Sau cum alegerile moldovene i-au deconspirat pe „liberalii” ruși de decor

Rusia a pierdut în Moldova. Iar în loc să salute victoria unei țări mici, europene, care își apără democrația, „vocea liberală” a Moscovei s-a grăbit să o discrediteze.

Cei care ani la rând au pozat în analiști lucizi, critici ai regimului, s-au dovedit, în realitate, parte a aceluiași sistem. Doar că mai rafinați, mai subtili, mai greu de deconspirat. Alegerile moldovene au făcut însă ceea ce niciun test de loialitate nu putea face: au separat autenticii susținători ai libertății de cei care doar o mimau.

Cei mai atenți observatori vedeau și înainte această dublă mască — o propagandă cu vocabular democratic, dar cu reflexe imperiale.

Pentru publicul larg însă, aceste alegeri au fost un moment de clarificare morală: s-a văzut limpede cine vorbește pentru libertate și cine vorbește pentru Moscova.

De îndată ce Rusia a pierdut, au început să curgă aceleași teze: că procesul electoral ar fi fost „murdar”, că autoritățile ar fi „interzis partide”, că rezultatul ar fi fost obținut prin „metode nedemocratice”.

În realitate, Chișinăul a apărat votul democratic al cetățenilor Republicii Moldova și a contracarat o interferență fără precedent din partea Rusiei — prin bani negri, cumpărare de voturi, finanțări obscure și campanii orchestrate din afară. O țară care finanțează partide pentru a le cumpăra victoria nu poate fi interesată de alegeri libere. Restul – e apă de ploaie.

Așa-zisa critică „echilibrată” a acestor propagandiști soft funcționează mereu după același tipar: statul care își apără procesul electoral e acuzat că „restricționează”, iar cel care încearcă să-l cumpere e prezentat drept „victimă a abuzurilor”.

Se pretinde că libertatea înseamnă să lași interferența externă să-și facă loc nestingherită. Că democrația înseamnă să nu ripostezi.

E o inversiune morală perfectă.

Un stat care își apără votul e acuzat de „nedemocrație”, iar un imperiu care cumpără voturi e absolvit de orice vină.

Această logică servește aceluiași scop: să submineze încrederea în instituțiile democratice și să cultive iluzia că nimeni nu e curat, că toți sunt „la fel”, că adevărul e undeva la mijloc.

E strategia veche a imperiului — cea a relativismului moral, menită să paralizeze reacția societăților libere.

Dar de data aceasta, nu a funcționat.

Republica Moldova a rezistat. Și-a organizat instituțiile și a apărat principiul suveranității.

Cei care o critică acum, sub pretextul „echilibrului” sau al „analizei obiective”, nu fac decât să continue, cu limbaj mai șlefuit, munca de propagandă a Kremlinului. Sunt agenți de influență care poartă masca dialogului, dar servesc același scop: subminarea statelor libere și a Europei.

Astăzi, linia este trasată limpede.

Sunt cei care apără democrația și cei care apără influența Rusiei.

Europa a înțeles. Moldova la fel.

Iar dacă au existat carențe, să le discutăm — dar să ne concentrăm pe problemele esențiale, nu pe cele de zece ori mai mici. Cine face invers, e agent de influență. Punct.