Lichidarea unei întreprinderi generatoare de pierderi este considerată benefică pentru economia unui stat. Sistemul imperfect de gestionare a situației de criză din Republica Moldova mută însă povara de pe umerii statului pe cea a angajaților. Deși, conform Legii insolvabilității, angajații sunt printre creditorii prioritari la achitarea creanțelor, realitatea e cu totul alta. Angajații întreprinderilor falimentare sunt nevoiți să umble cu anii prin instanțe de judecată ca să obțină salariile restante.

Cu legea de partea lor, dar fără dreptate   

Fabrica de zahăr din Glodeni, una dintre cele mai profitabile întreprinderi din domeniul industriei zahărului, devenită în ultimul deceniu monedă de schimb în mâinile unor grupări de interese, la 15 martie curent, după un lung proces de insolvabilitate, a fost radiată din Registrul întreprinderilor comerciale. Muncitorii, care au decizii favorabile de judecată, prin care întreprinderea era obligată să le restituie restanțele la salarii, își mai așteaptă și acum banii munciți. Suma restanțelor se ridică la 25 de milioane de lei. Cu legea de partea lor și cu decizii favorabile de judecată, după șapte ani de procese, oamenii se întreabă cine îi mai îndreptățește acum, dacă întreprinderea nu mai există? 

Scheme dubioase

În anul 2008, SA Glodeni-Zahăr era în topul celor 50 cele mai mari întreprinderi din ţară, înregistrând un profit de 128,8 milioane de lei. La niciun an, în noiembrie 2009, întreprinderea intră, în mod surprinzător, în faliment. Băncile care au creditat masiv întreprinderea au devenit proprietare ale activelor fabricii. Acestea, rând pe rând, au intrat în posesia mai multor companii, între care Marr Sugar Moldova SRL, Gold Crown SRL, Alimsev SRL și MagtVest SRL. În 2010 și SRL Gold Crown, unul dintre investitori, a intrat în insolvabilitate. Cel de-al doilea investitor, SRL MagtVest, care a procurat o parte din activele fabricii, a continuat să producă zahăr, sezonier, până în 2015, când nu și-a mai deschis porțile pentru producătorii de sfeclă din regiune. În 2016, și acest investitor a intrat în faliment. Instituirea unor noi administratori, așa cum prevede procedura de insolvabilitate, la SA Glodeni-Zahăr și Gold Grown nu a fost în măsură să repună lucrurile într-o albie normală. Situația incertă, furturile masive și litigiile în care intrase fabrica din 2009 au speriat mai mulți investitori interesați să investească în industria zahărului.

Muncitorii – singuri în căutarea dreptății

Păgubiți în acest joc al intereselor au ajuns să fie tocmai cei care au dedicat zeci de ani muncii la producerea zahărului. Chiar dacă fabrica începuse să fie fărămițată, muncitorii conștiincioși au continuat să lucreze mai multe luni, ani, fără să fie remunerați, cu speranța că ajută la redresarea situației. Când au înțeles că fabrica este furată la greu, era târziu. „Nu puteam să lăsăm fabrica să moară, pentru că aici ne-am petrecut cei mai frumoși ani. Am fost un colectiv unit, mergeam la lucru împreună, făceam sărbătorile împreună. Totul era legat de această fabrică. Astăzi plângem când vedem că din fabrică mai nu a rămas nimic. S-a furat totul”, ne spune, Tatiana Iablonschi, o fostă angajată la Fabrica de zahăr. Femeia ne arată drumul deteriorat care duce spre Fabrica de zahăr și își amintește cum în tinerețe mergeau în grupuri cu bucurie la serviciu și cum reveneau cântând seara acasă.

În 2009 și 2010, peste 500  de muncitori au rămas pe drumuri, cu salarii restante de la câteva luni la doi ani. Unii dintre muncitori au mai reușit să ia zahăr în contul datoriei la salariu, dar cei mai mulți, care locuiau la bloc, nu aveau unde să depoziteze zahărul. „Ca să-l depozităm, trebuia să plătim, dar de unde să luăm bani, dacă nu aveam salariu de câteva luni?”, spune Tatiana Iablonshi.

