Factorii de decizie de la Bruxelles și Chișinău transmit multiple semnale politice care ar indica faptul că reglementarea transnistreană ar putea căpăta semnificație în politica de extindere a UE către Est. Reintegrarea teritorială a Republicii Moldova a fost menționată ca o necesitate pentru eforturile moldovenești de a converge cu UE.

În acest sens, comisarul Uniunii Europene (UE) pentru extindere, Marta Kos, a evitat să separe reintegrarea regiunii separatiste de pregătirile părții moldovenești pentru aderare. Potrivit lui Kos, UE tratează Republica Moldova ca un întreg. Același lucru este reiterat în Raportul privind extinderea pentru 2025.

Republica Moldova și modelul cipriot

Documentul reamintește că, în prezent, dimensiunea comercială a Acordului de asociere UE-Republica Moldova, în implementare din 2014, are efecte juridice asupra Transnistriei. Cu alte cuvinte, UE pare să câștige interes pentru scenariul în care aderarea la proiectul european ar urma reintegrării celor două maluri ale Nistrului.

Poziția Bruxelles-ului față de Transnistria nu prevede, în niciun caz, ca dosarul de aderare a Republicii Moldova la UE să fie condiționat de soluționarea conflictului și de reintegrarea țării. Cu toate acestea, la nivel retoric, există o anumită schimbare în abordarea față de alternativa sugerată pentru prima dată de Josep Borrell în iunie 2023, privind aderarea la UE în baza „modelului cipriot”, adică în componență cu o regiune separatistă.

În prezent, guvernul de la Chișinău valorifică interesul UE pentru soluționarea conflictului transnistrean și promovarea unui plan de reintegrare, care nu este încă public, atât la Bruxelles, cât și în spațiul transatlantic (la Washington). Dependențele structurale pe care regiunea transnistreană le-a format recent în raport cu UE, în principal pe partea comercială (80% din exporturi) și a aprovizionării cu gaze naturale (prin teritoriul european), stimulează ambițiile bilaterale Chișinău-Bruxelles pentru reintegrarea Transnistriei.

Viitorul mecanism de “condiționalitatea” al UE vizavi de regiunea transnistreană

Chiar dacă repetarea „modelului cipriot” este posibilă în cazul aderării Republicii Moldova la UE, discursul oficial moldo-comunitar indică o predilecție pentru reintegrarea țării in primis, dar nu neapărat, în detrimentul atingerii obiectivului de aderare în termeni record. În această situație, opțiunea sigură, de protejare a vectorului european moldovenesc, constă în faptul că aderarea la UE va include și regiunea transnistreană – cu sau fără reintegrare.

Astfel, la fel ca în cazul Ciprului (Protocolul nr. 10 la Acordul de Aderare), Republica Moldova poate deveni stat membru european, fără a avea control efectiv asupra regiunii separatiste. La aderarea Ciprului în 2004, s-a convenit că aplicarea acquis-ului european va fi suspendată până când Comisia va propune statelor UE să decidă în unanimitate asupra aplicării legislației europene în integralitatea sa pe întreg teritoriul cipriot.

O astfel de propunere a Comisiei Europene în cazul Ciprului ar necesita reunificarea insulei ca precondiție. Aceeași logică poate fi urmată și în Republica Moldova, dar avantajul UE constă în faptul că anumite aspecte tehnice ale acquis-ului european sunt deja în vigoare în Transnistria, prin implementarea aspectelor comerciale ale Acordului de Asociere (din 2016 și în regiunea transnistreană).

Bruxelles-ul, convins că se va găsi soluția înainte de aderare

La Bruxelles există convingerea că o soluție la conflict va fi identificată înainte de aderarea Republicii Moldova la UE, lucru așteptat de actualul guvern de la Chișinău până în 2030. După cum s-a demonstrat deja, UE dispune de instrumente, în special financiare, utile pentru influențarea situației în favoarea reintegrării.

În etapele incipiente ale crizei energetice din regiunea transnistreană, în 2025, UE a oferit ajutor financiar în valoare de 20 de milioane de euro pentru achiziționarea de gaze naturale pentru Transnistria. Înainte de debursarea banilor, regimul separatist trebuia să îndeplinească anumite condiții umanitare și tehnice legate de circulația între bănci.

Această intervenție europeană ar putea servi drept inspirație pentru un viitor model de condiționalitate pe care bilateralul Chișinău-Bruxelles l-ar putea utiliza în relația sa cu administrația separatistă de la Tiraspol. Mecanismul de condiționalitate al UE ar putea fi susținut și de regimul european de sancțiuni individuale (prelungit până în octombrie 2026), care poate fi folosit împotriva liderilor transnistreni dacă aceștia creează obstacole în calea procesului de reintegrare.

Scenariile privind sincronizarea proceselor de aderare la UE și de reintegrare a Transnistriei sunt influențate de mai mulți factori critici: evoluțiile de pe linia de front din Ucraina, interesele elitelor politice și economice din regiunea transnistreană și capacitatea Rusiei de a oferi asistență regimului separatist.

Scenariul 1. Aderarea la UE are loc fără reintegrare.

Intenția Chișinăului este de a adera la UE până în 2028-2030, inclusiv din motive politice: menținerea la putere și protejarea împotriva măsurilor inițiate de opoziție în urma schimbărilor politice. Dacă regiunea transnistreană se opune reintegrării, atunci actualul guvern de la Chișinău va promova modelul cipriot, aderând fără control efectiv asupra Transnistriei (descris mai sus).

Scenariul 2. Cu asistența UE, reintegrarea are loc înainte de aderare (până în 2030).

Înrăutățirea situației socio-economice din Transnistria poate stimula sentimentele de supraviețuire pentru elitele transnistrene. În consecință, un posibil mecanism de condiționalitate al UE, combinat cu activarea regimului de sancțiuni, ar putea forța o reintegrare. Va fi necesară o finanțare substanțială din partea UE, pentru care nu există încă o cifră exactă. Cheltuielile pe care Chișinăul și Bruxelles-ul vor trebui să le suporte vor trebui să acopere și gestionarea securității și întreținerea armelor rusești în regiune. Fără implicarea SUA, acest scenariu va fi dificil de implementat, deoarece Washingtonul are o putere de influență asupra Rusiei și Ucrainei, care sunt membre ale formatului de negocieri „5+2”.

Scenariul 3. Amânarea aderării și, prin urmare, complicarea reintegrării Transnistriei.

Condițiile politice din Republica Moldova pot crea probleme pentru agenda de aderare la UE, în special dacă apare o criză politică după încheierea mandatului actualului președinte de țară și al parlamentului (2028-2029). Un blocaj pe parcursul european ar putea fi folosit de elitele transnistrene pentru a se boicota reintegrarea. Acest scenariu va fi influențat de comportamentul Rusiei în raport cu Republica Moldova și de procesele postbelice din Ucraina.

Analiza dată a fost realizată pentru Evenimentul Zilei.