Să analizăm un pic această situație, mai ales că m-am săturat până la gât de cohorta de „experți” din spațiul public, care la o verificare mai atentă se dovedesc a fi simpli provocatori. Să lăsăm la o parte vorbăria inutilă și să disecăm realitatea din jurul acestei nenorocite drone „Geran-2”, care a reușit „performanța” de a pica fix într-un apartament dintr-un bloc de locuințe.

Așa cum era de așteptat, rezoluția oficială a Consiliului de Securitate al ONU privind acest incident a fost blocată prin dreptul de veto al Federației Ruse. O clasică poveste desprinsă din fabulele lui Krîlov: „Motanul Vaska ascultă și mănâncă cu nerușinare…” (în cazul nostru – votează cu veto). Totuși, „motanul” își umflă mustățile degeaba: 62 de state au semnat o declarație comună prin care condamnă dur acțiunile Moscovei, iar România a înregistrat oficial toate dovezile tehnice în arhivele ONU. Ca un „salut” diplomatic de răspuns, Consulatul General al Federației Ruse de la Constanța a tras obloanele și s-a închis definitiv, iar procuratura română a deschis fără prea multe ezitări un dosar penal pentru „tentativă de omor calificat”. Bucureștiul se pare că a decis să nu facă exces de birocrație pe linia NATO și a amânat activarea formală a Articolului 4 până la summitul din 10 iunie. Însă Alianța a înțeles totul fără cuvinte: în țară au fost deja detașați de urgență o sută de militari italieni și două elicoptere spaniole NH90 pentru patrularea demonstrativă a frontierelor.

În ceea ce privește blocul din Galați: din fericire, structura de rezistență a clădirii cu 10 etaje a rezistat. Explozia a distrus complet un apartament de la ultimul etaj și s-a soldat cu doi răniți. Majoritatea locatarilor s-au întors deja în casele lor, iar celor rămași fără acoperiș deasupra capului autoritățile le-au pus la dispoziție locuințe sociale.

„Ursul” de la gurile Dunării s-a jucat cu focul până s-a ars. La modul practic, acum urmează o mobilizare masivă de tehnică militară defensivă pe malul drept al Prutului. Blindatele antiaeriene germane Gepard își încălzesc deja motoarele, se instalează noi radare pentru altitudini joase, iar avioanele de vânătoare F-16 sunt gata să decoleze pentru a vâna dronele rătăcite de-a lungul frontierei.

Și iată că a sosit momentul să ne dăm jos ochelarii roz. Aceasta nu mai este doar o simplă „alarmă” – este un impact de luptă real, produs în imediata apropiere, la doar câțiva kilometri de Giurgiulești. Oficialitățile de la Chișinău, la fel ca și colegii lor de peste Dâmbovița, nu mai au loc pentru iluzii. Statutul de țară NATO, împreună cu mult mediatizatul său Articol 5, la fel ca și «sfântul» statut de neutralitate al Republicii Moldova, au demonstrat încă o dată că sunt neputincioase în fața unei bucăți de fier rusești care zboară la bord cu 30 de kilograme de trotil. Această lovitură aplicată unor oameni care se odihneau pașnic în blocul lor ne arată clar: drone rusești care ne încalcă spațiul aerian (un alt salut călduros din partea potențialilor „eliberatori”!) reprezintă o amenințare directă și iminentă atât pentru viețile cetățenilor, cât și și pentru infrastructura noastră critică.

Ce se ascunde în spatele isteriei propagandistice?

În cazul nostru, nu există niciun dubiu: pe plan militar, Chișinăul întreprinde în sfârșit măsuri concrete pentru modernizarea controlului spațiului aerian. Propriu-zis, tocmai prin această consolidare reală a armatei se explică „atacurile” regulate, până la răgușeală, ale lătrăilor politici de serviciu la adresa Ministerului Apărării și a conducerii acestuia. Rostul apariției noilor radare în dotarea Armatei Naționale este acum clar și pentru ultimul câine de la marginea drumului, ca să nu mai vorbim despre fanii locali ai „lumii ruse”.

Da, radarul francez Ground Master 200 din dotarea noastră este extrem de eficient pentru detectarea țintelor, dar haideți să fim realiști: el singur nu poate distruge obiecte – reprezintă doar niște „ochi” de înaltă tehnologie. În schimb, sistemul de apărare antiaeriană de tip sovietic, lăsat moștenire, este, din păcate, absolut neputincios în fața dronelor moderne de mici dimensiuni. Totodată, și un prost înțelege că noi pătrunderi ale „Geranilor” rusești sunt doar o chestiune de timp, iar ele sunt de așteptat mai cu seamă în zonele din sud-vestul și nordul teritoriului nostru.

