Noul proiect de lege privind medierea și statutul mediatorului va afecta grav consumatorii, care nu vor mai putea acționa în judecată comercianții, decât după o ședință de mediere, organizată contra plată. Documentul, votat în primă lectură de Parlamentul Republicii Moldova ar putea deveni o piedică pentru unii consumatori în a-și revendica drepturile.

Potrivit unei Note de poziție elaborate de Expert-Grup, desfășurarea a cel puțin unei ședințe de mediere pentru litigiile civile și de muncă înainte de adresarea în instanță este obligatorie, iar excepțiile prevăzute nu includ și litigiile inițiate de consumatori. Astfel, consumatorii vor trebui să achite pentru ședință de mediere 10% din salariul minim pe țară, ceea ce în 2026 ar putea constitui  aproximativ 630 de lei. Aceasta i-ai putea plasa pe unii cetățeni „la limita sărăciei extreme”, în condițiile în care 1/3 din populația Republicii Moldova trăiește în sărăcie absolută.

Mai mult, prima ședință, contra plată, este una „de informare”, în cadrul căreia părților li se va propune inițierea unui proces de mediere. Medierea va începe după semnarea contractului de mediere între părți, care prevede și un onorariu „care trebuie să fie acceptat atât de către pârât, cât și de către reclamant. Deși onorariul este cert, succesul unui proces de mediere este foarte incert”, menționează autorii notei. Ei amintesc că, în 2021, practica medierii obligatorii a fost întreruptă din cauza ineficienței mecanismului. Ministerul Justiției susținea atunci că „din 43 500 de procese de mediere judecătorească doar 1 165 procese de mediere s-au finalizat cu încheierea unei tranzacții de împăcare (mai puțin de 3%).”

Experții consideră că medierea obligatorie pentru consumatori reprezintă un exces de zel, în contextul în care cadrul de protecție a consumatorului deja prevede multiple căi de soluționare amiabilă a unui litigiu. Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorului prevede obligația consumatorului de a încerca soluționarea amiabilă a litigiului direct cu profesionistul, înainte de a se adresa în instanță. În cazul în care comerciantul nu soluționează reclamația în termen de 14 zile calendaristice, consumatorul se poate adresa la autoritatea competentă de protecție a drepturilor consumatorului. Abia după aceasta, dacă disputa nu este soluționată, consumatorul se poate adresa în instanță.

Totodată, litigiile cu implicarea consumatorilor necesită o abordare diferită, reieșind din dezechilibrul de forțe între părțile implicate: consumatorul are o capacitate financiară mult mai modestă în raport cu profesionistul, el este, de regulă, mai puțin informat decât profesionistul. Pe de altă parte, profesionistul are departament juridic și cunoaște mult mai bine prevederile legale și are le dispoziție timp pentru a participa într-un proces, față de consumator, care are nevoie de soluționarea rapidă a litigiului și de un bun funcțional sau serviciu prestat calitativ.

Autorii notei menționează că practica medierii este utilizată și în statele europene, însă pragul aplicat este mai mic, decât cel propus în Moldova. În Franța, în cadrul unei reforme similare, prima ședință informativă cu un mediator nu este o condiție pentru depunerea dosarului în instanță, ea poate fi dispusă de judecător la orice etapă a procesului, poate avea loc și la distanță (online) și este gratuită pentru părți. Obligativitatea încercării de a soluționa litigiul prin mediere este, mai degrabă, o excepție aplicată pentru unele categorii de litigii a căror valoare nu depășește 5 000 de euro (echivalentul a 1.4 salarii medii pe economie). În Germania, în cauzele civile există o conciliere obligatorie condusă de judecător la prima ședință, iar dacă nu se ajunge la acord, judecătorul poate dispune, în mod obligatoriu, trimiterea părților la o sesiune gratuită de conciliere. Medierea judecătorească în Germania la fel vizează litigii până la 5.000 de euro (1.1 salarii medii) „și nu 50 de salarii medii pe economie (echivalentul a 870.000 de lei în 2026), așa cum este prevăzut în proiectul de lege”.