Unii au lăsat mâinile în jos, alții au acceptat compromisuri în defavoarea lor cu noii proprietari, și doar un grup restrâns de muncitori s-a încăpățânat să meargă în justiție în căutarea dreptății. Câțiva angajați au acționat independent în judecată întreprinderea falimentară, iar un grup de 82 de persoane au mers în instanță sub egida organizației sindicale de la întreprindere.

Cu dreptatea doar pe hârtie

În 2010, când a fost admisă cererea Sindicatului muncitorilor în interesul a 82 de salariați, Judecătoria raionului Glodeni a pus shechestru pe o cantitate de 2,5 mii de tone de zahăr din stocul SA Glodeni-Zahăr și a interzis administrației să vândă zahărul până când vor fi achitate restanţele salariale. La scurt timp, instanța a obligat întreprinderea să-i repună în drepturi pe cei 82 de angajați și să le achite salariile restante. La acel moment fabrica datora muncitorilor cinci milioane de lei. Instanța a mai dictat angajatorului și despăgubiri pentru neplata la timp a salariilor. Hotărârea judecății nu a fost îndeplinită nici până în ziua de astăzi, iar restanțele și prejudiciul pe care le mai așteaptă foștii angajați ai SA Glodeni-Zahăr este de circa 25 de milioane de lei.

Elena Pogor a lucrat la fabrică peste 30 de ani. Femeia așteaptă ca autoritățile statului să-i facă dreptate: „Din 1982 lucrez la fabrică. Din 2009 pănă la ziua de azi nu ni s-a plătit nimic. Nici cartea de muncă nu am luat-o. De ce să o iau, dacă nu ni s-au plătit banii, cum să dovedesc că am muncit acolo și că fabrica îmi este datoare? Căutăm dreptatea. La Glodeni ni s-a spus că dreptatea e de partea noastră, dar noi nu am văzut niciun bănuț din ceea ce ni se cuvine”. Anatolie Furtună a fost concediat în martie 2010, dar nu a primit salariul pentru aproape doi ani de muncă. „N-avem bani nici măcar să achităm facturile. Nu vreau decât ceea ce mi se cuvine pe drept. Dacă n-o să mi se facă dreptate, voi apela la Curtea Supremă, iar apoi şi la CEDO. Am lucrat atâţia ani nu pentru ca, în final, să-şi bată joc de mine”, spune muncitorul.  

Magistratul de la Glodeni care a judecat cazul muncitorilor de la SA Glodeni-Zahăr, Constantin Stănilă, actualmente este avocat. Își amintește foarte bine acel caz: „Am adoptat o hotărâre despre restabilirea la locul de muncă, încasarea restanței la salariu, dar și achitarea plăților ce li se cuveneau conform legii salariaților. Drepturile lor erau încălcate vădit de către conducerea SA Glodeni-Zahăr, cât și de către administratorii, câțiva, care au fost numiți la fabrică. Este regretabil faptul că această hotărâre n-a fost executată până în prezent. Cu toate că articolul 144 din Codul Muncii expres stipulează că plata salariilor este efectuată de angajator în mod prioritar față de alte plăți, chiar și în cazul insolvabilității unității. Mai mult chiar, plata salariului este garantată prin tot venitul întreprinderii, chiar și prin patrimoniu. Cu regret, decizia privind sechestrul pe 25.000 de tone de zahăr tot nu a fost respectată”.

