Am spus-o din primele zile că orice reformă a justiției nu va fi percepută de cetățean realizată fără schimbarea conducerii unor instituții. În acest fel, schimbarea Procurorului General, indiferent de rezultate, susținere sau ura față de acesta, el va fi forțat să plece. Nimic personal, doar politică, realizări puține și Platon.

Doar că o simplă schimbare a procurorului general va crea doar percepție de reformă și nu reforma în sine. Orice reformă a unui domeniu atât de complex necesită o analiză minuțioasă a problemelor și defectelor acestui sistem. Înlocuirea procurorilor ce conduc urmărirea penală cu studenți poate doar aprofunda problemele sitemului în lispa curățirii poliției sau judecătorililor.

Ne putem trezi într-o situație în care procuratura va vrea, dar nu va putea. Orice mecanism politic privind reforma justiției trebuie să prevadă și mecanisme de reducere a influenței, comenzilor sau simpatiilor politice asupra sistemului. Într-un stat atât de mic și cu schimbări atât de frecvente la nivel de conducere politică, mă tem să nu servească ambiția bună și sănătoasă drept exemplu sau precedent pentru forțe politicie mai puțin sănătoase.

Numirea unui procuror politic poate juca festa noii conduceri, iar numirea unui om al sistemului poate crea și mai multe dezamăgiri. În goana după percepții și realizări rapide s-ar putea să rămânem la schimbare cosmetică și nu una temeinică. Am citit proiectul propus de noul ministru al justiției și sper mult ca echipa guvernamentală să aibă și alte soluții, mult mai convingătoare. Timp mai este.