FT a explicat cum de a ajuns un tânăr ucrainean să dea foc locuințelor prim-ministrului Marii Britanii, Keir Starmer. Fusese recrutat prin Telegram, dându-i-se sarcini din ce în ce mai provocatoare cum ar fi aplicarea posterelor anti-imigrație sau graffiti rasist, ajungând eventual la incendierea unor obiective, fără a se spune cui aparțin. Comanditarii - puteți intui cine sunt (vă las un clip de la FT în comentarii). Pe X vuiește de ieri subiectul. Aseară, BBC au dezvăluit primii că în spatele acelor doi tineri ar sta FR (vă las investigația tot mai jos).

Eu înțeleg perfect cum s-a încercat dezamorsarea acestui narativ provocator, tocmai când se anunța deschiderea negocierilor pentru aderarea Ucrainei și a Moldovei la UE. Așa cum și la noi. Un pic neortodox, dar aia e - când nu ești pregătit, toate metodele și sursele se acceptă. Asta ce ține de one-way comms.

Ce nu mă bucură deloc e că, în era AI, fermele de troli au înflorit ca pe steroizi. Vedeți comentariile la clipul sus-menționat. Boți, sarcasm, mesaje la indigo și idioți utili care pun la îndoială fapte absolut elementare. Și nu că noi am fi mai imuni. Dimpotrivă.

Acum despre soluții, aparent nelegate:

După ce ieri Starmer anunța că, gata, copiii sub 16 nu mai au acces la rețele sociale de anul viitor, iar puținii revoltați sunt majoritar conturi dubioase care nu sunt de acord să existe doar conturi verificate prin acte, cred că și Parlamentul Republicii Moldova e gata să ia măsuri similare.

Argumentele de genul „lasă că găsesc ei cum să intre“ nu țin. Doar nu te apuci să dai voie la alcool pentru cei sub 18 doar pentru că oricum găsesc ei. Limitezi. Complici. Într-un final, numerele scad dramatic.

Tot în categoria asta intră interzicerea TOTALĂ a produselor din tutun celor născuți după 2009, prin care Marea Britanie își propune să crească o generație total nefumătoare. Dar despre asta, altă dată.

Revenind la războiul hibrid (știu că termenul roade urechile, dar mă refer la cel real, nu cel folosit ca scuză de unii politicieni), consider că absolut toți cei care vreodată au fost implicați în administrarea fermelor de troli, cel puțin prin prisma furtului de identitate, să fie pedepsiți aspru.

De ani de zile, legiuitorii din multe țări civilizate nu pot găsi o soluție, iar acum cu AI e și mai greu.

Adevărul e că nu poți să trăiești în mediul online ca și cum legile nu ți se aplică exact ca în viața reală.

Nu poți să fii parte dintr-o mașinărie de propagandă - indiferent de partea cui ești - să manipulezi (cu) opinia publică, să inflamezi subiecte inexistente în mod artificial, pur prin volum de conturi și mesaje, să influențezi alegeri și să nu suferi consecințe.

Pe de altă parte, sunt de acord că nu poți lupta brusc cu mănuși albă când în fața ta e numai glod și mizerie.

De asta fac apel la a ne pregăti din timp, cât nu suntem fix înainte de alegeri (when are we not though, hey?), să nu ne trezim iar cu babe Raia pe steroizi AI, în ajun de alegeri.

Discuțiile trebuie pornite acum, cu oameni care pricep un pic (vă rog, fără zare de securiști sau pseudoexperți), și cu dorință sinceră de a renunța la apucături de fermă, realizând, în același timp, că trăim într-o societate în care există oameni care cred că banii lor trebuie „purificați de energie negativă“ prin conturi de escroci.

Astea fiind spuse, nu văd cum putem continua să construim o democrație veritabilă, cu tot cu Telegramuri gălăgioase și presă reală și incomodă care TREBUIE să existe, decât prin a uni complet lumea virtuală de cea reală. Asta înseamnă:

- cartele SIM cu buletin;

- conturi online verificate multiplu (ID, card bancar, facturi la utilități, cod prin poștă) și regulat;

- consecințe penale pentru ferme de troli;

- acțiuni imediate ale autorităților în cazul vreunui pericol iminent, ușor de semnalat;

- arhivare permanentă (faptul că ai postat o prostie și ai șters-o sau ai făcut publicitate de pe un card obscur nu înseamnă că ea n-a adus deja daune cuiva).

Sigur, pentru asta e nevoie și de încredere în unele instituții (iar aici e altă bubă care nu ține de domeniul meu).

Ca om care NICIODATĂ (nici acum) nu s-a ferit să critice când se ajunge la o extremă, consider că eu, în calitate de critic vocal, trebuie să-mi asum cuvintele și acțiunile din mediul online exact ca în viața reală. Cam de ce trebuie să mă ascund în anonimat dacă sunt un om responsabil? Vreau să fiu whistleblower anonim? Foarte bine - pentru asta există presă (de tot felul. Unul sigur găsești în care ai încredere). Vreau să comentez de pe 100 de conturi cu pisicuțe, să cumpăr 8.000 de like-uri din țări exotice ca să amplific un subiect inexistent, astfel dând senzația mătușii Mărioara care „purifică“ banii și adoarme cu TikTokul pe barbă că, pe bune, lumea e deranjată de ceva inventat de mine? Nu, nu se poate. Pentru că, în viața reală, aș fi doar eu și o pancartă, iar mătușa Mărioara ar trece pe alături liniștită și s-ar preocupa de lucruri care chiar contează.

Ceea ce nu e ok în viața reală, să nu se mai permită nici în mediul virtual. Iar antidotul e, deocamdată, un regres spre autentificări analog.

Lumea virtuală în care am crescut în anii 2000 demult nu mai e. E timpul să dăm dinozaurii de la butoane la o parte și să ne adaptăm rapid la noile realități.

Aceste consultări nu există nici până azi în Parlament, nici în Guvern (dacă sunt/au fost, scuzați, oameni ca mine n-au auzit de ele).

Cu această ocazie, fac apel la Comisia de Securitate din Parlament - pentru că anume de acolo consider că trebuie să pornească lucrurile - să le înceapă cât de curând, ca efectele acestora să intre în vigoare mult înainte de alegeri. Fără șopârle strecurate sub banner UE ori protecționism.

PS: Această postare nu folosește AI și sper că nu se va pierde în avalanșa de eseuri de la experți în Chat-GPT care, mai ieri, făceau cinci greșeli în cuvântul „bere“. Dacă sunt greșeli, scuze - îs om. Iar dacă vreți să puneți umărul și să mișcăm un pic carul din loc până nu ne-a înghițit iar alt val, tocmai când ajungem la malul UE, dați acest mesaj mai departe (public, privat, cum vreți).