Exact acum, zeci de redacții mici, pro-europene, din toată Moldova, își pregătesc încet actele pentru faliment.

De ce? Pentru că au fost mințiți. Au crezut, naiv, că guvernarea va corecta cinstit decizia iresponsabilă a Poștei Moldovei, tot instituție de stat și aceea, de a mări brusc tariful de distribuție a publicațiilor periodice cu 340%.

Au spus că le vor compensa această majorare, doar să depună niște acte (ca să mai filtreze propaganda rusească, chipurile). Mhm, sigur. Doar vreo zece redacții au trecut „filtrul”. Marea majoritate au fost respinse. Pe motive absolut imbecile.

Potrivit logicii Consiliului de examinare, marea majoritate a redacțiilor mici:

1. nu prezintă interes public. Interesul public doar ei, „elita”, decid ce înseamnă, iar plebea (adică abonații lor) să nu îndrăznească să definească ea ce contează pentru ei. Faptul că aceste publicații EXISTĂ și au cititori fideli în afara bulei de la Chișinău nu este un indicator. „Elita” de la centru știe mai bine. Cui trebuie sfaturi juridice, interpretări ale ultimelor legi, știri raionale sau anunțuri despre combaterea știrilor false pe timp de pandemie și război?

2. timp de zeci de ani de activitate, au scris greșit caseta tehnică. „Elitele” știu mai bine decât legea ce trebuie inclus și ce nu;

3. folosesc mașina timpului și și-au scos deja pârleala la tariful de abonament (deși nu aveau cum pentru că anunțul despre majorarea tarifelor cu 340% s-a făcut în DECEMBRIE, muuuuult DUPĂ începerea abonării). Ce inflație de 33%? Ce hârtie scumpită din cauza războiului? Vă imaginați. Știm noi mai bine ce vrăji ați făcut. Ce contează inflația, materia brută și libertatea de a stabili un preț concurențial pe o piață liberă?

4. nu au voie să facă publicitate comercială potrivit legii. Acest consiliu este mai presus de lege.

Vorbim cu multe redacții. O bună parte vor să lupte. Câțiva se simt însă atât de umiliți și de scârbiți, că nu mai vor nimic. Mulți din ei fac presă din pasiune. Unele redacții au un singur om și se dedică de-o viață comunităților lor. Au rezistat pe timpuri grele. Au cititori fideli. Presă veritabilă, care se întreține direct din abonamente, din vânzări, nu din graturi sau mila altora. Bănuți puțini, dar curați și bine meritați.

Poșta Moldovei (reamintesc, instituție de STAT), monopolist pe distribuție hiperlocală, demult tot încearcă să scape de presa asta mică, care cam încurcă, are influență locală și nu prea vrea să se îndoaie sub vreo guvernare (care vine și pleacă). Cui trebuie ziare și reviste culturale când există curierat premium și anabolizante, nu? Și au găsit în sfârșit cum: îi gâtuim cu tariful - că alternativă nu au. Apoi ne facem că le compensăm tot taxa asta pusă de noi, îi umilim un pic cu birocrație și îi lăsăm să moară cam pe toți care ne încurcă. Iar cei care trec să nu credeți că au scăpat: regulat să ne aducă ce publică și noi să decidem dacă le mai dăm bani sau nu. Bend. The. Knee.

Și nu, acesta nu este nicidecum un mesaj împotriva celor puțin peste 10 redacții care au trecut filtrul. Este vorba de nedreptatea și umilința la care sunt supuse TOATE redacțiile, inclusiv cele care au trecut filtrul și vor primi bani de la stat. Statul nu a avut niciodată grijă de presă. Iar acum, tot statul creează o problemă (tarif +340%). Nu, cei respinși nu vor ajutor. Nu vor milă. Și-au găsit singuri o soluție comercială viabilă. Vor doar să nu le încurcați și să nu îi sabotați financiar.

Distribuiți acest mesaj. Poate mai există oameni cinstiți pe undeva pe sus, cărora le cam ard obrajii pentru colegii lor, pentru mecanismul și motivele absolut IMBECILE oferite drept refuz multor redacții mici din țară, care, da, se închid.

Noi, Redacția Revistei Acasă, vom lupta, împreună cu alte redacții care mai au puteri, care cred în valorile europene, în liberatea presei. Încurajați-i, vă rog, pe cei care nu mai pot...

Ruxanda Josan - Redactor, Revista Acasă

2024. Chișinău, Moldova, țară-candidat la aderarea în UE.

Anul în care moare presa mică, independentă.