Unul dintre cele mai impresionante și scumpe obiecte de infrastructură, Arena Chișinău, s-a născut dintr-un moft. Moft al băieților specializați în datul cu pumnul și piciorul – luptătorii K2. Ei erau gărzile, „boievicii” lui Plahotniuc. Conduși de Dorin Damir, amicul oligarhului, ei au jucat un rol substanțial în intimidarea persoanelor incomode lui Plahotniuc. Răsplata – un loc de „dat la bot”. Nimeni nici nu a ascuns, această arenă trebuia să fie un fel de colisseum al „gladiatorilor” moderni – mult sânge stropit cu șampanie scumpă pe un fundal de fete cu picioare lungi. E de menționat că băieții nici nu s-au „trudit” mult să explice de ce ar trebui construită. Studiul de fezabilitate este de-a dreptul hilar. De ce? Pentru că moldovenii sunt obezi și trebuie să facă sport! De ce va costa 40 (în realitate 45) de milioane de euro? Pentru că 50 e prea mult, dar 30 ar fi prea puțin! În schimb, fruntașii (a se citi nașii) PDM - domnul Candu și doamna Babuc - au tot cântat serenade, asigurând acoperirea mediatică.

Până la urmă, totul a fost un fals – parteneriatul public-privat, neimplicarea banilor publici etc. De la bugetul de stat s-au alocat deja peste 250 de milioane de lei. Și se vor mai aloca. Constructorul, compania turcă „Summa” stă liniștită. Are în gaj arena, plus... 69 de hectare de teren în nordul Capitalei! Teren care în sine valorează cel puțin 70 de milioane de euro! Guvernele care i-au succedat pe „democrați” fug de acest proiect ca dracu’ de tămâie. E și de înțeles, pute rău. Si nu a coteț. Dar...

Trebuie să fim raționali și înțelepți. Avem o situație de facto. Avem un complex sportiv gata. Complex, trebuie să recunoaștem, de mare clasă. O sală polivalentă în care se pot organiza competiții sportive și activități artistice cu o capacitate de 5.000 de spectatori și o suprafață de 13 mii de metri pătrați. O sală de sport pentru antrenamente. Un centru acvatic cu un bazin olimpic (unic în Moldova). Un centru de tenis cu opt terenuri moderne. Și multe altele. Ce facem cu toate acestea? Le lăsăm să degradeze? Sau facem un efort și le dăm în exploatare? Poate unii își doresc să pice proiectul în mâna lor. Totuși, 69 de hectare și arena sunt ceva!

Evident, așa obiecte nu au cum să fie sustenabile din punct de vedere economic. Încasările ar putea să acopere doar cheltuielile de întreținere. O soluție ar fi ca arena să fie transmisă în gestiune autorităților locale din Chișinău, iar bugetul de stat să prevadă anual bani pentru plata ratelor constructorului. Nu este o sumă atât de mare – 1,5 milioane de euro. Cele 59 de hectare de teren rămase pot fi gestionate cu multă eficiență tot de către autoritățile locale.

Îndemnul meu e să fim raționali – arena trebuie dată în exploatare cât mai rapid. Exploatarea trebuie încredințată unei firme specializate, atrași oameni pricepuți, poate chiar din afara țării. Altfel, vorba deputatului, se va transforma pe bune într-un coteț, cel mai scump coteț din lume!

Sănătate să aveți (făcând sport)!