Am citit cu atenție textul publicat de Euromaidan Press și, personal, am certitudinea cǎ e o manipulare construită după rețetarul clasic al propagandei moderne. E exact genul de material care pare „informativ” la suprafață, dar care, la o privire atentă, bifează toate tehnicile prin care se plantează dubii, se creează panică și se derulează atacuri mediatice.

Las aici explicațiile, ca să le poată identifica oricine data viitoare.

Vinovăție prin asociere

Se pornește de la un fapt real, dar irelevant: Venbest a avut cândva parteneriate cu o firmă care la un moment dat a folosit camere produse de un furnizor rusesc.

De aici, autorul sare direct la „premierul Moldovei ar fi parte dintr-un imperiu de securitate cu vulnerabilități către Rusia”. Nici o dovadă. Doar insinuări.

Suspiciunea – arma preferată când nu ai dovezi

Textul nu demonstrează nimic. În schimb, formulează întrebări retorice care sună dramatic. Asta înlocuiește dovada cu suspiciunea, iar cititorul e împins să umple singur golurile.

Amestecul de fapte reale cu supoziții

Există câteva date reale: numele unei firme, numărul de angajați, existența unor camere TRASSIR în Ucraina.

Dar concluziile nu derivă din aceste date – sunt lipite peste ele, forțat.

E tehnica preferată în dezinformare: adevăr + interpretare toxică = narațiune convingătoare.

Folosirea limbajului apocaliptic

„Știe unde sunt îngropate cadavrele Ucrainei.”

„Imperiu de securitate.”

„Omul care știe prea multe.”

Asta nu e analiză – e storytelling alarmist, tipic propagandei pentru a induce frică și neîncredere.

Decuparea contextului real

Nu se menționează:

• că Venbest are mii de contracte cu instituții ucrainene;

• că peste 200 de angajați au luptat în război;

• că Ucraina însăși nu a acuzat vreodată compania de colaborare cu Rusia;

• că 18 angajați ai firmei au murit în apărarea Ucrainei.

Orice fapt care ar demonta narațiunea este absent.

Construirea unui „dușman perfect”

Premier tehnocrat, pro-european, numit într-un moment sensibil? Perfect pentru țintire.

Se creează un personaj care ar avea acces la „secrete”, ar controla „rețele” și ar fi un potențial risc pentru Ucraina.

Cui folosește o asemenea poveste?

Exact cui folosește orice fisură între Chișinău și Kiev.

Exact cui convine ca premierul Moldovei să fie delegitimat din prima zi.

Exact cui profită de tensiuni artificiale între state pro-europene.

Pe scurt:

Textul nu e investigație, nu e analiză, nu e jurnalism.

E o poveste scrisă cu instrumentele clasice ale manipulării: asociere, insinuare, selecție tendențioasă, emoție negativă și lipsă totală de probe tehnice.

Dar de ce ar publica Euromaidan Press asta?

Aici e partea interesantă. Euromaidan Press nu este un organ de propagandă rusă. Dar nici nu este o instituție media clasică: este un portal de avocacy, născut în timpul revoluției ucrainene, care publică în special analize și opinii pro-Ucraina, uneori cu unghiuri exagerate sau insuficient verificate.

Cu alte cuvinte, nu este presă mainstream, nu este o redacție cu standarde BBC/Reuters, nu este o sursă complet neutră.

Pe scurt, poate fi vorba despre o combinație între mai mulți factori. În primul rând, reflexul mediatic pro-transparență și anti-corupție, dus în acest caz la extrem, care ar putea împinge spre concluzii grăbite. Se adaugă un bias ideologic anti-oligarhi și anti-business în domeniul securității, unde orice companie mare de pază ar putea fi tratată ca suspectă din start. Contextul războiului și trauma colectivă ar putea amplifica această predispoziție, generând o sensibilitate excesivă la ideea că „datele ar putea ajunge în Rusia”, chiar în absența unor dovezi reale. La acestea se poate adăuga și o preluare pripită a unei investigații neverificate, pe fondul unui fact-checking insuficient. Nu este exclus nici un interes geopolitic indirect: piața serviciilor de securitate din Ucraina este extrem de competitivă, iar grupurile rivale ar putea avea interesul să amplifice suspiciuni sau narațiuni convenabile împotriva actorilor concurenți.

Indiferent de motiv, efectul e același: un text plin de insinuări, care poate alimenta exact ceea ce își propune propaganda rusă – neîncrederea în instituțiile Republicii Moldova și în direcția pro-europeană a guvernului.