Ca un om care se pricepe la acest subiect un pic mai bine decât experții de canapea și de pe rețelele sociale, sunt încrezut: monitorizarea trilaterală a cerului alături de colegii noștri români și ucraineni este deja pe deplin funcțională. Schimbul de urgență de date în timp real este singura modalitate de a mări timpul de reacție.

Acum nu avem nevoie de complexe antirachetă fabulos de scumpe, ci de mijloace mobile, agresive și relativ accesibile, cu rază scurtă de acțiune. Dați armatei noastre analogi – nu neapărat ai sistemelor germane Gepard – și aceste „geraniuri” se vor transforma rapid în ierbar. În paralel, ar fi cazul ca și legislatorii noștri să se trezească și să actualizeze de urgență legile: să stipuleze clar protocoalele juridice care să permită militarilor să doboare instantaneu orice obiect militar neidentificat pe timp de pace. Să așteptăm incidente tragice și cadavre prin cartierele rezidențiale ca să apăsăm pe buton și să votăm – așa ceva nu mai merge!

În timp ce opoziția își repetă noile lamentări, la intersecția granițelor celor trei state – chiar în raza de vizibilitate a locului exploziei de la Galați – pentru un control total trebuie sporită la maximum densitatea supravegherii, mobilizarea de posturi și patrule de-a lungul liniei de coastă a Prutului și Dunării, folosind camerele cu termoviziune și aparatele de vedere nocturnă. Și apoi, implementarea noilor sisteme digitale conform standardelor europene de securitate va elibera o parte din resursa umană de la paza fizică a frontierei pentru sarcini mult mai importante.

Fondul European pentru Pace versus propagandiștii de serviciu

Și acum, probabil, partea cea mai savuroasă pentru opoziția noastră și pentru trompetele putiniste care mai ieri scuipau fiere pe tema „militarizării pe seama pensionarilor săraci”. Băgați-vă bine în cap: finanțarea de mai departe a capacităților de apărare ale Moldovei se face și prin intermediul Fondului European pentru Pace (EPF). Și aici Chișinăul a reușit performanța de a deveni al doilea cel mai mare beneficiar din regiune! Din câte se știe, a fost deja lansat un pachet țintit de 20 de milioane de euro pentru achiziționarea de instalații antiaeriene cu rază scurtă de acțiune, precum și rachete pentru acestea – exact pentru a reduce la zero dronele care zboară la altitudini joase. Alte 40 de milioane de euro sunt alocate pentru sisteme de comandă și comunicații, care vor lega strâns noile complexe de foc cu acel radar francez într-un singur pumn. Repetăm pentru cei mai puțin dotați: contribuabilul moldovean nu plătește pentru asta nici măcar un bănuț! Nouă ni se construiește un cer sigur, în timp ce voi încercați să lăsați țara oarbă și lipsită de apărare.

Fondul European pentru Pace (EPF) a devenit instrumentul geopolitic cheie al Bruxelles-ului, care a permis distrugerea o dată pentru totdeauna a tabuului istoric privind livrările de armament și alocarea a nu mai puțin de 17 miliarde de euro pentru stabilizarea regiunii noastre. Desigur, o parte  din acest buget – un procent uriaș de 65% (11,1 miliarde de euro) – este direcționată direct pentru salvarea Ucrainei în vederea respingerii agresiunii ruse.

Pentru Republica Moldova, fondul a devenit - dacă nu singura – sursă de modernizare reală a sectorului de securitate. Statutul a fixat ferm statul moldovean ca al doilea cel mai mare beneficiar din Europa de Est, cu un volum total de asistență de aproximativ 197 de milioane de euro. Aceste fonduri permit Chișinăului oficial să închidă breșele majore din apărare fără a prejudicia obligațiile sociale ale statului.

Este extrem de important de subliniat pentru trâmbițașii pro-putiniști de la noi: Moldova este exclusiv beneficiar, nu și donator al acestui fond. Toate achizițiile – de la radarele moderne până la sistemele de comunicații tactice – se realizează sub formă de granturi nerambursabile. Banii europeni sunt transferați direct producătorilor occidentali, ocolind vistieria Moldovei, iar Moldova nu plătește în acest fond niciun leu! Acest fapt anulează complet, până la temelie, orice insinuări despre „militarizarea pe seama cetățenilor săraci”.

