Numele lui Herman von Hebel este pentru mine un capitol pe care aș fi vrut să-l închid odată cu încheierea misiunii Comisiei de pre-vetting. Totuși, astăzi văd că numele lui reapare: este din nou propus pentru o funcție importantă, de parcă în întreaga Uniune Europeană nu ar exista și alți candidați.

În martie 2024 am publicat o investigație despre activitatea lui Herman von Hebel de până a deveni șef al Comisiei de pre-vetting în Republica Moldova, criticată de magistrați de renume.

Corupția din justiție a fost firul roșu al tuturor investigațiilor noastre de-a lungul anilor. Am fost printre primii care au scris despre donațiile din declarațiile de avere ale magistraților, despre palatele de zeci de mii de lei sau despre mașinile evaluate la 1000 de lei, despre casele de poveste sau afacerile de milioane trecute pe numele soacrelor, socrilor sau mătușilor, despre divorțurile fictive și alte tertipuri folosite de judecători și procurori pentru a-și ascunde veniturile nejustificate. Am abordat aceste teme an după an, în pofida proceselor, amenințărilor și altor presiuni la care am fost supuși.

Investigația era despre activitatea președintelui Comisiei de pre-vetting, Herman von Hebel și anume despre o reformă contestată la Curtea de la Haga, unde dânsul fusese grefier. Se intitulează „Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel” și poate fi citită pe portalul Anticoruptie.md.

Am pornit de la câteva articole din presa internațională, inclusiv din The New York Times – articole care pot fi găsite ușor printr-o simplă căutare online. Despre aceste materiale a scris și presa din Republica Moldova, și presa din România, doar că au trecut neobservate. De ce investigația noastră a stârnit reacții? Pentru că am mers la sursele primare: am găsit hotărâri judecătorești în care persoane concediate de Hebel în cadrul reformei la Curtea de la Haga au fost repuse în drepturi, iar instituția a fost obligată să le achite prejudicii considerabile. Reforma implementată de Hebel fusese criticată de numeroși magistrați de renume.

CV-ul său complet nu era public. L-am găsit în cele din urmă, dar persoana care mi l-a oferit mi-a cerut să nu-i divulg numele. Am trimis demersuri către instituțiile la care lucrase. Din răspunsul Curții de Apel din Olanda – adresat nominal mie și datat cu mult înainte de publicarea investigației – am aflat că Hebel continua să activeze acolo ca judecător. Acest fapt arată că a sfidat legislația moldovenească, ocupând funcția de șef al comisiei în timp ce deținea un alt post. Ulterior s-a justificat că ar fi participat doar la o ședință sau la jumătate de ședință – exact ca în acea vorbă: „oleacă însărcinată”.

Nu mai spun că el și comisia pe care o conducea au ignorat repetat principiul accesului la informație și libertatea presei, refuzând să răspundă la demersurile noastre cu întrebări concrete sau să ofere CV-ul său. Abia după publicarea materialului au reacționat, încercând să explice și să-i îndrepte imaginea șofonată. Imediat a început să se perinde pe la emisuni și interviuri în presă.

Ce a urmat a fost șocant: atacuri dure, nefondate, venite atât din presă, cât și din partea unor oficiali.

La puțin peste o lună de la publicare, site-urile Anticoruptie.md și Investigatii.md au fost supuse unui atac cibernetic extrem de agresiv, iar specialiștii care ne-au ajutat au confirmat că a fost un atac direcționat, cu scopul de a distruge complet arhivele noastre. Dacă nu ne salva organizația Qirium din Suedia, specializată în protecția jurnaliștilor de investigație, le-am fi pierdut definitiv. Experții lor au lucrat o săptămână pentru a curăța și dezinfecta fișierele. Ne-au spus clar că atacul a fost intenționat. Nu s-a putut stabili însă de unde a provenit. Același lucru l-a confirmat și un expert ucrainean la care am apelat: atacul urmărea distrugerea totală a site-urilor. Qirium ne-a mutat pe un hosting dedicat și securizat.

Apoi au apărut problemele de finanțare. Proiectele noastre nu mai erau acceptate, deși avem o experiență de peste două decenii, inclusiv peste 15 ani în monitorizarea integrității candidaților electorali.

În 2025 am renunțat la sediu, deoarece nu mai aveam resurse să-l achităm, iar investigațiile despre corupție au devenit tot mai greu de susținut.

Am fost treptat marginalizați, inclusiv de breaslă. Unii dintre colegii mei au fost descurajați insistent să nu mai lucreze în echipa noastră. Au apărut și etichetări absurde, promovate în fața finanțatorilor de unele ONG-uri cu care, odinioară, am fost de aceeași parte a baricadei – cum că am lucra „la comandă” sau „pentru Moscova”. O colegă pe care o respectam, atunci când i-am solicitat un comentariu, mi-a spus direct: „Scuze, nu pot”, de parcă aș fi fost „virusată” și s-ar fi temut să nu se contamineze.

Deși nu avem probe directe, sunt convinsă că toate acestea au legătură cu investigația despre Hebel. Am fost contactată de persoane trimise să mă convingă că materialul nu ar fi corect, dar nimeni nu a putut indica nicio informație falsă. În schimb, se repeta aceeași idee: că dezvăluirile mele ar submina procesul de vetting și că ar fi în interesul magistraților și procurorilor corupți, care contestă refoma justiției.

În acelaș timp rapoartele comisiilor de evaluare/vetting s-au întemeiat de multe ori pe investigațiile jurnalistice ale echipei noastre. Una dintre comisii ne-a solicitat recent să-i oferim detalii despre anumite înregistrări video care se conțin într-o anchetă de a noastră despre proprietățile nedeclarate ale unui procuror.

La câteva luni după publicarea investigației, o fostă comunicatoare de la Curtea pentru Liban m-a contactat și mi-a povestit cum a fost concediată de Hebel și că există și alte persoane în situații similare – un caz asemănător celui legat de reforma de la Curtea de la Haga, despre care scrisesem. Ea nu a dorit să îi public povestea din cauza clauzelor de confidențialitate, deși câștigase procesul privind concedierea.

Până astăzi, nimeni nu a demonstrat că investigația „Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel” ar conține erori. În schimb, reacțiile coordonate au continuat aproape doi ani. Pentru mine, acesta este un semnal clar că am atins puncte sensibile și că ancheta a deranjat planuri importante.

Noi, echipa Centrului de Investigații Jurnalistice și a portalului Anticoruptie.md putem să facem investigații jurnalistice, să descurcăm lanțurile vicioase și să ajutăm oamenilor să fie repuși în drepturi, să punem presiune pe autorități să soluționeze problemele, dar avem nevoie de sprijinul cetățenilor.

Ne puteți ajuta cu o donație sau cu 2% din impozitul pe venit pe care îl dați la stat. Pentru aceasta trebuie să înscrieți în Declarația pe venitul codul fiscal al Centrului de Investigații Jurnalistice 1019620008889. Pentru noi orice bănuț contează și poate face diferența.