Deși strămutarea internă din regiunea transnistreană, cauzată de încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale, continuă să fie o problemă pe parcursul ultimilor 30 de ani, autoritățile nu au întreprins acțiunile necesare pentru a răspunde necesităților acestor persoane. În particular, nu a fost desemnată nicio instituție responsabilă de gestionarea cazurilor de strămutare internă, legislația națională nu a fost adaptată nevoilor specifice ale acestor persoane și nu a fost dezvoltat niciun mecanism de coordonare între autoritățile competente.

Potrivit concluziilor Asociației Promo-LEX, autoritățile Republicii Moldova s-au arătat disponibile să îmbunătățească cadrul legislativ național pentru a reglementa statutul persoanelor strămutate intern, însă un șir de aspecte problematice încă persistă în acest domeniu. Astfel, răspunsul autorităților la solicitările de acordare de adăpost temporar este unul tardiv, ad-hoc și neuniform, „motiv pentru care victimele din regiunea transnistreană au fost expuse riscului de victimizare repetată sau au fost constrânse să revină prematur la locul de reședință permanent din teritoriul temporar ocupat al țării”. La fel, lipsesc prevederi clare și linii directoare de coordonare între instituții, încât persoanele strămutate intern să fie direcționate către adăposturi sau cazări provizorii.

Alte lacune sunt lipsa unui parteneriat public-privat în acest domeniu, încât persoanele primesc asistență tardiv, iar pe paginile web ale instituțiilor de profil nu există informații despre măsurile de sprijin acordate persoanelor strămutate intern sau o linie telefonică pentru persoanele strămutate. „În aceste condiții, victimele din regiunea transnistreană nu reușesc adesea să identifice și să contacteze autoritățile competente. Prin urmare, ele solicită sprijin de la organizațiile neguvernamentale, care însă nu pot substitui întregul spectru de servicii oferite de stat”, explică specialiștii asociației.

Ei subliniază că familiile cu copii strămutate intern sunt într-o situație mai dificilă, deoarece centrele de plasament pentru adulți gestionate de stat nu pot asigura condiții adecvate pentru găzduirea acestora, ceea ce pune în pericol unitatea familiei și siguranța copiilor. În aceste condiții, multe victime ale încălcărilor drepturilor omului din regiunea transnistreană sunt determinate să rămână în regiune, în ciuda numeroaselor riscuri.

Experții Promo-LEX propun o serie de recomandări, inclusiv norme și standarde internaționale privind accesul persoanelor strămutate intern la adăposturi. „În primul rând, pentru a îmbunătăți situația existentă, este necesar ca autoritățile competente să constituie un grup de lucru interministerial, să elaboreze o lege privind strămutarea internă din teritoriul necontrolat al țării și să dezvolte un mecanism național de referire a persoanelor strămutate intern către serviciile specializate de sprijinire”, consideră Mihaela Șerpi, autoarea analizei privind situația persoanelor strămutate intern din regiunea transnistreană.