ani împliniți. Locuinţa i-a aparţinut până atunci lui Tudor Panţâru, fost preşedinte al Curţii Constituţionale, și soției sale. Familia Şor nu a cumpărat-o de la Panţâru, ci de la alți doi proprietari - Valentina Urnorova și Grigorii Lucic, care l-au deținut timp de ... două luni. Apartamentul este evaluat la 950 de mii de lei în actele de la Cadastru. 

Treisprezece ani mai târziu, familia Șor a cumpărat apartamentul alăturat, care are o suprafață mai generoasă, de aproape 240 de metri pătrați. Imobilul a fost cumpărat de la cetățeanca Evghenia Marin. 

În investigația Apartamentele oligarhului: ultimele patimi, jurnaliștii CIJM au constatat că, din cele 5 miliarde de lei datorate de Ilan Șor BEM, în conturile băncii devalizate au ajuns aproximativ 600 de mii de lei. E o sumă infimă, recunoaște executorul judecătoresc Roman Talmaci, care mai spune că echipa sa, reprezentată în total de 5 persoane, trebuie să facă față unui volum enorm de muncă. Fiecare decizie, oricât de neînsemnată, este contestată de armata destul de impunătoare de avocați angajați de oligarh. Se pare că Ilan Șor nu este gata să se despartă ușor de averea sa. Așa cum, remunerarea muncii unui executor urmează după ce procesul de executare este finalizat, reprezentarea în instanță este, în fond, o activitate pro-bono.