Astăzi m-a sunat o funcționară de la Inspectoratul General de Poliție (IGP) în legătură cu o solicitare de informație trimisă la sfârșitul lunii martie, mai exact pe 25 martie, pe care ei au calificat-o drept petiție.

În realitate, era un mesaj colegial adresat Serviciului de presă al Inspectoratului Național de Investigații (INI), prin care rugam să mi se faciliteze o discuție cu unul dintre responsabili despre o scrisoare transmisă lor de E-CMAC. Scrisoarea se referea la cablurile neconforme care ajung pe piețele din Moldova fără să respecte cerințele UE.

Nu am înțeles ce voia funcționara. I-am spus că între timp am vorbit deja cu cineva de la INI și că investigația a fost publicată acum două săptămâni. Mi-a explicat că este doar un executant și trebuie să își îndeplinească sarcina: să-mi transmită un răspuns la solicitarea mea, tratată ca petiție.

Un răspuns la peste două săptămâni după publicarea investigației...și la trei săptămâni de când solicitasem informația.  Un răspuns care nu-mi mai trebuie. I-am zis că nu mai am nevoie de el, să nu depună efort. IGP mi l-a trimis oricum. De ce? Ca să bifeze că au răspuns la o petiție. Dacă răspunsul e util sau nu, nu contează. Important e să fie trecut în registru și să se noteze că „s-a lucrat”.

Ironia e că Poliția, instituția responsabilă de plângerile privind nerespectarea Legii accesului la informație, încalcă ea însăși această lege. Mai grav, angajații ei nu fac diferența între o solicitare de informație de interes public și o petiție.

O petiție este o cerere, sesizare sau propunere oficială adresată autorităților pentru rezolvarea unei probleme. Solicitările de informații de interes public, conform legii din 2023, vizează obținerea unei informații de la instituțiile publice, numite furnizori de informație.

Puteți vedea mai jos „marele răspuns” al IGP. Nici nu era cazul să se obosească cineva să-l scrie și să mi-l trimită. Deși am făcut o solicitare simplă către colegii de la comunicare, menționând că am nevoie să vorbesc urgent cu cineva, nu am primit niciun răspuns direct. În schimb, în ziua respectivă am primit vreo patru-cinci mesaje prin care mi se comunica că „petiția a fost înregistrată, cu număr”, ceva se corecta și din nou primeam un răzpuns, că m-au zăpăcit. 

Peste câteva zile m-a sunat un inspector de investigație. Am discutat, mi-a clarificat situația și chiar s-a mirat că mesajul meu era de miercuri, iar noi vorbeam abia marți. Mi-a spus că putea să-mi răspundă chiar în ziua respectivă, dar drumul mesajului până la el a fost lung. Ei bine, după cum vedeți, pentru cei care trebuie să bifeze birocratic trimiterea răspunsului, drumul a fost și mai lung: între timp eu am fost în Kârgâzstan și m-am întors.

Partea bună: poate cei de la IGP învață ceva de la comunicatorul altei subdiviziuni a Ministerului de Interne: IGSU – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. I-am scris un mesaj similar Lilianei Pușcaș, comunicatoarea instituției. Mi-a răspuns foarte repede, mi-a dat un număr de telefon și numele persoanei cu care trebuia să vorbesc. L-am sunat, am stabilit când ne întâlnim. Funcționarul mi-a cerut timp să se pregătească exact pe întrebările pe care le aveam. Am mers la el la birou și am realizat un interviu video excelent. Mai mult, din discuții am obținut informații pentru alte subiecte interesante.

Deci se poate și fără birocrație și răspunsuri sterile, date doar de dragul bifei. 

Diferența dintre IGP și IGSU nu e de lege, ci de atitudine. Una blochează informația în proceduri, cealaltă o livrează. Atât timp cât instituțiile vor confunda comunicarea publică cu gestionarea petițiilor, accesul la informație rămâne un drept pe hârtie. Iar „bifa” din registru nu va ține niciodată locul unei explicații date la timp.

Investigația „Lanțul de siguranță. Cum importurile de cabluri electrice neconforme pun în pericol Moldova” a fost publicată pe portalul Anticoruptie.md pe 31 martie. Problema abordată ține de cablurile neconforme care ajung pe piața din Moldova și pun în pericol viața și sănătatea oamenilor. Legea cere standarde europene, dar autoritățile permit intrarea în țară a cablurilor cu certificate din China și din spațiul ex-sovietic, care nu pot fi conforme cu standardele UE. În plus, nu avem laboratoare care să certifice calitatea cablurilor venite din alte piețe decât cele europene. În acelaș timp fiecare al treilea incendiu este cauzat de ... cabluri cu probleme. 

Aceasta este, pe scurt, tema investigației pe care o puteți citi integral pe portalul nostru Anticoruptie.md.

Da, și încă ceva. La noi nu numai funcționarii de la MAI nu știu de Legea privind accesul la informație, cea noua, din 2023, dar și AI-ul încă e pe legea din 2000.      

P.S. Recent, la o conferință organizată de ADEPT și UNESCO reprezentanții mai multor structuri de stat, inclusiv MAI, vorbeau foarte frumos cât de deschiși sunt presei, cât de multe se fac pentru mass-media. Am intervenit în discuții și am spus că realitatea este alta. Și iată că nu trebuie să treacă mult timp pentru a confirma cu exemple...