Lupta pentru zahăr

Oamenii nu numai că nu și-au  primit salariile, dar atunci când au încercat să nu permită scoaterea zahărului din fabrică, singura garanție pentru salariile restante, au fost înjosiţi, bătuţi, ba chiar și închişi din cauză că luptau pentru drepturile lor. „Când am înțeles că se pregătește scoaterea zahărului din depozitele fabricii, am decis, la adunarea sindicatului, să începem pichetarea, să nu permitem să se fure, pentru că era ilegal. Zahărul era sub sechestru”, își amintește Valetina Semeniuc, lider al Sindicatului muncitorilor de la SA Glodeni-Zahăr. Era în februarie 2010. Muncitorii au decis să blocheze scoaterea zahărului de pe teritoriul fabricii până la achitarea restanţelor la salarii. „Am anunțat administratorul, așa cum cere legea, cu 48 de ore înainte ca oamenii să acţioneze, dar administratorul a făcut mai multe încercări să scoată zahărul, pus sub sechestru până la hotărârea judecăţii din Glodeni privind achitarea salariilor”, povestește Valentina Semeniuc. Muncitorii au stat culcați pe asfalt, sub vagoanele de tren încărcate cu zahăr, ca să nu permită camioanelor cu zahăr și garniturii de tren să iasă din fabrică. „La 4 martie 2011, au venit 30 de agenți de pază din Brigada cu destinație specială „Alfa Grup”, ne-au îmbrâncit, au bătut cu picioarele în femei și bărbați. Ne scoteau de sub vagoane de mâini și picioare și ne aruncau ca pe niște saci. 15 muncitori au ajuns la spital „cu dureri de rinichi, spate şi cap”, susţine Valentina. Muncitorii au depus plângere la Comisariatul de Poliţie din Glodeni, dar, la scurt timp, s-au trezit cu o plângere împotriva lor, depusă de câțiva angajați ai brigăzii „Alfa Grup”. Agenții de pază au acuzat muncitorii protestatari că i-ar fi atacat.

Întro noapte, în martie 2011, zahărul a fost scos din fabrică, pe calea ferată. Tatiana Iablonschi își amintește bine acea noapte: „Era pe la 4 spre dimineață când a început să se zguduie pâmântul. Am crezut că e cutremur, însă ne-am dat seama repede că erau vagoanele. O garnitură de tren ieșea din fabrică, fără lumini de semnalizare. Am sunat peste tot, la poliție, Procuratură, ca să semnalăm despre ce se întâmplă. Am mers cu mașinile să oprim garnitura de tren, dar nu ne-a reușit. Zahărul a fost dus. Cine, cum a facut-o, unde a fost dus, a fost sau nu vândut, nu cunoaștem”, susține Tatiana Iablonschi. Cantitatea de zahăr din stocuri, la întreprindere, la momentul inițierii procesului de insolvabilitate, potrivit muncitorilor, ar fi fost mult peste 2.500 de tone.

Administratoarea de atunci a procesului de insolvabilitate, Laura Țurcan, a declarat, într-un proces de judecată, inițiat de creditori, că zahărul a fost preluat de creditori în contul datoriilor. Aceasta, chiar dacă exista o interdicție a instanței de judecată privind instituirea sechestrului.            

Sindicatul muncitorilor de la SA Glodeni-Zahăr a sesizat toate organele de drept despre ce se întâmpla la întreprindere, a solicitat ajutorul, a organizat conferințe de presă, proteste, inclusiv la Chișinău, dar n-a izbutit nimic. Politicienii care au tot venit la fața locului sau la întâlnirile cu protestatarii au făcut doar primisiuni, iar oamenii legii au început să lupte împotriva muncitorilor care își cereau drepturile.  

Credite fără acoperire  

Administrația SA Glodeni-Zahăr și investitorii care au intrat în posesia activelor fabricii au contractat în ultimii zece ani credite de peste 500 de milioane de lei. Numai în doi ani (2006-2007) de la Moldinconbank au fost luate cinci credite în valoare de 67 milioane de lei și trei milioane de euro, potrivit informației de la Cadastru. În anul 2009, conducerea SA Glodeni-Zahăr a mai contractat două credite în sumă de 76,2 milioane de lei și unul de 260.000 de euro. În 2010 de la Moldinconbank a mai fost contractat un credit de 228,7 milioane de lei, iar de la Energbank – un credit de 18 milioane de lei. Pentru că întreprinderea nu a putut achita datoriile, Moldinconbank a preluat în contul datoriilor atât clădirile, utililajul, cât și terenul.