Un subiect foarte dureros și sub mare taboo este cel al deceselor în urma COVID19.

Să analizăm câteva cifre (pentru ultima săptămână).

6 octombrie - 14 decese, dintre care 7 cu vârsta între 31 și 65 ani

7 octombrie - 15 decese, 6 din care - între 33 și 65 ani.

8 octombrie - 18 decese, 5 din ei între 51 și 65.

9 octombrie - 18 decese, 6 - între 44 și 65.

10 octombrie - 16 decese, 7 - între 26 și 65.

11 octombrie - 3 decese, 2 - <65 ani.

12 octombrie - 17 decese, 8 - între 42 și 65 ani.

13 octombrie - 17 decese, 7 - între 50 și 65.

În comunicatele de presă este indicată instituția în care a avut loc decesul și ziua spitalizării. De ce ministerul a considerat că ne-ar interesa anume aceasta? Care este legătura secției de reanimare în care pacientul s-a aflat în ultimele sale ore, sau chiar 2 sau 5/mai multe zile cu întregul său parcurs prin sistemul de sănătate? Zero. Reanimarea a făcut tot ce i-a stat în puteri. Dar ce a făcut întregul sistem de sănătate? Majoritatea au purtat boala și câte două luni - la început în medicina primară, unde în unele cazuri au avut noroc de medic, în altele - nu, având în vedere asigurarea cu medici de familie pe la sate, apoi în spitalul raional, apoi în Chișinău în vreun spital și doar după - la reanimare în spitale terțiare. Unde s-a pierdut acel moment care ar fi fost crucial pentru a supraviețui? Chiar și colega noastră decedată recent, era bolnavă de la începutul lui septembrie (acasă, apoi într-un spital municipal și doar pe final la SCR), pe când în comunicat este indicat că a fost spitalizată pe 24 septembrie. Care sunt factorii care au agravat starea acestor foști pacienți? Accesul prost la medicamente? Lipsa în tratament a antiviralelor? Neasigurarea cu pulsoximetre la domiciliu? Lipsa unei supravegheri medicale bune? Cooperarea slabă cu personalul medical? Neaprecierea la timp a agravării? Refuzul de transfer imediat direct în instituții de forță unde ar fi putut fi salvați?

Organizarea tratamentului la domiciliu are lacune mari și multe, iar tăcerea noastră e numărată de vieți omenești.

Și între timp decese în fiecare zi sunt înregistrate 17-18. Părinții, frații, surorile, colegii, prietenii noștri. Mulți dintre ei ar fi putut fi salvați. Cel mai grav e că ne obișnuim și cu ele, ca și cu toate în pandemia aceasta.

Mai sus aveți un grafic. Comparați situația actuală la capitolul decese zilnice, media pe saptămână la 1 milion populație în Republica Moldova cu alte trei țări care au avut cele mai critice evoluări în pandemie - China, Italia, SUA. E clar unde suntem?

Aveți grijă de dvs și sănătatea celor dragi.