Pentru opoziția internă, „suveraniști” și alți populiști care fabrică la bandă rulantă falsuri ieftine despre „țara care cheltuiește miliarde pe radare în loc de pensii”, există un adevăr crunt, documentat și incontestabil: contribuabilul moldovean nu a dat din buzunarul său niciun ban pentru aceste sisteme. Radarul francez Ground Master 200, în valoare de peste 14 milioane de euro, precum și următoarele stații achiziționate, reprezintă un cadou curat, sută la sută, din partea Uniunii Europene, oferit prin subvenții nerambursabile EPF.

Cui îi încurcă „ochii” din cerul Moldovei?

În esență, aceasta este o investiție directă în securitatea noastră comună. Ursul rusesc tropăie deja la gurile Dunării. Și dacă, Doamne ferește, va merge mai departe, unii politicieni de la București și Chișinău vor fi nevoiți să învețe de urgență o altă limbă, să îmbrace ”rubaște” rusești și să repete sârguincios „căzăciocul” pe acorduri de balalaică. Deși, judecând după retorica unor „suveraniști” de pe ambele maluri ale Prutului, se pare că aceștia au început de mult timp această practică, și încă în mod voluntar.

Cui îi încurcă, de fapt, „ochii” din cerul Moldovei? Afirmațiile cum că Chișinăul oficial „ia firfireii de la gura păturilor social-vulnerabile pentru a cumpăra jucării de război” nu sunt o simplă rătăcire. Este o minciună absolută, conștientă și intenționată, al cărei scop este de un cinism strigător la cer: să lase cerul de deasupra capetelor noastre orb, gol și complet lipsit de apărare în fața rachetelor și dronelor de luptă.

Mai mult decât atât, acest scut radar este doar primul pas care a scos la iveală, în văzul tuturor, profunzimea dezastrului tehnologic pe care fostele conduceri l-au lăsat moștenire republicii ani la rând. Să repetăm pentru a suta oară pentru cei din tanc (sau din cuibul propagandei de la Kremlin): radarul înseamnă exclusiv „ochi” de înaltă tehnologie. El este capabil să scaneze spațiul non-stop pe o rază de 250 de kilometri și să detecteze la timp „saluturile” ucigașe, dar singur nu doboară pe nimeni. Înțelegând că în vistieria Chișinăului fizic nu există milioane în plus pentru cumpărarea unor arme scumpe de interceptare, Uniunea Europeană a alocat încă 20 de milioane de euro — din nou, subliniem, absolut gratuit! — pentru achiziționarea de complexe antiaeriene cu rază scurtă de acțiune. Partenerii europeni construiesc pe cheltuiala lor sistemul de apărare al Moldovei pentru a proteja viețile cetățenilor noștri de tragedii similare celei de la Galați. Și totul se întâmplă exact în momentul în care forțele distructive din interiorul țării încearcă să speculeze cinic pe seama siguranței propriului stat.

Priorități sociale vs manipulare geopolitică

Orice analiză cât de cât onestă a structurii bugetului de stat al Republicii Moldova demonstrează clar: cheltuielile pentru apărarea națională (care abia depășesc 1% din PIB) sunt asigurate integral din resurse interne și sunt destinate exclusiv supraviețuirii de bază și întreținerii armatei. În același timp, programele sociale, achitarea pensiilor și a alocațiilor rămân prioritatea absolută și sacră a autorităților, fiind finanțate în mod prioritar.

Prin urmare, narativele răspândite de forțele pro-Kremlin, potrivit cărora Chișinăul „îi jefuiește pe pensionari și pe profesori pentru a cumpăra radare”, nu sunt altceva decât o speculație primitivă, ieftină și mincinoasă. Niciun fond social nu a fost tăiat cu niciun leu pentru nevoi militare. Achiziționarea echipamentelor antiaeriene complexe și de înaltă tehnologie este, de fapt, scoasă complet în afara bugetului național!

Ei bine, cu „binevoitorii” noștri politici locali lucrurile sunt deja mai mult decât clare. Îi interesează pe ei economia mijloacelor publice? Puțin probabil. Ce fel de grijă față de buget pot avea niște oameni deprinși cu fluxuri financiare de cu totul altă natură? În realitate, este vorba despre un lucru banal și înfricoșător: privarea cetățenilor Republicii Moldova de o protecție fizică elementară în fața unei amenințări militare reale, chiar la granițele noastre. Pentru ca, în caz de ceva, să nu avem nici măcar timp să înțelegem ce anume ne-a picat peste case.